Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 01-02-2016, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 251/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Completul A 10
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 251/A/2016
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta ȘCOALA G. IEUD împotriva sentinței civile nr. 1063 din 23 octombrie 2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ privind și pe intimata reclamantă PLOPIȘAN A. având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea de Apel Cluj este competentă material și teritorial să judece apelul, conform art. 96 pct.2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 95 pct.1 și art. 209 și 210 din Legea nr. 62/2011.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că părțile au solicitat judecata și în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1063 din 23 octombrie 2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta Plopișan A. împotriva pârâtei Școala G. Ieud.
Pârâta Școala G. Ieud a fost obligată să calculeze și să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 968/04.06.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș începând din data de 20.07.2012, pentru sentința civilă nr. 9/04.01.2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, începând din data de 04.01.2013 și până la data plății efective, cu mențiunea că dobânda se datorează doar pentru sumele restante neachitate, cuantumul acestora diminuându-se după fiecare tranșă de plată efectuată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că în aceste litigii sunt incidente prevederile art. 171 din Codul muncii din 2003, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale derivând din plata salariului.
Aplicarea Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 71/2009 a suspendat de drept orice procedură de executare silită în cursul termenului prevăzut pentru plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială pentru personalul din sectorul bugetar și devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare ce decurge din chiar conținutul art. 1 alin. (2) al actului normativ, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Pe durata suspendării executării silite, indiferent cum operează aceasta (voluntar, judiciar sau legal), dobânda (legală sau convențională) curge, creanța fiind ab initio certă, lichidă și exigibilă (Opinia specialiștilor A. A., M. N. și T. B., depusă în dosarul nr. 21/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2 din 17.02.2014).
În analiza controlului de constituționalitate a prevederilor Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 71/2009, Curtea Constituțională a reținut că, prin adoptarea acestei ordonanțe, Guvernul nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora, iar măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a titlurilor executorii. Instanța de contencios constituțional a constatat și că, prin actul respectiv, Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea (Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010; Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 s-a stabilit numai o modalitate de executare eșalonată a creanțelor care sunt certe, lichide și exigibile de la data titlurilor executorii și, deci, acest act normativ a avut ca obiect executarea creanțelor, și nu dreptul la daune-interese, astfel că, prin însuși conținutul său, nu poate produce efecte asupra cursului prescripției acestui drept și, cu atât mai puțin, nu poate avea semnificația de recunoaștere a unui drept care nu a fost vizat de reglementarea respectivă.
În același sens instanța a observat că, în considerentele Deciziei nr. 2 din 17.02.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens)”.
Prin eșalonarea la plată a fost fixat un alt termen pentru executarea obligației de plată, dar, prin aceasta, creditorul nu a pierdut dreptul de a pretinde și daune pentru neexecutarea obligației la scadență.
Modificarea modalității și a termenelor de executare neavând consecințe asupra curgerii termenului de prescripție pentru dreptul creditorului de a solicita acordarea de daune-interese moratorii pentru obligații scadente.
Conform reglementării cuprinse în Decretul nr. 167/1958, prescripția extinctivă constă în stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul de prescripție stabilit de lege și termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii acestui drept.
În cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, reglementare referitoare la prescripția extinctivă anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009, fiind vorba de prescripții începute a fi curs mai înainte de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 3 și 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul civil.
În art. 6 alin. (4) din Codul civil din 2009 se prevede expres că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Din această perspectivă s-a reținut că sesizarea are ca obiect numai interpretarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a) și lit. b) și art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 pentru prescripțiile începute anterior intrării în vigoare a legii noi, astfel că nu se impune examinarea chestiunii de drept sub aspectul aplicării în timp a legii civile.
În consecință, cererile de chemare în judecată prin care s-a solicitat plata daunelor-interese moratorii pentru plata eșalonată a titlurilor executorii în baza Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 71/2009 sunt supuse dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripție, aplicabil acțiunilor personale, care însoțesc drepturile subiective civile de creanță, este de 3 ani.
Același act normativ prevede în art. 7 alin. 2 că, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe de la data nașterii raportului de drept.
Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe.
În acest caz sunt relevante și prevederile art.12 din Decretul nr. 167/ 1958, fiecare zi de întârziere în executare generând o prescripție distinctă a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive.
Ca atare creditorii sunt îndreptățiți la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani de la data introducerii cererii așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 21/22.06.2015 pronunțată în dosarul nr. 199/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dreptul la dobânzi legale se naște începând cu data pronunțării titlului când începe să curgă termenul de prescripție pentru dobânda legală (de fapt numai pentru primele dobânzi legale, acelea produse în prima zi, iar pentru cele produse a doua zi termenul începe să curgă a doua zi și tot așa), care termen dă să se împlinească în trei ani, întrucât nu se întrerupe prin plăți voluntare cum spune Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7/2015.
Prin sentințele civile nr. 968/04.06.2010 și nr. 9/04.01.2013, ambele pronunțate de Tribunalul Maramureș și rămase irevocabile, pârâta a fost obligată la plata unor drepturi salariale în favoarea reclamantei.
Instanța a reținut că din cuprinsul hotărârilor judecătorești menționate rezultă cu evidență că nu a fost acordată dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite, nefiind formulată o astfel de cerere în acel cadru procesual.
Plata drepturilor bănești stabilite prin titlurile executorii menționate nu a fost efectuată integral până la data introducerii prezentei acțiuni, în privința plății fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, respectiv O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și O.U.G. nr. 92/18.12.2012.
Prin toate aceste acte normative s-a stabilit eșalonarea, de regulă pe perioada a cinci ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice.
În cursul acestui termen de plată s-a prevăzut suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită.
Totodată, prin aceleași acte normative s-a stabilit că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
În ce privește sentințele civile nr. 968/04.06.2010 și nr. 9/04.01.2013, pronunțate de Tribunalul Maramureș, instanța, având în vedere dispozițiile art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Codul civil, a obligat unitatea de învățământ pârâtă Școala G. Ieud să calculeze și să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, începând din data de 20.07.2012, respectiv data de 04.01.2013 și până la data plății efective, cu mențiunea că dobânda se datorează doar pentru sumele restante neachitate, cuantumul acestora diminuându-se după fiecare tranșă de plată efectuată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta ȘCOALA G. IEUD, solicitând admiterea apelului, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului pârâta a arătat că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți este reglementată de O.U.G. nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 1 (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, s-a specificat în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nefiind prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens.
Având în vedere modalitatea de plată și termenele stabilite prin O.U.G. nr. 71/2009, în spețe similare instanța a reținut faptul că „neplata sau întârzierea plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului din sectorul bugetar nu presupune culpa unității de învățământ angajatoare pentru a o putea sancționa prin obligarea la daune-interese. De asemenea, rațiunea pentru care O.U.G. nr. 71/2009 a fost adoptată, a constat în posibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv redresarea nivelului deficitului bugetar, astfel cum rezultă din preambulul actului normativ.”
În condițiile în care ar fi admisă cererea, apelanta nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăți.
Având în vedere că au fost solicitate accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod civil, apelanta a apreciat că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod civil și nu a noului Cod civil.
În acest sens a solicitat înlăturarea motivării formulate de reclamant în baza noului Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 N.C.P.C. și urm., dispozițiile art. 61 și 62 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 decembrie 2015 reclamanta PLOPIȘAN A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial. (f.10)
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin hotărârile judecătorești irevocabile, menționate în dispozitivul sentinței apelate, unitatea de învățământ pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei care face parte din categoria personalului din învățământ, sume de bani cu titlul de diferențe de drepturi salariale, care au fost actualizate cu rata inflației.
Prin prezentul demers judiciar s-a solicitat ca unitatea de învățământ pârâtă să fie obligată să plătească și daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, reprezentând prejudiciul suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată, iar pârâtul apelant să aloce sumele necesare plății acestor dobânzi.
Pornind de la datele concrete ale acestei spețe, Curtea apreciază că în acest caz este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Se impun a fi avute în vedere dispozițiile cuprinse în art. 1.531 din Noul Cod Civil stabilește la alin. 1 că creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, precum și faptul că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, iar la art. 1535 se prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Așadar, în situația executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează în virtutea legii, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Față de aceste dispoziții legale mai sus amintite, este evident că primează principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor - damnum emergens, cât și beneficiul de care acesta este lipsit - lucrum cessans.
În acest sens, prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
În condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 517alin. 4 din C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe este evident că nu pot fi primite criticile din apel ce vizează îndreptățirea reclamantei de a beneficia de daune moratorii sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de drepturi salariale.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel constată că în mod legal, prin sentința apelată au fost acordate drepturile pretinse cu titlu de dobânzi legale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
În temeiul art. 453 (1) C. pr. civ. instanța va obliga apelanta să plătească intimatei Plopișan A.suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ȘCOALA G. IEUD cu sediul în Ieud, nr. 170, județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1063 din 23.10.2015 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să plătească intimatei PLOPIȘAN A.CNP_, cu domiciliul procesual ales la avocat C. A. domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Maramureș suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01.02. 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. T. D. C. G. N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
4ex./21. 02.2016
Jud.fond:V. A. L.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 250/2016.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 59/2016.... → |
|---|
