Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 310/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.301/CM
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. B.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant P. I. - domiciliat în comuna C., ., împotriva sentinței civile nr.165 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „N. A.” SRL – cu sediul în municipiul C., ..13, ., ., având ca obiect – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant – avocat C. C. – în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.05.2015 emisă de Baroul C. iar pentru intimata pârâtă – avocat T. G. – în substituire avocat M. C. – în baza împuternicirii avocațiale de substituire din data de 19.05.2015 și depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind, în conformitate cu dispozițiile art.390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, apărătorii prezenți ai părților arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului reclamant având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea de probe.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Cu nr._ din 28-05-2014 s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamantul P. I. in contradictoriu cu parata S.C. “N. A.”S.R.L., solicitând anularea deciziei FN din 01-03-2013 comunicata la data de 28-04-2014, prin care i s-a desființat locul de muncă, reîncadrarea in funcția deținută – conducător auto, obligarea paratei la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.03.2013 – 01.07.2014 in suma de 13.500 lei si in continuare pana la reintegrarea efectiva, obligarea paratei la plata tuturor obligațiilor către stat, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca a fost angajat la S.C. “N. A.”S.R.L. in funcția de șofer. In data de 28-02-2013, după terminarea cursei, a fost informat de către patronul societății că va vinde cele două mașini deținute de către firma, reclamantul susținând ca a solicitat acordarea unui preaviz. Precizează reclamantul ca parata nu i-a remis nici un înscris, astfel încât a formulat o sesizare la ITM Constanta, comunicându-i-se decizia de încetare a contractului individual de munca emisa in temeiul art. 65 alin. 1 CM.
Apreciază reclamantul că desființarea nu a fost efectiva, ulterior a fost angajat un alt șofer. Mai precizează reclamantul ca decizia de concediere i-a fost comunicata la data de 28-04-2014.
Acțiunea este scutita de la plata taxei de timbru.
In dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul paratei.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. “N. A.”S.R.L. a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv formulată, în subsidiar ca nefondată. Susține pârâta că din motive economice, probleme financiare, a decis emiterea deciziei de concediere. Invoca parata excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere emisa la data de 01.03.2013. Susține pârâta ca reclamantul a luat cunoștința de decizia contestată la momentul emiterii acesteia.
Prin sentința civilă nr.165 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a admis excepția tardivității.
A respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. N. A. SRL.
Pentru a se pronunța asupra excepției tardivității, instanța a reținut următoarele:
Cu nr.3/01.11.2005 (filele 41 – 42 dosar) a fost înregistrat contractul individual de munca încheiat intre S.C. “N. A.”S.R.L. si P. I., pe perioada nedeterminata începând cu data de 01.11.2005. P. I. a fost angajat pe funcția/meseria de conducător autor.
Prin decizia individuala emisa de S.C. “N. A.”S.R.L. la data de 01.03.2013 (fila 5 dosar) s-a decis încetarea contractului individual de munca al reclamantului P. I., începând cu data de 01-03-2013, conform art. 65 alin. 1 CM. In preambulul deciziei se arata ca in baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților/asociatului unic din data de 01.03.2013 s-a decis desființarea locului de munca – conducător auto – ocupat de P. I..
Decizia poartă mențiunea că reclamantul a luat cunoștință de conținutul acesteia la data de 01.03.2013.
Potrivit adresei nr.448/30.04.2014 emisa de ITM Constanta (fila 34 dosar) contractul individual de munca al reclamantului la S.C. “N. A.”S.R.L. a încetat la data de 01.03.2013 in baza deciziei nr.2/01.03.2013. In aceeași adresa se menționeze că, in data de 25.04.2014, S.C. “N. A.”S.R.L. a comunicat către P. I. adeverința de vechime, decizia de încetare si anexa 26.
In vederea soluționării excepției tardivității, instanța va avea in vedere dispozițiile art.211 lit. a din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Este adevărat că art.268 alin.1 lit.a CM prevede ca cererile pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, existând deci o necorelare a celor doua texte.
Cum Legea nr.62/2011 nu prevede o norma expresa de abrogare a dispozițiilor din Codul muncii, urmează a da eficienta regulilor specifice succesiunii in timp a actelor normative ce reglementează aceleași aspecte. D. urmare, in ceea ce privește termenele de sesizare a instanței vor avea întâietate si se vor aplica cele prevăzute de art.211 din Legea nr.62/2011, aceasta fiind ultima norma legala intrata in vigoare.
Se impune, deci, a determina, potrivit art.211 lit.a din Legea nr.62/2011, data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
S-a reținut că, la termenul din 15.01.2015, reclamantul a declarat în fața instanței că măsura concedierii i-a fost adusă la cunoștință la data de 28.02.2013 (cum de altfel a precizat și în motivarea cererii de chemare în judecată), astfel că, începând cu 01.03.2013, a mers la societate pentru a primi actele necesare pentru acordarea ajutorului de șomaj. Acesta a mai declarat că ulterior datei de 28.02.2013 nu a mai lucrat la S.C. “N. A.”S.R.L., nu a mai prestat nici o activitate si nu a fost plătit.
Față de acestea, rezultă fără echivoc că data când reclamantul a luat la cunoștință de măsura concedierii este 28.02.2013, data de la care începe să curgă termenul de 45 zile calendaristice pentru contestarea deciziei.
In cauza, raportat la dispozițiile art.211 lit. a din Legea nr. 62/2011, nu mai are nici o relevanta data comunicarii deciziei (28.04.2014, conform plicului aflat la fila 33 dosar), interesând doar data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Instanța a apreciat că reclamantul avea posibilitatea să formuleze o cerere de repunere in termen, daca existau motive obiective de natura a-l împiedica pe acesta sa formuleze contestatei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția tardivității, raportat la dispozițiile art.211 lit.a din Legea nr.62/2011. In consecința, instanța a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul P. I. in contradictoriu cu pârâta S.C. “N. A.”S.R.L.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul P. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În fapt, apelantul reclamant solicită anularea deciziei de concediere din data de 01.03.2013, dar comunicată în scris la data de 28.04.2014.
Instanța a reținut apărările din întâmpinare, conform cărora i-ar fi fost aduse la cunoștință motivele pentru care societatea a luat decizia desființării locului de muncă deținut de acesta, anterior comunicării (fără nicio dovadă însă) și înlăturată susținerea sa, dar și dovada propusă (plicul prin care i-au fost comunicate toate actele) că la data la care i-a fost comunicată în scris decizia a fost 28.04.2014.
Decizia de concediere și toate celelalte acte care îi erau necesare pentru acordarea ajutorului de șomaj i-au fost comunicate de societate la data de 28.04.2014 în urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă C. după sesizarea reclamantului.
Consideră că aceasta este data la care i-a fost comunicată decizia de concediere și de la care curge termenul pentru contestarea ei.
Analizând actele dosarului solicită să apreciați că acțiunea a fost formulată în termen și să se constate nulitatea absolută a deciziei pentru nerespectarea dispozițiilor legale.
Art.76 din Codul muncii prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu și alte mențiuni (motivele care determină concedierea, durata preavizului etc.).
De asemenea, și art.77 din Codul muncii prevede că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
În speță, pârâta nu a făcut dovada comunicării în scris a deciziei de concediere anterior datei de 28.04.2014.
Dacă se susține că actele care i-au fost comunicate de societate la data de 28.04.2014 au fost întocmite anterior, apelantul reclamant nu înțelege care a fost motivul pentru care nu i-au fost comunicate după controlul Inspectoratului Teritorial de Muncă C. prin scrisoare recomandată la data de 28.04.2014.
Solicită în consecință instanței de control judiciar să aprecieze că în mod greșit instanța de fond a reținut că data la care a luat cunoștință de măsura concedierii a fost 28.02.2013 (dată când s-a purtat discuția între reclamant și patron, seara, la venirea din cursă, la garaj) și nu data comunicării în scris a deciziei – 28.04.2014.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.2/01.03.2013 emisă de pârâta S.C. N. A. SRL s-a dispus începând cu data de 01.03.2013, încetarea contractului individual de muncă al reclamantului P. I. conform art.65 al.(1) din Codul muncii.
Conform art.211 din legea dialogului social nr.62/2011, măsurile unilaterale ale angajatorului privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat la cunoștință de măsura dispusă.
Referitor la momentul de la care curge termenul de 45 de zile, în mod greșit prima instanță a apreciat că data când reclamantul a luat la cunoștință de măsura concedierii este 28.02.2013, întrucât la acest moment nici nu era măcar emisă decizia de concediere, aceasta fiind emisă la data de 01.03.2013.
Faptul că în ziua de 28.02.2013 când reclamantul a terminat cursa și în momentul în care s-a retras la garaj l-a așteptat patronul care i-a comunicat intenția de a vinde cele 2 mașini și de a nu-l mai ține în firmă, nu echivalează cu luarea la cunoștință de măsura concedierii.
La acest moment patronul societății i-a adus la cunoștință reclamantului doar intenția de a-l concedia și nu măsura de concediere, măsură care a fost dispusă abia la data de 01.03.2013.
Luarea la cunoștință despre măsura concedierii presupune comunicarea deciziei de concediere fie prin înmânarea unui exemplar al deciziei, direct salariatului, fie prin comunicarea acelei decizii prin poștă, luarea la cunoștință fiind ulterioară comunicării.
Întru-un atare caz, data sosirii la destinație a corespondenței echivalează cu luarea la cunoștință.
Abia din acest moment contestatorul a fost în măsură să formuleze contestație și să invoce eventuale motive de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei.
În speță, decizia de concediere nr.12/01.03.2013 a fost comunicată reclamantului prin poștă la data de 28.04.2014, iar contestația a fost formulată la data de 28.05.2014, cu respectarea termenului de 45 de zile prevăzut de lege.
Având în vedere faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, precum și faptul că apelantul reclamant a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit art.480 alin.3 Cod procedură civilă Curtea a admis apelul formulat, a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant P. I. - domiciliat în comuna C., ., împotriva sentinței civile nr.165 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „N. A.” SRL – cu sediul în municipiul C., ..13, ., ..
Anulează sentința apelată și trimite dosarul la Tribunalul C. spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.S.A.
Red.dec.Jud.J.Z./12.06.2015
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 12.06.2015
Emis 3 comunicări/17.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 304/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 307/2015.... → |
|---|
