Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 31/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/AS
Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. S.-S.
Judecător – J. Z.
Grefier - M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C. și apelului incident formulat de apelantul reclamant D. C., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat P. F. cu sediul în orașul O., ., județ C. - împotriva sentinței civile nr.2261 din 23 septembrie 2015, pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. DE CONTESTATII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în municipiul București, ., sector 2, având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. F. pentru apelantul reclamant D. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 emisă de Baroul București și depusă la fila 18 dosar apel, lipsind apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii C. și intimata pârâtă C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, atât apelul principal formulat de pârâta C. Județeană de Pensii C., cât și apelul incident formulat de reclamantul D. C. sunt declarate în termenul prevăzut de lege, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr.263/2010, după care;
La solicitarea instanței, apărătorul apelantului reclamant D. C. precizează că decizia a cărei anulare s-a solicitat este o decizie de recalculare a drepturilor de pensie.
Totodată susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, reținând că nu mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de soluționat, în conformitate cu art.392 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului reclamant D. C., având cuvântul solicită admiterea apelului incident formulat de reclamant, cu consecința modificării sentinței instanței de fond în sensul ca data acordării drepturilor să fie 3.02.2014, data depunerii dosarului la intimată, iar nu 1.07.2014 cum s-a reținut în sentința apelată.
Cu privire la apelul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii C., solicită respingerea apelului pentru argumentele expuse pe larg în întâmpinare. C. Județeană de Pensii C. nu a fructificat adeverințele depuse de către reclamant. În decizia emisă s-a arătat că nu se valorifică grupa superioară datorită indicării greșite a temeiul juridic, iar sporurile se consideră că nu au caracter permanent.
Curtea, în considerarea art.394 C.pr.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate de reclamantul D. C. și de pârâta C. Județeană de Pensii C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2261/23.09.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 6.05.2015 de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., a anulat decizia nr._/18.11.2014, a obligat pârâta să emită pe numele reclamantului o nouă decizie cu fructificarea mențiunilor din adeverințele nr.2358/08.12.2014 emisă de . C. și 496/28.01.2014 emisă de . IND. S.A. cu data acordării drepturilor 1.07.2014, precum și la plata sumei de 500 de lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a contestat decizia de pensionare nr._/18.11.2014 pentru nefructificarea adeverinței nr. 2358/08.12.2014 sub aspectul beneficierii de grupa a II a de muncă pe perioada 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987 și a tuturor sporurilor din adeverința nr. 496/28.01.2014, sporul de muncă peste program normal, spor vechime, spor condiții grele de muncă, spor condiții periculoase și nocive, spor condiții penibile, definite ca sporuri permanente.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație conform art.149 din legea nr.23/2010, la care, prin adresa nr._, pârâta a răspuns în sensul că, din analiza dosarului de pensie, rezultă că perioadele 30.20.1975 – 01.10.1980 și 15.05.1987 – 01.11.1987 nu au fost fructificate în grupa a II a de muncă, întrucât temeiul legal invocat în adeverința nr. 2358/08.02.2014 este incorect, mențiune precizată și în decizia administrativ.
Adeverința nr. 2358/08.12.2014 emisă de . C. ( fila 12 din dosar), atestă că, reclamantul a fost salariat al unității . ITIC D.) în perioada 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987, având meseria/funcția de muncitor necalificat, vulcanizator, încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 77/04.07.1990 a Consiliului de Administrație și Lista Locurilor de Muncă ce se încadrarea în Grupa I a și Grupa a II a de muncă aprobată în Consiliul de Administrație din 23.11.1990, temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de muncă, este reprezentat de Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2 poziția 71, Hotărârea nr. 647/1990, art.3.
Art.2 lit.c din legea nr.263/2010 arată că Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;
Conform art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Modul de calcul a pensiilor este stabilit prin raportare la câștigul salarial brut așa cum arată art.96 alin.2 din același act normativ conform căruia Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Tribunalul a constatat că pârâta C. Județeană de Pensii C. a refuzat să ia în considerare relații referitoare la condițiile în care reclamantul a realizat stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, cu toate că aceste relații rezultau din înscrisuri cu valoare probatorie de necontestat sub acest aspect, potrivit prevederilor Legii 263/2010, respectiv adeverința eliberată de depozitarul arhivei fostului angajator.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În consecință, în condițiile în care reclamantului i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100%, în condiții specifice grupei a II a de muncă, acest drept fiind înscris în adeverința emise de depozitarul arhivei fostului angajator pe proprie răspundere, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nicio competență de a reaprecia situația personalului.
Astfel, raportat la aceste temeiuri legale, instanța a apreciat ca nejustificat refuzul pârâtei de a fructifica această adeverință.
Cât privește adeverința nr. 496/28.01.2014 emisă de . Ind.SA, aceasta atestă că, reclamantul a fost salariatul unității în meseria de vulcanizator și lăcătuș mecanic în perioadele 09.11.1987 – 05.08.1992 și 03.10.1994 – 01.02.2014 și a realizat veniturile suplimentare arătate în adeverință, defalcate pe categorii de sporuri permanente, conform art. 165 alin.2 din legea nr. 263/2010, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. În adeverință se mai menționează că, temeiul în baza căruia au fost acordate aceste drepturi salariale este art. 64(1) și(2), at. 71 (4) din legea nr.57/1974, respectiv Contractele Colective de Muncă nr. 195/1991, 174/1992, 88/1994, 94/1995&1996, 15/1997, 29/1998, 46/1996, 45/2000 și 57/2001. Valoarea sporurilor menționate au fost plătite din fondul de salarii și s-au extras din statele de plată care se regăsesc la arhiva societății, iar contribuția de asigurări sociale și pensia suplimentară au fost reținute și virate la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.
Și în privința acestei adeverințe, pârâta nu a luat în calcul sporurile cu caracter permanent, încălcând astfel dispozițiile art.2 lit.c, art.96 alin.2 sus menționate precum și dispozițiile art.165 alin.2 din legea nr.263/2010 .
Așadar atât timp cât adeverința atestă achitarea contribuției de asigurări sociale cât și caracterul permanent al sporurilor acordate, refuzul pârâtei de valorificare a mențiunilor privitoare la aceste sporuri este nejustificat.
Raportat la considerentele de mai sus, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr._/18.11.2014 și a obligat pârâta să emită pe numele reclamantului o nouă decizie cu fructificarea mențiunilor din adeverințele nr.2358/08.12.2014 emisă de . C. și 496/28.01.2014 emisă de . IND. S.A. cu data acordării drepturilor 1.07.2014
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că aceasta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
II. Apelurile:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că, pentru perioadele anterioare datei de 1.04.1992, pentru valorificarea sporului de vechime, au fost respectate dispozițiile art. 265 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, iar pentru perioadele ulterioare datei de 1.04.2001 se utilizează venitul brut care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților. Sporul de vechime și sporul pentru munca peste programul normal de muncă menționate în adeverința nr. 496/28.01.2014 au fost valorificate în cuprinsul deciziei nr._/4.06.2014. Perioadele 30.10.1975 – 1.10.1980 și 15.05.1987 – 1.11.1987 nu au fost fructificate în grupa a II-a de muncă întrucât temeiul legal invocat în adeverința nr. 2086/17.06.2014 este incorect.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. Împotriva acestei sentințe a formulat apel incident reclamantul D. C., solicitând modificarea acesteia în sensul ca data acordării drepturilor să fie 3.02.2014, data depunerii dosarului la intimată, iar nu 1.07.2014. Totodată, a arătat că în sentință s-a strecurat o eroare materială, în sensul că numele reclamantului este D. C., iar nu D. C.-C..
Intimata pârâtă nu a formulat apărări cu privire la cererea de apel incident.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelurilor:
1. Potrivit adeverinței nr. 2358/8.12.2014 eliberată de . pentru . ITIC D., reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioadele 30.10.1975 – 1.10.1980 și 15.05.1987 – 1.11.1987 ca muncitor necalificat și vulcanizator.
În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menționat ca fiind Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pc. 71, iar proporția desfășurării acestei activități a fost menționată ca fiind 100%.
Prin decizia nr._/18.11.2014, pârâta C. Județeană de Pensii C. a respins cererea de valorificare a acelor perioade în grupa a II-a de muncă întrucât temeiul legal indicat este incorect.
2. În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor.
Încadrarea în grupa superioară de muncă nu s-a făcut prin adeverință, ci prin actul emis de angajator prin care a efectuat nominalizarea personalului a cărui activitate se încadrează, pentru anumite perioade, în respectiva grupă de muncă. Adeverința doar atestă încadrarea în grupa superioară de muncă, pe care casa de pensii nu-l poate ignora.
Prin actul de încadrare a activității salariatului într-o grupă superioară de muncă au fost constituite o . drepturi care au intrat în patrimoniul acestuia.
Așadar, refuzul valorificării unei adeverințe privind încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă poate avea la bază fie anularea actului prin care a avut loc nominalizarea personalului în vederea încadrării în aceste grupe de muncă, fie dovedirea faptului că, în ciuda mențiunilor adeverinței, încadrarea nu a avut loc în realitate.
Asiguratul face dovada încadrării activității sale în grupa I sau a II-a de muncă cu mențiunile din carnetul de muncă ori cu adeverința emisă de fostul angajator sau deținătorul arhivei acestuia. Revine casei de pensie sarcina de a înlătura, pe cale de apărare, această probă făcută de către asigurat, dovedind fie anularea actului prin care fostul angajator a nominalizat salariații în vederea încadrării în grupa superioară de muncă, fie că salariatul în cauză nu a fost nominalizat. În lipsa unei asemenea dovezi contrare, atât mențiunile din carnetul de muncă, cât și adeverința emisă de fostul angajator sau deținătorul arhivei acestuia fac dovada încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
În cauză apelanta pârâtă nu a făcut o asemenea dovadă, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut caracterul nelegal sub acest aspect al deciziei contestate.
3. Adeverința nr. 496/28.01.2014 eliberată de . Industries SA atestă veniturile brute obținute de reclamant în perioada octombrie 1994 - martie 2001, fiind indicate separat salariul de încadrare, sporul de vechime, sporul de muncă peste programul normal, sporul de condiții grele, sporul de condiții periculoase, sporul de condiții nocive și sporul de condiții penibile.
Potrivit art. 165 alin. 2 in Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 5/2010 s-a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
În cuprinsul adeverinței în cauză este menționat expres că aceste venituri brute au constituit baza de calcul a contribuției individual de asigurări sociale.
Prin urmare, apelantul reclamant este îndreptățit la valorificarea adeverinței mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Faptul că unele venituri ar fi fost deja valorificate, astfel cum pârâta a susținut prin cererea de apel, nu atrag netemeinicia sentinței apelate, întrucât reclamantul este îndreptățit la valorificarea întregii adeverințe.
4. În ceea ce privește apelul incident, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că aceasta a fost emisă în soluționarea cererii nr._/23.06.2014 (fila 55 din dosarul de fond), care este o cerere de recalculare a pensiei. Ca urmare, este aplicabil art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, o decizie de recalculare neputând avea efect decât începând din luna următoare depunerii cererii, deci de la 1.07.2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale nu poate forma obiectul unei cereri de apel. Pentru îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței apelate, referitoare la numele reclamantului, se poate utiliza doar procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge cele două apeluri formulate în cauză ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C. și de apelantul reclamant D. C., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat P. F. cu sediul în orașul O., ., județ C. - împotriva sentinței civile nr.2261 din 23 septembrie 2015, pronunțate de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. DE CONTESTATII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în municipiul București, ., sector 2, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – D.I.F.
Red.dec.- jud. M.S.S./15.02.2016
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 21/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
