Acţiune în constatare. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 7265/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1078/2014
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul L. T. M., cu domiciliul de citare ales în Drobeta Turnu Severin ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5119 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . sediul în București, sector 1, .. 15-17 și . PORȚILE DE F., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 2, jud. M., având ca obiect acțiune în constatare - grupa I de muncă în procent de 100%.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în afara termenului legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, în baza dispozițiilor art. 248 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, invocă din oficiu excepția tardivității apelului, față de dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011 și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 19.06.2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. acțiunea formulată de reclamantul L. T. M. prin care a chemat în judecată pe pârâtele . . Porțile de F., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că a desfășurat activitate în condiții de grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat și obligarea pârâtei la acest beneficiu în conformitate cu prevederile ordinului nr.50/1990 de la data angajării în cadrul unității.
Prin sentința civilă nr. 5119 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L. T. M. în contradictoriu cu pârâtele . . PORȚILE DE F..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamantul L. T. M. a fost salariat al pârâtei in perioada 07.11._11, iar in perioada 07.11._84 a fost inginer stagiar la atelierul de reparații hidromecanica.
Prin acțiunea adresata acestei instanțe se solicita acordarea grupei I de munca pentru perioada de stagiatura, motivata fiind de asimilarea sarcinilor postului si condițiilor de muncă cu cele prevăzute la pct. 8, 11, 26, 54 si 60 din Ordinul nr. 50/1990.
In ceea ce privește excepția excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut ca în materia cererilor în constatarea existenței dreptului la încadrare în grupe de muncă termenul de prescripție este de 3 ani, iar în materia conflictelor de muncă se aplică dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii. Termenul de 3 ani însă nu curge de la data abrogării Ordinului nr. 50/1990, ci de la data la care dreptul reclamantului s-a născut, respectiv data la care acesta a luat cunoștință despre lipsa din carnetul de muncă a mențiunilor referitoare la încadrarea în grupa de muncă. În speță, pârâta nu a făcut dovada datei nașterii dreptului reclamantului la acțiune, respectiv data la care i-a înmânat acestuia carnetul de muncă.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, instanța a constatat că în cauza de față reclamantul a solicitat constatarea existenței dreptului de încadrare în grupa de muncă, însă reclamantul nu a arătat care este acțiunea în realizare la care se referă în susținerea aplicării dispozițiilor art. 111 din Codul de procedură civilă. Acțiunea formulată de reclamant este expresia liberului acces la justiție care este consacrat ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art. 6 pct.1 din Convenție, cât si prin art. 21 din Constituția României, precum si prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului si art. 14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art.3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Reclamantul își fundamentează acțiunea pe faptul că activitatea desfășurata s-a încadrat în grupa I de muncă potrivit dispozițiilor Anexei 1 pct. 8, 11, 26, 54, 60 prin asimilarea condițiilor de muncă. Argumentul prezentat de reclamant pentru realizarea asimilării nu justifică o asemenea încadrare. Nu se poate reține că volumul mare al echipamentelor și puterea instalată de producere a energiei, volumul activității determinate de sarcinile de serviciu, stresul determinat de responsabilitatea sarcinilor de lucru, lucru în prezența noxei de zgomot peste limita maximă admisă ce afectarea stării de sănătate ar putea determina o asimilare a condițiilor. Textul Anexei 1 pct. 8, 11, 26, 54, 60 se referă la „șlefuirea si polizarea cu abrazive naturale din cuarț, sablaj uscat cu nisip si cuarț, metalizare cu nichel, instalații de sudura, tăiere si metalizare cu jet de plasmă, curățirea recipientelor si instalațiilor tehnologice cu produse petroliere, diluanți, tetraclorură si sulfură de carbon, însa nici o probă administrata in cauza nu a confirmat susținerilor reclamantului. Inclusiv martorii audiați in cauza au declarat ca activitatea desfășurata de ei in perioada in care solicita si reclamantul grupa I de munca a fost încadrata in grupa I de munca prin hotărâre judecătorească si nu prin acordarea acestei grupe de către unitate.
Or, Curtea de Apel C., așa cum reiese din decizia nr. 7307/03.07.2013 data in dosarul nr._, si-a schimbat practica, apreciind ca activitatea desfășurata pe personalul pârâtei in Atelierul hidromecanic nu se încadrează in grupa I de muncă.
In plus, instanța a reținut ca prin Decizia nr. 43/04.04.1994, înregistrată cu nr. 9903/28.12.1999, sunt menționați salariații care au lucrat in grupa I de muncă si salariații cărora li s-a acordat grupa a II-a de muncă ion procent de 100%, reclamantul regăsindu-se la poziția nr. 33.
Având in vedere aceste considerente, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, urmând a o respinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-au criticat următoarele aspecte:
Instanța de fond a ignorat declarațiile date de către cei doi martori, foști colegi de muncă, atunci când aceștia au precizat în ce fel de condiții au desfășurat efectiv activitatea, acesta fiind de fapt și motivul pentru care reclamantul s-a adresat instanței de judecată, condițiile efective de muncă fiind asimilate celor prevăzute în grupa I de muncă, așa cum corect a reținut instanța în cazul celor doi colegi, și nu celor prevăzute de grupa II de muncă.
Ordinul 50/1990 a fost emis pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului. Același ordin precizează că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Mai mult, potrivit art. 175 - 191 din Codul muncii angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților, iar pârâta nu a dovedit că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.
S-a mai menționat că, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație Și Justiție, prin decizia nr. 258/20.09.2004, ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, iar instanța de fond a nesocotit în mod evident acest aspect.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecventele și inechitățile existente și nu pentru a crea alte inechități.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții de muncă similare, indiferent de perioada în care au lucrat.
S-a mai arătat că, principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, poziția 33 în cazul reclamantului, așa cum a reținut instanța de fond, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în Nota de fundamentare la HG 1223/1990, iar prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale s-a arătat ca nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă, cum este cazul acum cu reclamantul și cei doi colegi ai săi.
Acceptându-se ca accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai pentru funcții trecute în forma inițială a ordinului sau în baza unor liste, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile, cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Deși instanța de fond admite că „încadrarea în grupele de muncă se face fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute în anexe", în cazul reclamantului instanța analizează numai încadrarea directă în situațiile cuprinse în anexă, argumentul fiind unul exterior cauzei deduse judecații, și anume schimbarea practicii la Curtea de Apel C..
S-a solicitat, în baza art. 466-480 din Codul de procedură civilă, admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței criticate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă . PORȚILE DE F., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod procedură civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantul reclamant a primit sentința primei instanțe la data de 26.11.2013, conform dovezii de înmânare aflată la fila 121din dosarul de fond.
În condițiile în care cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul M. la data de 20.12.2013, iar apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, să respingă apelul ca fiind tardiv.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca fiind tardiv, apelul declarat de reclamantul L. T. M., cu domiciliul de citare ales în Drobeta Turnu Severin ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5119 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . sediul în București, sector 1, .. 15-17 și . PORȚILE DE F., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 2, jud. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.L./14.04.2014
Tehnored. N.A./5 ex.
J. f. L.V.E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
