Acţiune în constatare. Decizia nr. 3672/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3672/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 8918/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3672
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului principal formulat de pârâta . sediul în București, ..9, sector 1, și a apelului incident formulat de reclamanții
B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T., toți cu domiciliul procesual la Cabinet avocat V. M. M., cu sediul în Tg.J., .. 42, ., județul Gorj, împotriva sentinței numărul 1144 din data de 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, având ca obiect acțiune în constatare - acordarea grupei I de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat V. M. M. reprezentându-i pe apelanții reclamanți B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T., lipsind apelanta pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, sentința pronunțată de instanța de fond fiind comunicată la data de 30 mai 2014, iar apelul fiind expediat către Tribunalul Gorj la data de 12 iunie 2014 – conform mențiunii înscrisă pe plicul aflat la fila 10 dosar apel;
- depunerea la dosarul cauzei, de către părți, a întâmpinării în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă și a răspunsului la întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă;
- depunerea la dosarul cauzei de către reclamanți a unei cereri intitulată de aderare la apel, înregistrată sub nr._/14.07.2014;
- apelanta pârâtă . motivele de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.223 alin. 3 Cod procedură civilă;
- depunerea la dosarul cauzei de note scrise, formulate de apelanții reclamanți, prin care invocă excepția tardivității promovării apelului de către apelanta pârâtă., înregistrate sub nr._/07.10.2014;
Instanța a pus în discuție calificarea cererii intitulată de aderare la apel formulată de reclamanții B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T..
Avocat V. M. M. a susținut că este apel incident potrivit art. 472 Cod procedură civilă. A mai învederat faptul că, la momentul formulării cererii nu a avut cunoștință de împrejurarea că apelul principal este tardiv, a luat cunoștință de aceasta cu ocazia studierii dosarului.
Curtea a calificat cererea intitulată de aderare la apel formulată de reclamanții B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T., ca fiind apel incident, după care a acordat cuvântul.
Avocat V. M. M. reprezentându-i pe apelanții reclamanți B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T. a susținut oral excepția tardivității apelului principal declarat de apelanta pârâtă . respingerea acestuia ca tardiv, cu consecința rămânerii fără efect a apelului declarat de reclamanți.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 132 din 01.10.2014 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
1.Prin sentința nr. 1144 din data de 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția
conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii si excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. E. S.A., invocate de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantii B. G. IONELAȘ, cu domiciliul în Novaci, ., jud.Gorj, D. I. P. P., cu domiciliul în Novaci, ..255A, jud.Gorj, MARȚESCU D., cu domiciliul în Novaci, ., jud.Gorj, D. C. T., cu domiciliul în com. Crasna, ., județul Gorj, împotriva pârâtei . sediul în București, ..9, sector 1.
A fost obligată pârâta să acorde reclamantilor grupa I de muncă în procent de 100% pentru următoarele perioade: B. G. Ionelaș pentru perioada 03.04.1989 – 15.10.1991 și 02.11.1992 – 01.04.2001; D. I. P. pentru perioada 04.03.1985 – 28.01.1987 și 30.05.1988 – 01.04.2001; Marțescu D. pentru perioada 06.04.1988 – 23.09.1990 și 08.10.1991 – 01.04.2001 și D. C. T. pentru perioada 21.06.1984 – 01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe privind activitatea desfășurată în grupa I de muncă și procentul.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sebtință, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, in baza art. 35 Cod de procedură civilă, pe motiv că se solicită să se constate o situație de fapt, este neîntemeiată, având in vedere că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . de aceasta, instanța a respins excepția, cu motivarea că reclamanții au fost salariații pârâtei așa cum rezultă din carnetele lor de muncă, astfel încât pârâta are legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, in perioadele următoare, reclamanții și–au desfășurat activitatea ca electricieni în zona centrului CDEE Novaci, astfel: B. G. Ionelaș în perioada 03.04.1989 – 15.10.1991 și 02.11.1992 – 01.04.2001; D. I. P. în perioada 04.03.1985 – 28.01.1987 și 30.05.1988 – 01.04.2001; Marțescu D. în perioada 06.04.1988 – 23.09.1990 și 08.10.1991 – 01.04.2001 și D. C. T. în perioada 21.06.1984 – 01.04.2001 .
Așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, în realizarea activităților specifice postului său, reclamantii efectuau lucrări de exploatare, revizie, verificare si reparare a instalațiilor electrice din stațiile electrice de înalta tensiune ale pârâtei, din zona centrului CDEE Novaci.
Prin expertiză au fost identificate mediul de lucru, condițiile grele în care si-au desfășurat activitatea reclamanții, riscurile la care au fost supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a buletinelor de determinare prin expertizare și a rapoartelor Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă la nivel central S.C. E. S.A.
În concluziile raportului de expertiză tehnică s-a arătat că, pentru perioadele sus menționate, reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, în procent de 100%, la pct.123 anexa 1 din Ordinul nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu atribuțiile de serviciu, deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost supuși reclamanții, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care au beneficiat de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu.
Așa cum s-a arătat de către expert, reclamantii au efectuat lucrări de exploatare, întreținere, reparații si intervenții la avarii în instalațiile din stațiile electrice fiind supus unui complex de factori de risc de îmbolnăvire si accidentare, existenți in mediul de muncă, generați de tipul lucrărilor executate, de caracteristicile, volumul si complexitatea instalațiilor de înalta și joasă tensiune ale pârâtei din zona centrului CDEE Novaci.
Reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru condiții grele, periculoase sau nocive de muncă, conform contractelor colective de muncă încheiate în această perioadă, tocmai datorită condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale în care și-au desfășurat activitatea.
În ceea ce privește stabilirea procentului în care s-a lucrat în condiții de grupa I de muncă, expertul menționează că este sarcina pârâtei de a-l stabili în conformitate cu prevederile pct.7-11 din Ordinul 50/1990 și având în vedere faptul că altor colegi ai reclamanților li s-a stabilit procentul de 100% prin adeverințele emise de pârâtă și anexate la raportul de expertiză este justificată acordarea aceluiași procent de 100% și reclamanților.
Instanța a mai retinut că, potrivit art.171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, dar pârâta nu a dovedit cu niciun înscris că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei în sensul caracterului limitativ al Ordinului nr.50/1990, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
Prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr.50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dat și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Deci, acțiunea reclamantilor este întemeiată pentru perioadele în care au fost salariati ai CDEE Novaci, respectiv B. G. Ionelaș pentru perioada 03.04.1989 – 15.10.1991 și 02.11.1992 – 01.04.2001; D. I. P. pentru perioada 04.03.1985 – 28.01.1987 și 30.05.1988 – 01.04.2001; Marțescu D. pentru perioada 06.04.1988 – 23.09.1990 și 08.10.1991 – 01.04.2001 și D. C. T. pentru perioada 21.06.1984 – 01.04.2001.
Nu se cuvine, însă, acordarea grupei I de munca pentru perioada de 15.10._92, perioadă în care reclamantul B. G. Ionelaș a efectuat serviciul militar obligatoriu.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta să acorde reclamantilor grupa I de muncă în procent de 100% pentru următoarele perioade: B. G. Ionelaș pentru perioada 03.04.1989 – 15.10.1991 și 02.11.1992 – 01.04.2001; D. I. P. pentru perioada 04.03.1985 – 28.01.1987 și 30.05.1988 – 01.04.2001; Marțescu D. pentru perioada 06.04.1988 – 23.09.1990 și 08.10.1991 – 01.04.2001 și D. C. T. pentru perioada 21.06.1984 – 01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe privind activitatea desfășurată în grupa I de muncă și procentul.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuala a pârâtei in raport de soluția dată în cauză, a obligat pârâta la plata către reclamanti a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Împotriva acestei sentințe au declarat apel principal pârâta .-o pentru netemeinicie și nelegalitate și apel incident reclamanți B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T..
Apelul principal formulat de pârâta . tardiv si se va respinge ca atare, in baza art. în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, se constată că apelanta pârâtă a primit sentința la data de 30 mai 2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 235 dosar fond, iar apelul a fost expediat către Tribunalul Gorj la data de 12 iunie 2014 – conform mențiunii înscrisă pe plicul aflat la fila 10 dosar apel.
Termenul de apel, calculat potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2, alin. 2 Cod procedură civilă, expira la data de 10 iunie 2013 zi lucrătoare, astfel că cererea de apel depusă la 12 iunie 2014, s-a formulat cu depășirea acestui termen.
Dispozițiile legii 62/2011 referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, potrivit disp. art. 216.
Astfel, potrivit disp. art. 468 alin. 1 NCPC, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Dar, așa cum s-a arătat în precedent, legea specială aplicabilă care conține norme derogatorii, prevede altfel, respectiv un termen de 10 zile
Așadar, în conformitate cu art. 185 Cod de procedură civilă – când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar în conformitate cu art. 186 Cod procedură civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierease datorează unor motive temeinic justificate.
Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii, astfel că va respinge acest apel ca fiind tardiv în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă raportat la art. 468 alin. 1 Cod de procedură civilă cu referire la art. 215 din legea specială.
Apelul fiind soluționat pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de schimbare care vizează celelalte aspecte ale litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 Cod de procedură civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Apelul incident formulat de reclamanții B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T., toți cu domiciliul procesual la Cabinet avocat V. M. M. este rămas fără efect si se va respinge ca atare, in baza art. în baza art. 472 alin. 1 Cod de procedură civilă, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Potrivit dispozițiilor 472 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. 1 rămâne fără efect.
Așadar, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă raportat la art. 472 alin. 2 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul incident formulat de reclamanți, ca rămas fără efect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul principal formulat de pârâta . sediul în București, ..9, sector 1, împotriva sentinței numărul 1144 din data de 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, ca tardiv.
Respinge apelul incident formulat de reclamanții B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T., toți cu domiciliul procesual la Cabinet avocat V. M. M., cu sediul în Tg.J., .. 42, ., județul Gorj, împotriva sentinței numărul 1144 din data de 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, ca rămas fără efect.
Obligă apelanta pârâtă .>la 800 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți B. G. Ionelaș, D. I. P., Marțescu D., D. C. T..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.:T.R.
07.11.14
Tehn. S.C. 7 ex.
Jud.fond: M.V.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 697/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
