Acţiune în constatare. Hotărâre din 04-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 12805/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2394
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. împotriva sentinței civile nr. 353 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. O. - D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant N. O. - D., reprezentat de avocat F.C., lipsind apelanta pârâtă DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Avocat F.C., pentru intimatul reclamant N. O. - D., a depus la dosar împuternicirea avocațială și practică judiciară. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv să fie obligată apelanta pârâtă să depună la dosar copii de pe Ordinele nr. 204/2007, 112/2008, 73/2009, 138/2010, 112/2011 și 98/2012. A arătat că s-a adresat în acest sens apelantei pârâte însă nu a primit răspuns până la această dată.
Instanța, analizând, a respins cererea de probatorii, nefiind utilă cauzei șiconstatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat F.C., pentru intimatul reclamant N. O. - D., a apreciat ca fiind legală și temeinică sentința apelată și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 353 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. O. – I., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S.-VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D.
S-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă din data de 01.01.2010.
A fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din copia carnetului de muncă coroborat cu contractul individual de muncă nr nr 115/2007 prelungit prin actul adițional din 03.01.2008 până la 31.12.2008, prin actul adițional din 31.12.2008 până la 31.12.2009, prin actul adițional nr 3 până la 31.12.2010, prin actul adițional nr 4 până la 31.12.2011, prin actul adițional nr 5 până la 31.12.2012, iar ulterior prin actul adițional nr 6 până la 31.12.2013 a rezultat că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu 17.09.2007 și până la 31.12.2013, după cum rezultă din ultimul act adițional nr. 6/2013.
Art. 82 alin. (4) din Codul muncii prevede că intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinata, iar conform alin. (5) din același articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Regula instituită de Codul muncii este prevăzută de art. 12 care prevede la alin. 1 că, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată și numai prin excepție, potrivit art. 2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege .
Prin adoptarea Legii nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, regimul juridic aplicabil contractului individual de muncă a suferit unele modificări și completări determinate, în principal, de necesitatea izvorâtă în practică de a flexibiliza desfășurarea relațiilor de muncă, Curtea Constituțională statuând cu majoritate de voturi, prin decizia nr. 383/2011, că această lege este constituțională.
Astfel, art. 83 din Codul muncii a fost modificat în sensul extinderii situațiilor în care încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată este admisă, cu scopul de a răspunde exigențelor din practică, legiuitorul rămânând însă în sfera enumerării limitative a cazurilor în care este permisă încheierea acestui tip de contracte.
Ipoteza solicitată a fi avută în vedere de pârâtă se subsumează celei prevăzută la art. 83 litera h C.M, în vigoare în ianuarie 2010, potrivit cărora este permisă încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, în cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 31.12.2009, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „ tempus regit actum”, având în vedere faptul că abia la data de 01.05.2011 au fost abrogate dispozițiile cuprinse în anteriorul art. 84 din Codul muncii prin adoptarea Legii 40/2011.
În prezent, la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, succesiv - prevăzut de fostul art. 80 alin. 4 din Codul muncii - angajatorul nu mai este obligat să încheie un contract pe durată nedeterminată.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei în sensul că specificul activității sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispozițiile art 19 alin 3 O.G. 42/2004 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată ,întrucât aceste dispoziții legale prevăd încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, însă " în condițiile legii ",ceea ce duce la concluzia că aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile C.Muncii, în vigoare la momentul încheierii celui de-al patrulea contract individual de muncă cu durată determinată, respectiv dispozițiile art. 84 C.M., precum și dispozițiile art. 12 alin.2 C.M –în vigoare și astăzi, care prevăd încheierea a maximum trei contracte de muncă pe durată determinată.
Prin urmare, în raport cu legea aplicabilă la data de 01.01.2010.- data încheierii următorului contract de muncă, după expirarea celui de-al treilea contract de muncă cu durata cuprinsă între 01.01._09– angajatorul era obligat să încheie cu reclamantul un contract de muncă pe durată nedeterminată, iar nu unul de același tip, pe durată determinată, confirmare a specificului activității desfășurate de reclamant .
Specificul activității reclamantului trebuie analizat și prin prisma Ordinului 64/2007 și ulterior a Ordinului 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e C.M. - atât în vechea cât și în actuala reglementare - pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității sale - asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat .
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea, a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă din data de 01.01.2010.
În baza art 451-453 NCPC, a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că în motivarea sentinței civile, instanța de fond reține că admite acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, motivând constatarea ca „încheiat nedeterminat contractul individual de muncă” în temeiul prevederilor art. 84, alin. l Codul Muncii și în condițiile art.453, alin. l Cod procedură civilă obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în suma de 500 lei.
Mai arată că solicitarea de constatare nu are suport legal, contractul individual de muncă este un contract încheiat în temeiul Codului Muncii art.81. lit. e) „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale” și drept urmare ținând cont de prevederile art. 84, alin(2), lit. c): "Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile:
c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;"
Așa cum s-a precizat prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat întrucât acesta are ca bază Ordinul nr. 113/2008 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal.
Instanța de fond nu a apreciat niciun text legal invocat de pârâtă, prin care informa că nu poate să încheie nedeterminat CIM .
A solicitat reanalizarea probele depuse și motivele invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulată în fond.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art.466 alin (1) Cod de procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale reglementând încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Cu privire la durata unui contract individual de muncă, art.12 din Codul Muncii prevede că regula o constituie încheierea acestuia pe durată nedeterminată, iar excepția încheierea pe durată determinată.
Astfel, potrivit disp. art. 82 C. Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituind excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.Muncii, prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 83 C. Muncii.
În speță, contractul individual de muncă aflat în litigiu a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale. Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantuluii prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 83 C. Muncii, mai precis la lit. h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Or, activitatea reclamantului în cadrul apelantei este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2007, care la art. 19 alin. 3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat de reclamant cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul Muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 83 alin.1 lit. h C. Muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr. 42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la apărarea intimatului reclamant, însușită și de instanța de fond, în sensul că din încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale la acestea pe o anumită durată reiese necesitatea unei activități permanente în cadrul instituției pârâte, Curtea apreciază că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Dimpotrivă, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 ,care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă în fiecare dintre contractele individuale de muncă încheiate de comun acord de părți conform căreia durata contractului este determinată ,clauză cunoscută și însușită de către reclamant fără nici un fel de obiecțiuni, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de reclamant.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamant pe durată determinată, în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitate de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din disp.art.19 alin.4 din OG nr. 42/2004.
În concluzie, Curtea reține că nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod pr. civilă, Curtea apreciază că apelul este fondat, astfel încât îl va admite și va schimba sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. împotriva sentinței civile nr. 353 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. O. – D..
Schimbă sentința.Respinge actiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud.E.S./12.06.2014
Thn. V.R. 4 ex
J.F. E.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
