Cereri. Hotărâre din 26-05-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 3232/104/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 872/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. P.
Judecător R. M.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul T. M., împotriva sentinței civile nr. 176 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. DE PENSII O. - CABINETUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ ȘI RECUPERAREA CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant T. M., lipsind intimații pârâți C. T. DE PENSII O. - CABINETUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ ȘI RECUPERAREA CAPACITĂȚII DE MUNCĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Recurentul reclamant T. M. a depus decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 508/10.03.2014, privind încadrarea în gradul al II- lea de invaliditate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant T. M. a solicitat, în principal, admiterea recursului conform motivelor scrise depuse la dosarul cauzei, modificarea în totalitate a sentinței recurate; în subsidiar admiterea recursului cu modificarea în parte a sentinței recurate, în raport de deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 120/24._ și nr. 508/10.03.2014, privind încadrarea în gradele de invaliditate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr._, reclamantul T. M. a chemat în judecată pârâții C. T. de Pensii O. – Cabinetul de Expetriză Medicală asupra Capacității de Muncă și Comisia Medicală de Contestații C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, acestea să fie obligate la restabilirea gradului de invaliditate avut anterior emiterii Deciziei Medicale asupra Capacității de Muncă nr._ din 24.05.2011 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 2427 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins cererea
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța s-a pronunțat greșit asupra unei dovezi administrate, care ar fi putut fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume: la schimbarea gradului din II în III, ca urmare a contestației i s-a solicitat să facă analize medicale, neluându-se în considerare.
Prin decizia nr. 7375/04.07.2013 a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Tribunalul O. - Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 176 din 20 februarie 2014 a admis excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva deciziilor nr._/24.05.2011 și nr. 288/30.11.2011.
A respins contestația formulată împotriva deciziilor nr._/24.05.2011 și nr. 288/30.11.2011, ca inadmisibilă.
A respins contestația împotriva deciziilor nr.446/05.03.2012, 96/20.04.2012, 452/11.03.2013 și 120/24.05.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate, din data de 04.03.1997, prin decizia nr. 700/30.03.2011 (f. 21 dosar recurs), fiindu-i acordat gradul II de invaliditate, raportat la afecțiunile: insuficiență renală cronică std. III Rinichi stg. atrofic. Dz tip II insulinonecesitant complicat, Polineuropatie diabetică mb. inf. Diagnosticul funcțional reținut fiind: deficiență globală accentuată.
La data de 24.05.2011, în urma verificării dosarului medical de către Comisia de Verificare constituită în baza Ordinului CNPAS nr. 442/31.05.2010 și a dispozițiilor art. 6 din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a emis decizia nr._/24.05.2011 (f. 12 dosar inițial), de către Serviciul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de muncă, prin care i s-a modificat gradul de invaliditate din II în III.
În urma contestării acestei decizii reclamantul a fost internat în cadrul INEMRCM în perioada 31.08 – 05.09.2011 în vederea investigării medicale, în urma căreia a fost emisă decizia asupra capacității de muncă nr. 288/30.11.2011 prin care i s-a menținut încadrarea în gradul III de invaliditate.
Această instituție a întocmit raportul de expertiză medicală prin care Comisia de avizare și control din cadrul Secției Clinice Expertiză Medicală I din data de 05.09.2011 a stabilit diagnosticul clinic: diabet zaharat insulinonecesitant complicat cu RD neproliferativă BG, nefropatie diabetică incipientă. BCI polineuropatie senzitivă distală. Rinichi stg. scleroatrofic. HTA formă moderată. Stenoză AO subvalvulară (dg. eco). Dislipidemie. Stenoză hepatică cu citoliză. Diagnosticul funcțional reținut, deficiență globală medie, a determinat stabilirea unei incapacități adaptative de 50%, capacitatea de muncă fiind pierdută cel puțin pe jumătate.
Împotriva acestei decizii reclamantul nu a formulat contestație la Comisia Medicală C., invocând faptul că pârâta nu a respectat procedura prevăzută de legea specială, nefiind emis un act administrativ jurisdicțional ce putea fi contestat conform art. 71 alin. 9 din Legea 263/2010, ci o nouă decizie de încadrare în grad de invaliditate, de către același Cabinet de Expertiză Medicală din cadrul CJP O..
În ceea ce privește această susținere, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Legea 263/2010, evaluarea capacității de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă din cadrul CNPP, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, iar conform alin. 9 - deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații date în soluționarea contestațiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.
În același sens sunt dispozițiile art. 101 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care prevăd că: (1) decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații/comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2) Contestația se înregistrează la cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă, care a emis decizia medicală asupra capacității de muncă ce face obiectul contestației, sau, după caz, la comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
(3) Contestația, împreună cu dosarul medical al titularului, se înaintează comisiei medicale de contestații competente, respectiv comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării.
Potrivit art. 103 din HG 257/2011, decizia emisă în rezolvarea contestației înlocuiește decizia inițială și produce efecte de la data acesteia și poate fi contestată la instanța competentă în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art.71 alin.9 din Legea 263/2010.
Expertizarea reclamantului s-a efectuat în cadrul Procedurii de verificare a încadrării în grade de invaliditate stabilite prin Legea 119/2010 - privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care la art.6 alin. 2 prevede că „într-un interval de un an de la data intrării în vigoare a procedurii prevăzute la alin. (1), C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin I. Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, organizează verificarea încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor de invaliditate aflați în evidență la acea dată.”
Rezultă astfel că susținerea reclamantului referitoare la lipsa temeiului legal al revizuirii medicale la interval de două luni de la ultima verificare este neîntemeiată.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1418/2010 al Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, (privind aprobarea Procedurii de încadrare în grade de invaliditate în vederea înscrierii la pensia de invaliditate și a Procedurii de verificare a încadrării în grad de invaliditate), deciziile medicale asupra capacității de muncă pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii.
Reclamantul a formulat o astfel de contestație împotriva deciziei nr._/24.05.2011 emise de Serviciul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de muncă.
Potrivit art. 8 alin. (3) din același Ordin, contestația, împreună cu dosarul medical, se înaintează, în termen de 10 zile, serviciului de expertiză medicală a capacității de muncă județean sau de sector al municipiului București, după caz.
(4) Medicii-șefi de la serviciile de expertiză medicală a capacității de muncă județene/ale sectoarelor municipiului București rezolvă contestația în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
(5) Pentru soluționarea contestației poate fi consultat INEMRCM.
(6) În soluționarea contestației, după reexaminarea bolnavului și a documentației din dosarul medical, medicul-șef emite o nouă decizie medicală care înlocuiește decizia contestată.
În speță, pârâta a respectat procedura prevăzută de normele legale în vigoare, iar decizia nr. 288/30.11.2011 a fost emisă în mod legal de către serviciul de expertiză medicală a capacității de muncă județean, după consultarea INEMRCM.
În raport de această situație, s-a apreciat că reclamantul trebuia să formuleze contestație împotriva deciziei emise de serviciul de expertiză medicală a capacității de muncă județean, nr. 288/30.11.2011, în vederea respectării procedurii prevăzute de art. 101 din HG 257/2011.
Din cele mai sus expuse rezultă că procedura prevăzută de art. 101-103 din HG 257/2011 este una specială și nu se poate solicita stabilirea unor drepturi ce decurg din această procedură, fără ca în prealabil să fi fost urmată în sensul stabilit de lege.
Nu se poate admite ca în cadrul unei contestații formulate direct împotriva deciziei administrative să se solicite stabilirea drepturilor ce decurg din lege, fără a se fi urmat procedura prealabilă, căci în acest fel s-ar admite eludarea termenului și a procedurii stabilite. De asemenea, se reține că instanța nu se poate substitui organului administrativ, deoarece atribuțiile instanței sunt de a verifica aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei.
Prin prisma celor expuse, s-a constatat că prezenta contestație împotriva deciziilor nr._/24.05.2011 și nr. 288/30.11.2011 emise de Serviciul de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de muncă din cadrul CJP O. este inadmisibilă.
Prin urmare a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziilor nr._/24.05.2011 și nr. 288/30.11.2011, ca inadmisibilă.
Ulterior emiterii acestor decizii, reclamantul a formulat cererea nr. 80/05.03.2012 prin care a solicitat reexaminarea medicală, invocând agravarea stării sale de sănătate, fiind emisă decizia nr. 446/05.03.2012 de către Serviciul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din cadrul CJP O..
În urma contestării acestei decizii, dosarul medical al reclamantului a fost verificat de către Comisia Medicală de Contestații C., fiind emisă decizia nr. 96/20.04.2012, prin care s-a menținut gradul III de invaliditate.
În luna martie 2013, în urma revizuirii medicale a reclamantului, Serviciul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din cadrul CJP O. a emis decizia nr. 452/11.03.2013 prin care s-a stabilit gradul III de invaliditate, iar în urma soluționării contestației împotriva acestei decizii a fost emisă de Comisia Medicală de Contestații C. decizia nr. 120/24.05.2013 prin care s-a stabilit că reclamantul este încadrat corect în gradul III de invaliditate, raportat la diagnosticul reținut în baza examenului clinic și a actelor medicale depuse la dosarul medical, precum și la dispozițiile HG 155/2011.
Critica invocată de contestator vizează faptul că revizuirea medicală și încadrarea în grad de invaliditate s-a efectuat fără a se avea în vedere unul din diagnosticele care l-ar îndreptăți să fie încadrat în gradul II de invaliditate.
Analizând această critică, instanța a reținut că deciziile contestate au fost emise pe baza concluziilor medicale, a diagnosticului clinic și funcțional reținut, în concordanță cu criteriile și normele de diagnostic și evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în grade de invaliditate, aprobate prin HG 155/2011 (pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate).
Astfel, diagnosticul reținut de comisia medicală de contestații, după examenul clinic efectuat la nivelul CMC C. și biletul de externare din Spitalul Clinic Județean de Urgență C. – Nefrologie, a determinat stabilirea unei incapacități adaptative de 50%, capacitatea de muncă fiind pierdută cel puțin jumătate. Astfel cum rezultă din adresa nr. 731/05.12.2013 emisă de CMC C. (fila 68 dosar), codificarea a cuprins toate afecțiunile confirmate clinic și paraclinic, insuficiența renală cronică nu poate fi codificată întrucât nu existau elemente de diagnosticare (creatinină =1,09mg%, rata filtrării glomerulare eRFG=81,5 ml/min/1,73mp, albuminurie absentă, Hb=13,4g%). În acest sens, s-a arătat că potrivit criteriilor de încadrare în grad de invaliditate, boala cronică renală poate fi confirmată dacă: rata filtrării glomerulare este sub 60 mil/min/1,73mp; sunt prezente proteinuria, albuminuria, leucocituria; există anomalii ale probelor sanguine; dezechilibru hidroelectrolitic sau acidobazic.
Din analizele efectuate de medicii experți cu privire la diagnosticul clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă a rezultat o deficiență funcțională moderată (medie) și nu severă (accentuată), iar incapacitatea adaptativă, care se exprimă în limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural și social, a fost stabilită la 50-69% ce corespunde gradului III de invaliditate, conform HG nr. 155/2011 (fila 85). A fost avut în vedere atât diagnosticul principal, respectiv diabet zaharat tip 2 echilibrat, cât și asocierea acestuia cu cel puțin una dintre complicațiile cronice ale acestuia.
Prin urmare, critica petentului referitoare la omiterea unui diagnostic, respectiv insuficiența renală cronică, este neîntemeiată, stabilirea diagnosticului fiind realizată atât pe baza investigațiilor, cât și în temeiul actelor aflate la dosarul medical, fiind respectate dispozițiile art. 71 din Legea 263/2010.
În consecință, instanța a constatat că deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, criticile petentului privind nelegalitatea acestora fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că Tribunalul O. a ignorat motivele invocate și dovezile administrate în cauză, întrucât la trecerea în gradul III de invaliditate, din gradul II de invaliditate s-a omis a se avea in vedere un diagnostic medical, respectiv insuficiența renală cronică.
S-a mai susținut că prima instanță s-a bazat în exclusivitate pe concluziile experților medicali care i-au stabilit diagnosticul”diabetul zaharat tip II echilibrat” câtă vreme din referatele și biletele de ieșire din spital inclusiv pe cele emise INEMRCM se specifică în mod clar”diagnosticul de diabet zaharat insulino- necesitant complicat” dovadă fiind afecțiunile cronice produse de acesta respectiv boală cronică de rinichi diabetică stadiul II ,retinopatie proliferativă diabetică stadiul IV, polineuropatie diabetică mixtă.
A învederat și faptul că în prezente, pe data de 10 martie 2014, a fost reîncadrat în gradul II de invaliditate conform deciziei nr.508/2014, emisă de C. Națională de Pensii Publice - C. T. de Pensii O. - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Caracal.
Recursul declarat de reclamant este neîntemeiat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Critica recurentului referitoare la faptul că la reîncadrarea în gardul III de invaliditate nu s-a avut în vedere un diagnostic medical, respectiv insuficiența renală cronică, este neîntemeiată întrucât la stabilirea diagnosticului medical al petentului au fost respectate dispozițiile art.-71 din legea nr.263/2010 precum și prevederile HG nr.155/2011 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I,I și III de invaliditate.
În același timp recurentul petent critică actele emise de către comisiile de expertizare a capacității sale de muncă, acte care sunt valabile și fac dovada deplină a stării de boală a acestuia,. câtă vreme nu au fost contestate la Comisia medicală de contestații C..
S-a reținut astfel în mod corect că petentul are o capacitate de muncă pierdută pe jumătate, fiindu-i stabilită o incapacitate adaptativă de 50%, din adresa nr.731 din 5.12.2013, emisă CMC C., rezultând faptul că, considerarea a cuprins toate afecțiunile confirmate clinic și paraclinic, insuficiența renală cronică neputând fi codificată, neexistând elemente de diagnosticare.
Actele medicale au concluzionat că petentul prezintă o deficiență funcțională moderată(medie) și nu severă(accentuată), iar incapacitatea adaptativă care se exprimă în limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural și social a fost stabilită la 50-69%, corespunzător gradului III de invaliditate, avându-se în vedere diagnosticul principal, respectiv diabet zaharat tip 2 echilibrat cât și asocierea acestora cu cel puțin una dintre complicațiile cronice ale acestuia.
Prin urmare se constată că în mod corect pe baza actelor medicale depuse la dosar prima instanță a constatat legalitatea deciziilor contestate de către petent privind încadrarea acestuia în gradul III de invaliditate respectiv deciziile nr.446 din 5.03.2012; 96 din 20.04.2012; 452 din 11.03.2013 și 120 din 24.05.2013.
Este lipsit de relevanță faptul că în prezent în baza decizie nr.508 din 10.03.2014, petentul a fost reîncadrat în gradul II de invaliditate, prezumându-se faptul că gradul de invaliditate al acestuia s-a schimbat în prezent în baza noilor acte medicale depuse la dosarul medical cât și în baza noul examen clinic la care a fost supus.
În consecință, față de cele arătate, se constată că decizia recurată este legală și temeinică, nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civ., astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ., recursul declarat de reclamantul T. M., se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T. M., împotriva sentinței civile nr. 176 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. DE PENSII O. - CABINETUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ ȘI RECUPERAREA CAPACITĂȚII DE MUNCĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, N. A. |
Red.jud.S.P.
Jud.fond O.M.P.
Teh.red. A.G./2 ex
Data:19.06.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1650/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5113/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
