Completare carnet de muncă. Decizia nr. 2751/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2751/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 6694/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2751/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -C. R.
Judecător -M. L. N. A.
Grefier F. I.
***
Pe rol, fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2014, privind judecarea apelurilor declarate de reclamanții B. E., B. A., B. A., B. L., E. E., F. N., L. R. M., M. G. I., O. L. M. și R. V., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. C., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..14, etaj 2,camera 7, județul M. și de pârâtul C. DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ Cujmir, cu sediul în Cujmir, ., județul M., împotriva sentinței civile nr.1132 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.396 Cod pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2014 și ulterior la data de 26 iunie 2014:
Curtea, deliberând pronunță următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1132 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul M., s-a admis în parte acțiunea formulată de B. E., având CNP:_, cu domiciliul în Vânju M., ., ., B. A., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. M., B. A., având CNP._, cu domiciliul în ., jud. M., B. L., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M., E. E., având CNP:_, cu domiciliul în . de Câmp, jud. M., F. N., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M., LUGOJ1 R.-M., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M., M. G.-I., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M., O. L.-M., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M. și R. V., având CNP:_, cu domiciliul în ., jud. M., toate cu domiciliul procedural ales la C. AV. N. I. C. din mun. Drobeta-T.-S., ., .>7, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul C. DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ CUJMIR, cu sediul in Cujmir, ., jud. M..
S-a anulat Dispoziția nr. 231/30.04.2010 și anexele la dispoziție privind reîncadrările salariale ale reclamantelor conform Legii 330/2009 și dispozițiile de reîncadrare salarială conform Legii 284/2010 și a Legii 285/2010, respectiv Dispoziția nr. 17/23.02.2011 privind pe reclamanta B. A., Dispoziția nr. 18/23.02.2010 privind pe reclamanta O. L. M. , Dispoziția nr.19/23.02.2011 privind pe reclamanta L. R. M., Dispoziția nr. 20/ 20.02.2011 privind pe reclamanta B. E., Dispoziția nr.21/23.02.2011 privind pe reclamanta M. G. I., Dispoziția nr.22/23.02.2011 privind pe reclamanta F. N., Dispoziția nr.23/23.02.2011 privind pe reclamanta B. L., Dispoziția nr. 24/23.02.2011 privind pe reclamanta R. V., Dispoziția nr.25/23.02.2011 privind pe reclamanta E. E., Dispoziția 26/23.02.2011 privind pe reclamanta B. A..
S-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantelor începând cu 01.01.2010 conform Legii 330/2009 prin includerea în salariul de bază a primei de stabilitate și a sporului de prevenție de 11%.
S-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantelor începând cu 01.01.2011, conform Legii 284/2010 și a Legii 285/2010, luându-se în considerare salariul de bază rezultat din reîncadrarea de mai sus.
A fost obligată pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din noile reîncadrări, diferențe nete, actualizate și dobânda legală calculate de la data scadenței aferente perioadei 03.06._13, către fiecare reclamantă, respectiv: 9732 lei către reclamanta E. E., 6654 lei către reclamanta R. V., 6654 lei către reclamanta B. L., 5782lei către reclamanta B. A., 6116 lei către reclamanta B. E., 5936 lei către reclamanta B. A., 6158 lei către reclamanta F. N., 5985 lei către reclamanta L. R. M., 6185 lei către reclamanta O. L. M. și 2536 lei către reclamanta M. G. I..
A fost obligată pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale nete și actualizate și a dobânzilor legale reprezentând sportul pentru munca din zilele de repaus săptămânal și sărbători legale eferente lunilor ianuarie –februarie 2011către reclamantele: B. L. -531 lei, R. V., -517 lei, M. G. I. -325 lei, F. N. -450 lei, B. A. -374 lei, B. E. - 411 lei, L. R. M. -370 lei, B. A. -445 lei .
A fost obligată pârâta către reclamante la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Reclamantele sunt angajate ale unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată îndeplinind următoarele funcții: B. E., B. A., B. L., F. N., L. R.-M., M. G.-I., O. L.-M., R. V. – asistent medical, reclamanta B. A. – soră medicală principală iar reclamanta E. E. –medic.
În urma apariției Legii 330/2009 s-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantelor de către angajator, conform deciziilor depuse la dosarul cauzei, stabilindu-se salariul de încadrare începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu Legea 330/2009 și a Ordonanței 1/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către angajator a rezultat că în salariile de bază stabilite pentru fiecare dintre reclamante nu au fost incluse cuantumul lunar al primei de stabilitate și sporul de prevenție, pârâta susținând că reclamantele nu au beneficiat în luna decembrie 2009 de plata acestora și ca atare elementele componente ale noului salariu de bază din ianuarie 2010 sunt cele avute în luna decembrie 2009, adică salariul de încadrare stabilit conform grilei de salarizare din OG 10/2008.
A susținut de asemenea că sporul de prevenție nu a fost niciodată plătit reclamantelor deoarece unitatea a fost înființată conform OG 70/2002 și nu exista activitate de prevenție la nivelul centrului.
Reîncadrarea salarială a reclamantelor conform Legii 30/2009 este nelegală din următoarele considerente:
Dreptul reclamantelor de a beneficia în anul 2009 de prima de stabilitate a fost stabilit prin OUG 115/2004 pentru asigurarea stabilității personalului din sistemul sanitar și potrivit art. 41ˆ2 din OUG 115/2004 personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și al IV- lea ale fiecărui an de o primă de stabilitate.
Prin HG 578/2008 se stabilea cuantumul primei de stabilitate corespunzător lunii în care se face plata primei.
Ca atare dreptul reclamantelor de a beneficia în anul 2009 de prima de stabilitate este unul cert iar angajatorul avea obligația de a asigura salariaților săi realizarea efectivă a acestui drept.
Este adevărat că dispozițiile art 41ˆ2 din OUG 115/2004 au fost abrogate la data de 12.11.2009 prin Legea cadru 330/2009 dar s-a prevăzut prin aceeași lege includerea cuantumului lunar al primei de stabilitate în salariul de bază.
Mai mult art.3, lit. c din Legea 330/2009 și art. 5, alin.1, lit a din OUG 1/2010 prevăd că începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau după caz indemnizația lunară de încadrare brut/brută avută la acea dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2010 prevăzută de art. 10 din Legea 330/2009, care se calculează la salariul de bază, solda/ salariul funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzător funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009, se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/ acestea, prevăzute în anexele la Legea 330/2009.
De vreme ce dreptul reclamantelor la prima de stabilitate este suficient determinat, simpla neexecutare a obligației de plată de către angajator nu poate conduce la desființarea acestui drept.
De asemenea OUG 115/2004 modificat prin OG 17/2008 aprobate prin Legea 304/2008 prevedea un spor de prevenție lunar de 11% din salariul de bază pentru personalul contractual din sectorul sanitar cât și pentru personalul contractual sau funcționari publici din autoritățile de sănătate publică.
Acest spor nu a fost plătit reclamantelor cu motivația că C. de Asistență Medico - Socială Cujmir este instituție publică specializată în subordinea Consiliului Județean.
C. de Asistență Medico - Socială a fost înființat în baza O 70/2002 și H 412/2003 și face parte din unitățile sanitare și ca atare și salariații acestora beneficiază de prevederile OUG 115/2004 cu modificările ulterioare.
Din aceleași considerente pentru care se impune includerea în salariul de bază a primei de stabilitate începând cu luna ianuarie 2010 se impune și includerea și a sporului de prevenție și sub acest aspect dreptul reclamantelor fiind conferit de lege.
Ca atare se impune reîncadrarea salarială a reclamantelor, începând cu luna ianuarie 2010 prin modificarea salariului de bază așa cum s-a arătat mai sus.
În cursul anului 2010 salariile reclamantelor au fost afectate de reducerea cu 25% conform Legii 118/2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, corecta aplicare a acestei legi fiind confirmată și de Sentința 245/10.03.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr_/101/2010.
Legea cadru 284/2010 a stabilit un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului începând cu luna ianuarie 2011 prevederile Legii 330/2009 și OUG 1/2010 fiind abrogate.
Cuantumul brut al salariilor personalului plătit din fondurile publice s-a stabilit pentru anul 2011 prin Legea 285/2010 și care prevedea o creștere salarială cu 15% față de salariul de încadrare stabilit pentru luna octombrie 2010.
Prin O_ privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 285/2010 se prevede la capitolul „ Stabilirea salariilor brute în anul 2011 că în anul 2011 salariile de bază nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficientului de ierarhizare prevăzută în Legea cadru 284/2010.
În aplicarea articolului 1 din Legea 285/2010, la data reîncadrării cuantumul brut al salariilor de bază va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15 % după cum urmează: S= salariul de bază brut corespunzător funcției din luna iunie 2010; S1 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada iulie - decembrie 2010; va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din luna iunie 2010 cu 75% [S1 = S * (1 - 25%)]; S2 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada ianuarie - decembrie 2011 (salariul de bază la reîncadrare conform Legii nr. 285/2010); va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din perioada iulie - decembrie 2010 cu 115% [S2 = S1 * (1 + 15%)].
Cum salariul de bază în perioada de aplicare a Legii 330/2009 nu a fost stabilit reclamantelor prin includerea celor două sporuri evident că și în anul 2011 salarizarea a fost necorespunzătoare, deși s-a folosit modul de calcul impus de Ordinul 42/77, însă s-a avut în vedere un salariu de bază incorect, corespunzător atât lunii iunie 2010 cât și lunii octombrie 2010.
Ca atare se impunea o nouă reîncadrare salarială a reclamantelor și pentru anul 2011 așa cum s-a arătat mai sus.
Prin OUG 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale aplicate pin Legea 118/2010 cuantumul brut al salariilor de bază se majorează în două etape astfel: cu 8% începând cu data de 01 iunie 2012 față de nivelul acordat pentru mai 2012 și cu 7,4 % începând cu 01 decembrie 2012 față de nivelul acordat în luna noiembrie 2012.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-au stabilit diferențele salariale cuvenite reclamantelor prin modificarea salariului de încadrare începând cu luna ianuarie 2010, diferențe aferente perioadei din litigiu respectiv 03.06._13 sume la care a fost obligat pârâtul în temeiul art. 253 Codul Muncii respectiv: 9732 lei către reclamanta E. E., 6654 lei către reclamanta R. V., 6654 lei către reclamanta B. L., 5782lei către reclamanta B. A., 6116 lei către reclamanta B. E., 5936 lei către reclamanta B. A., 6158 lei către reclamanta F. N., 5985 lei către reclamanta L. R. M., 6185 lei către reclamanta O. L. M. și 2536 lei către reclamanta M. G. I..
Pentru justa reparare a prejudiciului se impune actualizarea sumelor datorate de angajator cu indicele de inflație pentru aducerea acestora la valoarea reală din momentul pronunțării prezentei hotărâri cât și plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței în temeiul art. 1531 -1535 cod civil reprezentând lipsa de folosință a reclamantelor pentru sumele neplătite de angajator.
Au fost solicitate și drepturile salariale pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale aferente lunilor ianuarie și februarie 2011și din verificarea graficelor de programare a serviciului a reieșit că reclamantele, mai puțin reclamanta E. elena și O. L. au efectuat muncă în aceste zile.
Potrivit art. 133 Codul Muncii perioada de repaus reprezintă perioada care nu este timp de muncă și potrivit art. 137 Codul Muncii repausul săptămânal se acordă, de regulă sâmbăta și duminica.
În cazul în care repausul săptămânal nu poate fi acordat în aceste zile el poate fi acordat și în alte zile situație în care salariații beneficiază de un spor la salariu.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a calculat pentru fiecare reclamant, în funcție de numărul de ore lucrate drepturile salariale cuvenite reclamantelor respectiv B. L. -531 lei, R. V., -517 lei, M. G. I. -325 lei, F. N. -450 lei, B. A. -374 lei, B. E. - 411 lei, L. R. M. -370 lei, B. A. -445 lei.
De asemenea pentru o justă reparare a prejudiciului și pentru considerentele arătate mai sus sumele datorate au fost actualizate cu indicele de inflație acordându-se și dobânda legală aferentă acestora.
A fost solicitat și sporul de noapte de 25% conform art. 126 Codul Muncii, pretenții nefondate.
La nivelul angajatorului activitatea se desfășoară în mod continuu, în ture, motiv pentru care salariații beneficiază de spor de 15 % așa cum a fost reglementat și de OUG 115/2004 și ulterior de legea de salarizare în vigoare pentru perioada din litigiu.
S-a solicitat ca pârâta să plătească contribuțiile aferente drepturilor salariale la Casa Județeană de Pensii M. însă nici sub acest aspect acțiunea nu este fondată.
Potrivit art. 7 din Legea 263/2010 persoanele juridice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, printre care și persoanele care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă sunt obligate să depună în fiecare lună declarația nominală de asigurare precum și plata contribuției de asigurări sociale, conform art. 31, 32, 33 și următoarele din Legea 263/2010.
Ca atare obligația de plată a contribuțiilor fiind stabilită prin lege a fost inutil a fi stabilită o astfel de obligație prin hotărâre judecătorească cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada neîndeplinirii acestei obligații.
Referitor la obligația angajatorului de a completa, închide și restitui carnetele de muncă ale salariaților s-a constatat că în cazul de față, deși au fost notificate în acest sens reclamantele nu s-au prezentat pentru ridicarea carnetelor de muncă.
Cum Decretul 92/1976 care reglementează carnetul de muncă a fost abrogat la data de 01.01.2011 nu mai există cadru legal pentru modificarea sau completarea carnetului de muncă.
Eventualele lipsuri sau inadvertențe din carnetele de muncă ale reclamantelor pot fi suplinite cu adeverințele eliberate de angajator în temeiul art. 40 Codul Muncii.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă au fost acordate și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. E., B. A., B. A., B. L., E. E., F. N., L. R. M., M. G. I., O. L. M. și R. V. și pârâtul C. DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ Cujmir ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate de reclamanți, aceștia consideră ca fiind parțial nelegală și netemeinică hotărârea solicitând modificarea în parte a acesteia în ceea ce privește capătul de cerere ce vizează sporul de noapte de 25% și închiderea, eliberarea și predarea carnetelor de muncă ale acestora
Apelanții reclamanți arată că prin neacordarea sporului de noapte prev. de art.126 Codul muncii, pârâta a încălcat și art.11 din același cod, iar instanța de fond a făcut o aplicarea greșită a legii, fapt pentru care se solicită acordarea acestui drept, potrivit concluziilor raportului de expertiză.
În ceea ce privește completarea până la data de 01.01.2011, închiderea eliberarea și înmânarea carnetelor de muncă, apelanții arată că intimată pârâtă avea obligația să dispună acest lucru, având în vedere că dispozițiile din Decretul 92/1976 s-au abrogat. În aceste condiții deveneau aplicabile dispozițiile art.279 alin.3 Codul muncii.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii.
În drept se invocă dispozițiile art.466 și urm.Cod pr.civ.
În motivele de apel formulate de C. de Asistență Medico Socială Cujmir este criticată soluția instanței de fond, întrucât în mod greșit a fost dispusă reîncadrarea salarială a reclamantelor și obligat acest pârât la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând prima de stabilitate și sporul de prevenție.
În ceea ce privește prima de stabilitate și sporul de prevenție, apelantul arată că aceste drepturi potrivit OUG 115/2004 se aplică doar personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar subordonate Ministerului Sănătății și nu personalului din centrele de asistență medico socială. C. de Asistență Medico Socială Cujmir este instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Județean M., iar salarizarea personalului angajat se efectuează în temeiul legislației din sectorul bugetar și nu al celei din sectorul sanitar.
Apelantul arată că prima de stabilitate și sporul de prevenție sunt prevăzute în Legea 304/2008, prin care se modifică și se completează OUG 115/2004, enumerându-se prevederile legale care acordă aceste drepturi. Apelantul arată că centrele de asistență medico socială nu fac parte dintre unitățile enumerate la punctul 5 din Legea nr.304/2008 pentru care se aplică salarizarea prev. de OUG 115/2004. De asemenea apelantul invocă obținerea avizului 4955 din 16 aprilie 2010 eliberat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M., din care reiese că nu au fost constatata nereguli la reîncadrarea personalului începând cu luna ianuarie 2010.
Concluzia apelantului este aceea că sporurile solicitate de către reclamante nu pot fi incluse în salariile de încadrare începând cu luna ianuarie 2010 întrucât potrivit legii nu făceau parte din salariul de bază din luna decembrie 2009 și nu se regăsesc în grila de salarizare a personalului din centrele de asistență medico sociale.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În drept se invocă disp.art.466 și urm. Cod pr.civ.
Apelurile sunt nefondate:
Cu privire la apelul Centrului de Asistență Medico Socială Cujmir.
Prima critică a apelantului pârât vizează faptul că în mod greșit a fost acordată prima de stabilitate și sporul de prevenție apelanților reclamanți în condițiile în care prevederile OUG 115/2004 se aplică doar personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar și nu personalului din centrele de asistență medico socială. Se arată că salarizarea personalului angajat se efectuează în temeiul legislației din sectorul bugetar și nu celei din sectorul sanitar, cum greșit indică reclamantele.
Critica este neîntemeiată. În Anexa II/2 la Legea 330/2009 este prevăzută salarizarea pentru unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico socială. În punctul III sunt prevăzute salarii de bază pentru personalul de specialitate medico sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare cu personalitate juridică, de asistență socială și de asistență medico- socială necuprinse la pct.II.
De asemenea, în Anexa III din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzută în această anexă” Familia Ocupațională de Funcții Bugetare- Sănătate”, la capitolul I fiind prevăzute unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico socială.
Prin urmare există reglementare legală prin care dispozițiile Legii 330/2009 și 284/2010 se aplică și apelantului pârât care este C. de Asistență Medico Socială, astfel că din acest punct de vedere prima critică este neîntemeiată.
În ceea ce privește faptul că în mod greșit a fost acordată prima de stabilitate și sporul de prevenție apelanților reclamanți, nici această critică nu este întemeiată potrivit art.412 din OUG 115/2004 pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul II și al IV- lea al fiecărui an calendaristic beneficiază de câte o primă de stabilitate. Prin HG 578/2008 se stabilea cuantumul primei de stabilitate corespunzător lunii în care se face plata primei.
Prin urmare, conform acestor dispoziții legale dreptul apelanților reclamanți de a beneficia în anul 2009 de prima de stabilitate era unul cert, iar apelantul angajator avea obligația de a asigura salariaților realizarea efectivă a acestui drept. Cât timp norma legală ce instituia aceste drept a fost în vigoare, apelanții reclamanți erau îndreptățiți la acordarea acestor drepturi.
OUG 115/2004 a fost abrogat la data de 12.11.2009, prin art.49 pct. din Legea cadru 330/2009, iar HG 578/2008 a fost abrogată la 01.01.2010, prin art.48 alin.1 pct.43 rap. la art.47 din Legea 330/2009.Deși aceste dispoziții au fost abrogate, prin Legea 330/2009 s-a prevăzut includerea cuantumului lunar al primei de stabilitate și al sporului de prevenție în salariul de bază.
În consecință, ținând cont de regula de interpretare logică potrivit căreia actul juridic trebuia interpretat în sensul în care să producă efecte, iar nu în sensul în care să nu producă nici un efect, Curtea constată că este de necontestat intenția legiuitorului exprimată în nota finală la Anexa II/2 din Legea 330/2009 de a include în salariul de bază pentru anul 2010 cuantumul lunar al primei de stabilitate și al sporului de prevenție.
Trebuie observat faptul că nota finală la Anexa II/2 din Legea 330/2009 se referă la anul 2009 și nu doar la luna decembrie a acestui an, astfel că existența dreptului trebuie raportată la întreg anul 2009, neavând relevanță neacordarea pentru luna decembrie a anului 2009 a acestor drepturi. De vreme ce dreptul apelanților reclamanți era reglementat și anterior Legii 330/2009 și ulterior acestei legi, criticile din acest punct de vedere sunt neîntemeiate.
De altfel, prin adresa MMFPS nr._ din 22.03.2010, (fila 18 fond verso) se face cunoscut faptul că potrivit prevederilor cuprinse în nota din subsolul Anexei II/2 unitățile sanitare de asistență socială și asistență medico socială la Legea 330/2009, de la 01.01.2010 sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate se cuprind în salariul de bază având în vedere că aceste drepturi salariale au fost reglementate și anterior la art.13 alin.5 și 6, respectiv art.41/2 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2005 atât personalului existent în sistem cât și personalului nou încadrat.
Față de aceste considerente se apreciază ca nefondat apelul formulat de pârâtul C. de Asistență Medico Socială Cujmir.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamanți, nici aceste nu conține critici întemeiate.
Cu privire la sporul de noapte; potrivit art.9 din OUG 115/2004 personalul care, potrivit programului normal de lucru își desfășoară activitate în timpul nopții între orele 22 și 6,00 beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor de 25% din salariul de bază pentru munca prestată în timpul nopții, dacă efectuează cel puțin trei ore de muncă de noapte.
Potrivit art.15 din OUG 115/2004, în unitățile sanitare unde activitatea se desfășoară fără întrerupere, în trei ture, personalul care lucrează lunar în toate cele trei ture, precum și personalul care lucrează în două ture, pot primi un spor de 15% din salariul de bază.
Cum la nivelul angajatorului activitate se desfășoară în mod continuu, în ture, devin aplicabile prevederile art.15 din OUG 115/2004, respectiv sporul de 15% din salariul de bază, ceea ce s-a și acordat.
Referitor la închiderea, eliberare și înmânarea carnetelor de muncă, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că deși au fost notificate în acest sens, reclamantele nu s-au prezentat pentru ridicarea carnetelor de muncă. Decretul 92/1976, abrogat în prezent, nu mai oferă cadrul legal pentru modificarea sau completarea carnetului de muncă, evidența datelor fiind ținută în prezent în sistem REVISAL. Eventualele lipsuri sau erori din carnetele de muncă, astfel cum a arătat și instanța de fond pot fi suplinite cu adeverințe eliberate de angajator în temeiul art.40 Codul muncii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse și de prevederile art.480 alin.1 NCPC, vor fi respinge ambele recursuri, ca nefondate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții B. E., B. A., B. A., B. L., E. E., F. N., L. R. M., M. G. I., O. L. M. și R. V., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. C., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..14,etaj 2,camera 7, județul M. și de pârâtul C. DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ Cujmir, cu sediul în Cujmir, ., județul M., împotriva sentinței civile nr.1132 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. L. N. A. | |
Grefier, F. I. |
Red.jud. C.R.
Teh.F.I./03.07.2014
Jud. L.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 656/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 165/2014.... → |
|---|
