Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 796/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 6668/104/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 796
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: I. M.
Judecător: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, rejudecarea recursului declarat de recurentul-pârât . prin lichidator judiciar provizoriu AMT Servicii Insolvență SPRL împotriva sentinței civile nr. 901/22.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- acest termen de judecată a fost acordat pentru soluționarea cererii de acordare a asistenței judiciare gratuite, cerere respinsă și rămasă irevocabilă,
- recursul a fost declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. de la 1865.
Curtea, socotindu-se lămurită și având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 20.02.2012, sub nr._, reclamantul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că fișa sa de pensie întocmită la data de 17.04.1991, dată la care a fost pensionat pe caz de boală este un înscris fals; să se constate că cele 2 contracte de muncă încheiate de IOB B., sunt înscrisuri false și să se dispună anularea acestora și să se constate că înscrisul intitulat adeverință de salariu din data de 1154/02.06.2009, este fals.
În fapt a arătat că în fișa de pensie a fost inserată mențiunea că este „nou angajat” începând cu data de 10.10.1980, deși în realitate a fost angajat începând cu data de 07.09.1977 și a lucrat efectiv până la data de 17.04.1991.
S-a mai învederat că cele două contracte la rândul lor sunt false, având în vedere că s-a consemnat în acestea ca dată a angajării anul 1980 și 1981, iar în adeverința mai sus menționată a fost consemnat că salariul unui primitor distribuitor nou angajat este echivalentul unui salariu minim pe economie de 720 lei, instanța solicitându-se să depună un înscris din care să rezulte care era salariul unui primitor distribuitor la data pensionării sale.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere mai sus menționate, constatându-se incidenta legii 53/2003, și a fost repartizat aleatoriu unui complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 11.03.2013 reclamantul a formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat să se constate ca fiind false înscrisurile constând în fișa de pensie, contractul de muncă încheiat la data de 01.09.1980, CIM încheiat la data de 26.08.1981, în sensul că nu s-a menționat vechimea integrală în muncă, vechime care începe de la data de 07.09.1977 și până la data de 17.04.1991.
O altă critică adusă acestora constă în faptul că a fost consemnată sintagma „nou angajat” în condițiile în care era angajat al societăți din anul 1977.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.2 alin 2 art.11 capitolul 3 art.23 și art.25 din legea 3/1977.
Prin sentința civilă nr. 901 din 22.04.2013, pronunțată de Tribunalul O., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I., cu domiciliul în B., .. 201, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., .. 208, județul O., astfel cum a fost precizată la data de 25.03.2013 prin înscrisul intitulat"concluzii scrise".
S-a constatat că perioada 01.09._80 constituie vechime în muncă și dispune rectificarea fișei pensie în sensul menționat.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.
A fost respinsă în rest cererea.
A fost obligată pârâta către stat la plata sumei de 300 lei ajutor public judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamantul C. I. a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, din fișa de pensiei și contractele individuale de muncă reieșind că data angajării acestuia ar fi 01.09.1980.
Prezentul litigiu a fost generat de faptul că reclamantul susține că în realitate data de la care s-a angajat la această societate a fost 07.09.1977, astfel că problema esențială care trebuie lămurită este aceea a datei angajării și dacă perioada de la data angajării și cea menționată în actele mai sus menționate poate fi considerată vechime în muncă.
Astfel din înscrisurile depuse la dosar respectiv hotărârile penale (sentința penală nr.799/13.10.1978, decizia nr.314/13.07.1978, sentința penală nr.339/19.05.1978) și procesul verbal din data de 23.11.1977, (aflat la fila 110 din dosar) reiese că reclamantul la data de 07.09.1977, s-a angajat la IOB pentru a urma cursurile de calificare la locul de muncă
Din același proces verbal rezultă că temeiul angajării acestuia a fost HCM nr.2105/1969, care reglementa REGULAMENT CADRU din 1 ianuarie 1969 privind organizarea si funcționarea cursurilor pentru calificarea si perfecționarea muncitorilor si a personalului cu pregătire medie.
Potrivit art.22 alin ultim din actul normativ mai sus menționat „recrutarea candidaților pentru admiterea la cursurile de calificare și la cursurile de perfecționare se face dintre angajații organizațiilor socialiste.În cazul în care recrutarea nu se poate asigura numai dintre angajații unitãții respective, pentru cursurile de calificare se pot recruta și alte persoane, care, o data cu admiterea la cursuri, devin angajați cu contract de munca pe durata nedeterminatã.
Potrivit art.24 din același regulament recrutarea persoanelor pentru admiterea la cursurile de calificare și cele de perfecționare se face în condițiile stabilite la art.22 alineatul ultim, în funcție de planul de școlarizare aprobat, de o comisie numita în acest scop de conducerea unitãții, cu sprijinul comitetului sindicatului și al organizației U.T.C. În cazul când nu se putea asigura recrutarea dintre angajații unitãții respective, se vor putea recruta persoane din localitatea de reședința sau alte localitãți din cadrul județului, cu avizul Direcției județene pentru probleme de munca și ocrotiri sociale.
Din cele mai sus expuse se constată că regula recrutării persoanele care urmau cursuri de calificare era aceea de a se califica în primul rând angajații unității, care organiza cursurile și numai în situații de excepție alte persoane.
Prin sentința penală nr.339/19.05.1978 s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că la data mai sus menționată reclamantul a fost încadrat ca muncitor necalificat la IOB B.(actul S. B.), secția forjă, calificarea acestuia urmând să se facă de la 4 la 6 luni, calificare care nu a mai fost finalizată având în vedere că acesta a avut un accident de muncă la data de 15.10.1977, când a fost repartizat să lucreze în schimbul II de la orele 15-23.
Din aceeași hotărâre se mai poate constata că reclamantului C. I., la data producerii accidentului de muncă i-a fost schimbat locul de muncă și a fost trimis la secția forjă-bogiuri în subordinea celui care a fost găsit vinovat de producerea acestuia.
Se mai constată observând și referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, că la aceste cursuri de calificare puteau să se înscrie doar muncitorii care erau încadrați cu contract de muncă la aceea unitate, aspecte care au fost relatate de mai mulți martori respectiv N. V. și Ț. I., care au urmat cursuri de calificare și erau angajate cu CIM pe postul de muncitor necalificat, acest aspect fiind atestat și de numitul N. M. care în aceea perioadă îndeplinea funcția de coordonator la Secția Forță-Boghiuri Nouă, fiind desemnat să se ocupe de organizarea și desfășurarea cursurilor de calificare la locul de muncă.
Din același referat se mai reține că unitatea pârâtă nu mai deține înscrisuri privind statele de plată pe perioada 15.08-15.11.1977, precum și catalogul cu cursanții înscriși la cursurile de calificare, întrucât a expirat perioada de păstrare a acestora.
Instanța mai constată din hotărârile penale mai sus evocate că reclamantul era angajat al societății pârâte și la data de 13.10.1978.
Având în vedere cele mai sus expuse se reține că reclamantul a fost angajat al societății pârâte începând cu data de 07.09._80, perioadă care constituie vechime în muncă, acesta obținând și venituri, pentru munca prestată, aspecte care reies și din considerentele expuse prin hotărârile menționate anterior.
În ceea ce privește însă capătul de cerere privind constatarea falsului și anularea fișei de pensii și a contractelor individuale de muncă tribunalul urmează să îl respingă având în vedere că pentru a se constat falsul este necesar a se face dovada că cel care a întocmit aceste înscrisuri a cunoscut că datele înscrise în acestea nu sunt reale, și a urmărit ca prin omisiunea înscrierii unor date, sau înscrierea eronată a acestora să producă un prejudiciu reclamantului, aspect care nu a fost dovedit în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă din data de 01.09.1980 și cel din data de 26.08.1981, au fost semnate de reclamant, aspect necontestat de acesta și nu cuprind mențiuni eronate având în vedere că reclamantul a desfășurat activitate și în perioada 01.09._81 și ulterior după această dată, datele în acest sens fiind înscrise și în fișa de pensie.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea adeverinței nr.1154/02.09.2009, emisă de S. B., raportat la motivele de nulitate expuse de reclamant, respectiv că s-a emis un răspuns care nu avea nicio legătură cu solicitarea instanței care a solicitat relațiile, urmează să fie respins întrucât nu cuprinde nicio mențiune nereală, acest răspuns fiind rezultatul unei înțelegeri deficitare a solicitării instanței.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale instanța a reținut că:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul în urma accidentului suferit s-a confruntat cu numeroase probleme de sănătate, fiind încadrat în grad de invaliditate, acesta trebuind să-și supravegheze starea de sănătate și să evite pe cât posibil situațiile generatoare de stres.
Având în vedere actele dosarului se reține că reclamantul a făcut numeroase demersuri către societatea pârâtă, încercând soluționarea acestei probleme a vechimii în muncă, necesară în vederea obținerii unei pensii mai mari decât cea pe care o încasează în prezent, angajându-se și în alte litigii cu societatea, fără însă ca aceasta să dea dovadă de disponibilitate în a soluționa problema cu care a fost sesizată de reclamant, care a fost nevoit să o acționeze în judecată și să facă demersuri și de natură penală.
O asemenea atitudine a societății în opinia instanței a fost de natură să afecteze echilibrul emoțional al reclamantului, rațiuni pentru care instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998-999 Civil, iar acordarea daunelor morale în cuantum de 5000 lei, compensează stresul și sentimentul de frustrare acut simți de reclamant, ca urmare a atitudinii culpabile a pârâtei.
În temeiul art.18 din OUG 51/2008 instanța a obligat pârâta, către stat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată(ajutor public judiciar).
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs paratul ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare, s-a arătat ca dosarul de fata a fost constituit ca urmare a disjungerii din dosarul nr._ a trei capete de cerere formulate de către intimat, niciunul dintre acestea neavând ca obiect acordarea daunelor morale .
F. de aceste aspecte, paratul arata ca instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, mai ales in condițiile in care au fost încălcate dispozițiile art. art. 132 Cod proc. civ., instanța de fond arata in dispozitivul sentinței faptul ca acțiunea a fost precizata fara a arata in ce sens si fara a face vorbire in considerentele sentinței despre aceasta precizare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 si următoarele Cod proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 86/2013, Curtea de Apel C. a respins apelul declarat de pârâtul . împotriva sentinței civile nr. 901/2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 243/2014, dată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis contestația în anulare formulată de contestatorul . împotriva deciziei 86/2013, a anulat decizia și a dispus rejudecarea recursului.
Dosarul având ca obiect rejudecarea recursului declarat de pârâtul . împotriva sentinței civile nr. 901/22.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a fost înregistrat sub nr._ .
Recursul este nefondat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului și âinând cont de probele administrate în cauză și criticile aduse, constată următoarele:
Prin acțiunea înaintată, intimatul-reclamant C. I. a solicitat instanței anularea unor înscrisuri emise de recurentă, acțiune disjunsă prin încheierea pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în conformitate cu dispozițiile Legii 53/2003.
Instanța de fond prin sentința civilă nr. 901/22.04.2013, a admis în parte acțiunea și a constatat că perioada 1.09.1977 – 1.09.1980, constituie vechime în muncă și a fost obligată pârâta la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.
S-a reținut că aceasta nu a dat dovadă de diligență în rezolvarea demersurilor înaintate de reclamant.
Prin criticile aduse acestei hotărâri, recurenta a arătat că în mod eronat a fost obligată la plata acestei sume, deoarece s-a acordat ce nu s-a cerut.
Nu poate fi primită o asemenea critică, întregirea acțiunii cu o nouă cerere, intervenind la data de 25.03.2013, cauza având încă două termene, până la data pronunțării, 8.04.2013, când a fost soluționată.
Recurenta nu s-a opus modificării cererii, mai mult punând concluzii în sensul că nu are alte excepții de invocat, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În acest context, corect instanța a apreciat că atâta timp cât pârâtul nu se opune modificării cererii până la prima zi de înfățișare, nu intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune cereri de completare sau modificare a acțiunii inițiale.
În cuprinsul hotărârii, cât și în dispozitiv, s-a făcut trimitere la cererea privind daunele morale fiind expuse considerentele pentru care instanța a apreciat că este întemeiată.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței criticate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât . prin lichidator judiciar provizoriu AMT Servicii Insolvență SPRL împotriva sentinței civile nr. 901/22.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I., având ca obiect obligația de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Mai 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. IM/21.05.2014
Tehnored. AG/22.04.2014
Jud. fond: A. C. Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
