Conflict de competenţă. Hotărâre din 05-09-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 1396/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
HOTĂRÂRE Nr. 60/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 05 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința din Camera de Consiliu din data de 04 septembrie 2014, privind soluționarea conflictului negativ de competență conflictului negativ de competență ivit între Secția C. Administrativ și Fiscal și Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale ale Tribunalului Gorj, în cauza privind pe reclamantul M. C., cu domiciliul în comuna B., ., în contradictoriu cu pârâta R. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg.J., lt.C..D. P., nr. 3, județul Gorj.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 21.01.2013, sub nr._, reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de_,70 lei, ce reprezintă lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plății din momentul înaintării în instanță a acțiunii și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că M. C. este angajatul D.S. Gorj –O.S. Motru, în funcția de pădurar, iar cu ocazia unui control în cantonul nr. 8 Conace, aflat în gospodărirea acestuia, s-a constatat lipsa unui volum de 79,822 m.c., masă lemnoasă cu o valoare totală de_,70 lei.
Lipsa de masă lemnoasă menționată mai sus a reieșit în mod cert din actul de control nr._ înregistrat la OS Motru cu nr. 4694/18.09.2012, ce l-a anexat la acțiune.
A arătat că prin actul de control menționat mai sus s-a constatat de către reprezentanții D.S. Gorj că paguba în cuantum de_,70 lei este produsă din vina angajatului și în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite în totalitate condițiile art. 254, alin. l, din Legea 53/2003.
Potrivit art.254, alin. l din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile actuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art. 169, alin.2 din Codul Muncii prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fapt ce a determinat formularea prezentei acțiuni.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere faptul că în situația gestionarilor sarcina probei este inversată, în sensul că din momentul în care printr-un act constatator se stabilește o lipsă în gestiune, gestionarul este cel ținut a dovedi că lipsa respectivă nu-i este imputabilă, Direcția Silvică Gorj a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, depunând la dosar actul care atestă lipsa în gestiune, respectiv actul de control nr._ .
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 10, art.39 alin.2 litera a, b, c, art.254 alin. l din L.53/2003 și, totodată, a solicitat judecarea în lipsă.
În ședința publică din 26 aprilie 2013, reclamanta a depus la dosar o cerere, prin care, în baza art. 132 Cod de procedură civilă, a înțeles să modifice pretențiile inițiale, solicitând a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei totale de_,06 lei, reprezentând lipsă masă lemnoasă.
La data de 27 mai 2013, prin serviciul registratură – arhivă al instanței, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat nulitatea parțială a actului de control și a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nefondată, iar sub aspect reconvențional, a solicitat obligarea reclamantei la: restituirea sumelor reținute ilegal în contul presupusului debit menționat în acțiune, actualizate cu indicele de inflație de la data reținerii ilegale la data plății; plata concediului de odihnă pe ultimii 4 (patru) ani neacordat de reclamantă, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sporului de risc de 25% prevăzut de art. 127 alin. (5) din Codul silvic începând cu luna mai 2010, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloarea a 7,5 litrii benzina/100 Km/ săptămână, conform art. 182 alin 1 din CCM pentru naveta săptămânală la centrul cantonului silvic pentru 60 Km tur retur pe săptămână, începând cu luna mai 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloare 100 litri benzina/luna pentru transportul efectuat în cantonul silvic în interes de serviciu conform art. 182 alin 3 din CCM, începând cu luna mai 2010 actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că este încadrat în muncă în funcția de pădurar, în cantonul silvic nr. 8 Conace la Ocolul Silvic Motru din cadrul D.S. Gorj, iar în urma actelor de control parțial cu nr. 4694/18.09.2012, 559/23.01.2012 și 2390/07.05.2012 ce face obiectul prezentului dosar, s-a constatat nereal în sarcina sa un prejudiciu de_,06 lei reprezentând cioate nejustificate în cantonul pe care îl are în pază și nu lipsa în gestiune cum eronat se afirma în acțiunea reclamantei.
Reclamanta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale pentru lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa ori, sub acest aspect reclamanta nu poate face dovada că i-a predat în gestiune arborii din cantonul silvic, cu număr de inventar de gestiune, presupuși a fi lipsă în gestiunea sa, ci i-a fost predată o suprafață de teren cu pădure în vederea efectuării unor activități de pază programate scris de către organele silvice superioare cu atribuțiuni de pază prin lege (șef ocol, tehnician pază, șef district), activități cu titlul de diligență și nu cu titlu de rezultat.
Așadar, nu se află în fața angajării unei răspunderi de gestiune cu titlu de rezultat, ci în fața unei angajări a răspunderii față de o activitate de pază cu titlu de diligență și ca atare, sub acest aspect, se impune respingerea acțiunii reclamantei, din moment ce nu avem de-a face cu o gestiune cum este cazul partizilor de masă lemnoasă spre vânzare date în gestiunea pădurarilor, cu număr de inventar al arborilor.
Ba mai mult, la preluarea în pază a cantonului silvic, nu i-a fost predată o hartă amenajistică a cantonului așa cum dispune art. 4 din Regulamentul de pază și nu are un contur cert asupra cantonului, fiind suspectă starea faptului de a fi fost marcate cioate și pe proprietățile private cu care ocolul nu are încheiate contracte de pază.
Sub acest aspect, sarcina probei privind vinovăția sa exclusivă față de ceilalți responsabili stabiliți de lege (art. 9 din HG 1076/2009) revine reclamantei, conform dispozițiilor art. 272 Codul muncii și nu pârâtului, cum eronat afirmă reclamanta prin acțiune și ca atare, trebuie dovedită de reclamantă, sub aspectul diligenței de pază, care este atribuțiunea de serviciu dată prin condica de serviciu și prin acțiunile de pază stabilite la nivel de district și ocol silvic ce nu a fost îndeplinită de către pârât, sau a fost îndeplinită în mod defectuos, în legătură de cauzalitate cu prejudiciul cerut.
Cantonul silvic are o suprafață totală de 500 ha, cu mult peste normele prevăzute de regulament și se întinde pe raza a 4 comune cu o circumferință de circa 80 Km de mers pe jos și, ca atare, norma de muncă prevăzută de art. 129-132 din Codul muncii privind asigurarea pazei în fiecare zi pe toata suprafața fiind absolut imposibil de realizat fizic, ci abia în 8-9 zile se poate trece spre observare și pază întreaga suprafață, pădurea dată în pază fiind în trupuri răzlețe și nu compacte, aspect care nu a fost avut în vedere la arondarea suprafeței cantonului, conform art.8 lit. c) din Regulamentul aprobat prin HG 1076/2009.
Activitatea pădurarului nu se rezumă doar la acțiuni de pază și control în teren, ci la multe alte acțiuni de producție (marcări de arbori, achiziții de fructe și ciuperci, achiziții de plante medicinale, participări la stingeri de incendii etc.), ce suspendă practic deseori activitatea de pază în canton.
Că, activitatea de pază a pădurii presupune antrenarea mai multor persoane conform Regulamentului de pază a pădurilor și nu doar a pădurarului și ,ca atare, atragerea răspunderii patrimoniale doar a pădurarului este contrară legii dar și principiului moralității și solidarității.
Cu toate acestea, a făcut toate diligențele posibile dispuse de Regulamentul de pază și normele silvice în vigoare și a respectat toate sarcinile de serviciu date prin condica de serviciu privind paza pădurii, a făcut numeroase controale, patrule în canton pe timp de zi și pe timp de noapte, a solicitat sprijin poliției, organelor superioare de la ocolul silvic, însă fenomenul furtului de masă lemnoasă s-a micșorat în mică măsură.
A încheiat foarte multe procese verbale de contravenție și multe alte diligențe în scopul eradicării furtului de masă lemnoasă, așa cum rezultă din actele ce le va depune la dosar, dar a primit mult prea puțin sprijin sau poate deloc din partea celorlalte organe silvice responsabile cu paza pădurii consemnate în Regulamentul de pază.
Așadar, reclamanta nu a analizat suficient starea de fapt reală precizată mai sus din cantonul pe care îl are în pază (și nu în gestiune) și în loc să se procedeze la verificări și acțiuni comune sau planuri organizate în teren față de cele menționate mai sus, a procedat la acționarea sa în instanță, pentru o stare de fapt care în mare parte nu se datorează vinovăției sale și nu corespunde celor consemnate în actele de control pe care le-a semnat la presiunea prin amenințare de către organele silvice superioare.
Totodată reclamanta nu a ținut cont de:
- dispozițiile art.6 alin.2 din OUG 85/2006 care prevăd că: ,,(2) Răspunderea persoanelor cu atribuții de pază a pădurilor, care fac dovada că și-au îndeplinit cu responsabilitate și cu bună-credință obligațiile de serviciu și au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor, poate fi limitată în următoarele situații: (parte introductivă modificată prin art. unic pct. 4 din Legea nr. 84/2007, în vigoare de la 9 aprilie 2007) a) din aceeași pădure se constată că se distrug/însușesc ilegal, în mod constant, arbori, puieți, lăstari sau pomi de C., după caz; b) trupurile de pădure care fac obiectul pazei de către aceeași persoană sunt dispersate; c) pădurile au accesibilitate ridicată";
- Ordinul MAPDR nr.769/2006 privind limitarea răspunderii patrimoniale pentru situațiile prevăzute expres de textul de lege.
În plus, reclamanta a dublat eronat valoarea cioatelor întrucât suprafețele controlate nu se încadrează în dispozițiile art. 105 alin 2 din L.46/2009, nefiind vorba despre păduri din „ grupa I funcțională, din perdelele forestiere de protecție și din jnepenișuri", așa cum se precizează expres în textul de lege.
Un aspect esențial este acela că la data actuală O.S. Motru nu cunoaște cu adevărat suprafața, ca amplasament, ce i-a fost dată în pază, din moment ce parte din proprietari cu care O.S. Motru are încheiate contracte de pază nu au delimitat amplasamentul, așa cum impune HG 1076/2009, iar parte din amplasamentele proprietarilor care nu au contracte cu O.S. Motru se suprapun peste proprietatea ce este în evidența statului, sau cu proprietățile private cu care ocolul are contracte de pază și, în aceste condiții, aceste cioate nu trebuiau marcate ca delict în cadrul cantonului său, până la clarificarea situației juridice a acestor terenuri.
Cu toate acestea, sub aspectul identificării cioatelor consemnate în actul de control, a mai precizat că unele cioate marcate ca delict sunt mai vechi și au mai fost inventariate la alte controale, dar marca aplicată anterior nu se mai observă cu claritate iar pe de altă parte, la măsurarea cioatelor, nu s-au respectat dispozițiile art.3 alin 3-8 din OUG 85/2006, care prevede că: ,,(3) Pe terenurile orizontale, diametrul arborelui afectat/prejudiciat/tăiat se determină în plan orizontal, la o înălțime față de nivelul solului nu mai mare de 30 cm; (4) Pe terenurile înclinate, diametrul arborelui afectat/prejudiciat/tăiat se determină în conformitate cu prevederile alin. (3), în partea din amonte; (5) În cazul arborilor tăiați, care nu se mai găsesc lângă cioată, diametrul acestora se determină prin măsurarea efectivă a cioatei, dacă aceasta nu depășește înălțimea de 30 de cm, sau prin măsurarea diametrului acesteia la înălțimea de 30 de cm față de nivelul solului, în conformitate cu prevederile alin. (3) sau (4), după caz; (6) În cazul în care forma secțiunii arborelui sau a cioatei nu este circulară, diametrul se determină conform prevederilor alin. (3)-(5), ca medie a doua diametre perpendiculare, determinate pentru cercul circumscris conturului secțiunii cioatei, tangent la contur în punctele de măsurare diametral opuse. (alineat modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 84/2007, în vigoare de la 9 aprilie 2007); (7) În cazul arborilor scoși din rădăcini, fără a fi sustrași, diametrul arborelui se măsoară la 30 cm de la colet. (alineat introdus prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 84/2007, în vigoare de la 9 aprilie 2007); (8) În cazul arborilor scoși din rădăcini și sustrași, diametrul arborelui se stabilește prin calculul mediei aritmetice a diametrelor a cel puțin trei arbori din imediata apropiere a gropii, diametre măsurate la 30 cm de la sol. (alineat introdus prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 84/2007, în vigoare de la 9 aprilie 2007)"
Pe de altă parte, răspunderea pentru pagubele aduse fondului forestier poate fi atrasă nu doar în sarcina pădurarului, ci în solidar, conform art.9 din HG 1076/2009, care prevede că ,,pagubele produse fondului forestier național, cauzate de neîndeplinirea, totală sau parțială, a atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum si cu alte persoane cu atribuții pe linie de pază, potrivit fișei postului" (enumerate cu atribuțiuni de pază prin HG 1076/2009 sau prin fișa postului ).
Ca atare, în mod greșit a fost acționat în instanță pentru atragerea răspunderii materiale singulare, din moment ce legea prevede atragerea răspunderii altor salariați responsabili cu paza pădurii, în solidar cu pădurarul, care apare conform prevederii de mai sus ca subiect secundar de responsabilitate, drept pentru care, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și obligarea acesteia, sub aspect reconvențional, la: plata sumei reprezentând contravaloare 7,5 litri benzina/l00 Km/ săptămână pentru asigurarea navetei săptămânale de 60 Km/săptămână, conform art. 182 alin 1 din CCM, începând cu luna mai 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloare 100 litri carburant/luna, conform art. 182 alin 3 din CCM, începând cu luna mai 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății;
Totodată, a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin 5 din L.46/2008, ,,personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Naționale a Pădurilor - R. beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază", spor pe care reclamanta nu i l-a acordat, practica Curții de Apel C. cu privire la acest spor fiind deja statuată în sensul admiterii acestui spor dispus prin lege.
Deși obligația probei în instanță este în sarcina angajatorului, în condițiile dispuse de art.272 din Codul muncii, a depus înscrisuri la dosar, în dovedirea îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu și implicit în dovedirea lipsei culpei sale în producerea prejudiciului.
În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 din vechiul Cod de procedură civilă, iar cererea reconvențională pe dispozițiile art. 119-120 vechiul Cod de procedură civilă, art. 253 si 266-278 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 5270/06.12.2013, pronunțată în dosarul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea și s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul – reclamant reconvențional M. C., formându-se astfel dosarul nr._ .
În dosarul nr._ a fost administrată proba cu expertiza de specialitatea contabilă.
La termenul de judecată din 06 iunie 2014, instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea raportului juridic litigios a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal și prin încheierea pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2014, Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a transpus cauza la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
S-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 pronunțată în dosarul nr.1/2014, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ *, cu prim termen de judecată la data de 30 iunie 2014.
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - prin sentința civilă nr. 1703 de la 30 iunie 2014 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul în ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta R. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj, în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
În baza prevederilor art.133 pct.2 și 134 din codul de procedură civilă republicat, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel C. - Secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că acțiunea de față are ca obiect cererea formulată de reclamantul M. C. împotriva pârâtei Direcția Silvică Gorj, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la: restituirea sumelor reținute ilegal în contul presupusului debit menționat în acțiune, actualizate cu indicele de inflație de la data reținerii ilegale la data plății; plata concediului de odihnă pe ultimii 4 (patru) ani neacordat de reclamantă, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sporului de risc de 25% prevăzut de art. 127 alin. (5) din Codul silvic începând cu luna mai 2010, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloarea a 7,5 litrii benzina/100 Km/ săptămână, conform art. 182 alin 1 din CCM pentru naveta săptămânală la centrul cantonului silvic pentru 60 Km tur retur pe săptămână, începând cu luna mai 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloare 100 litri benzina/luna pentru transportul efectuat în cantonul silvic în interes de serviciu conform art. 182 alin 3 din CCM, începând cu luna mai 2010 actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; cheltuieli de judecată.
Pretențiile ce au făcut obiectul cauzei de față au fost formulate pe cale reconvențională, de către pârâtul - reclamant reconvențional M. C., împotriva reclamantei – pârâtă reconvențional Direcția Silvică Gorj, în dosarul nr._, având ca obiect acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamanta Direcția Silvică Gorj împotriva pârâtului M. C., pentru plata contravalorii masei lemnoase aflată în gestiunea acestuia, constatată lipsă prin actul de control nr._, înregistrat la O.S. Motru.
Acțiunea principală ce a făcut obiectul dosarului inițial, cu nr. dosarul nr._, a fost soluționată însă prin sentința civilă nr. 5270/06.12.2013, pronunțată Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Astfel, prin sentința civilă nr. 5270/06.12.2013, pronunțată în dosarul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea și s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul – reclamant reconvențional M. C., formându-se astfel dosarul nr._ .
Potrivit prevederilor art. 1591 alin.4 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța verifică și stabilește competența la prima zi de înfățișare, iar în conformitate cu prevederilor art. 17 din Codul de procedură civilă, „cererile incidentale și accesorii sunt în căderea instanței competente să judece acțiunea principală”.
Așadar, având caracter incidental, cererea reconvențională este de competența aceleiași instanțe investită cu soluționarea cauzei principale. Prin urmare, chiar dacă instanța investită cu cererea principală a disjuns cererea reconvențională, aceasta rămâne competentă să soluționeze și cererea reconvențională.
Ori, în speță, a fost investită cu soluționarea acțiunii principale Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, instanță care a și soluționat acțiunea principală prin sentința nr. 5270/06.12.2013.
Prin aceeași sentință, cererea reconvențională a fost disjunsă și a fost înregistrată în dosarul nr._, pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, instanță care de altfel a și procedat la administrarea probatoriului, fiind efectuată în cauză o expertiză tehnică de specialitate.
Prin urmare, nu are relevanță în cauză decizia nr. 3, pronunțată în dosarul nr.1/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă, întrucât la momentul pronunțării acestei decizii acțiunea principală, în răspundere patrimonială, formulată de Direcția Silvică Gorj împotriva pârâtului M. C. era deja soluționată de către Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal prin sentința nr. 5270/06.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, instanță care a rămas competentă să soluționeze și cererea reconvențională disjunsă din acest dosar, în temeiul art. 17 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că aparține Secției de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei de față, având ca obiect cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._ .
În consecință, a ost admisă excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj. De asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C. - Secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Cu titlu prealabil, va reține instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă de la de la 1865, în condițiile în care cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost introdusă pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 21.01.2013, înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă – 13.02.2013 – și văzând și dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora Noul Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Acțiunea cu care a fost investită instanța în dosarul nr._ are ca obiect cererea prin care reclamantul M. C. a solicitat obligarea Direcției Silvice Gorj la restituirea sumelor reținute ilegal în contul presupusului debit menționat în acțiune, actualizate cu indicele de inflație de la data reținerii ilegale la data plății; plata concediului de odihnă pe ultimii 4 (patru) ani neacordat de reclamantă, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sporului de risc de 25% prevăzut de art. 127 alin. (5) din Codul silvic începând cu luna mai 2010, actualizat cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloarea a 7,5 litrii benzina/100 Km/ săptămână, conform art. 182 alin 1 din CCM pentru naveta săptămânală la centrul cantonului silvic pentru 60 Km tur retur pe săptămână, începând cu luna mai 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; plata sumei reprezentând contravaloare 100 litri benzina/luna pentru transportul efectuat în cantonul silvic în interes de serviciu conform art. 182 alin 3 din CCM, începând cu luna mai 2010 actualizată cu indicele de inflație de la data cuvenită la data plății; cheltuieli de judecată..
Cererea a fost inițial formulată pe cale reconvențională în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, având ca obiect acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamanta Direcția Silvică Gorj împotriva pârâtului M. C., pentru plata contravalorii masei lemnoase aflată în gestiunea acestuia, constatată lipsă prin actul de control nr._, dosar în care, prin sentința civilă nr. 5270/06.12.2013, în temeiul dispozițiilor art. 120 C.pr.civ., s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale, formându-se astfel dosarul nr._ .
Cererea reconvențională este o cerere incidentală, iar potrivit prevederilor art. 17 din Codul de procedură civilă, „cererile incidentale și accesorii sunt în căderea instanței competente să judece acțiunea principală”, legiuitorul instituind astfel prorogarea legală a competenței instanței investite cu soluționarea cererii principale cu privire la soluționarea cererilor accesorii și incidentale.
Împrejurarea că ulterior instanța investită cu soluționarea cererii principale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 120 C.pr.civ., judecarea separată a cererii reconvenționale nu putea produce efecte juridice asupra competenței materiale de soluționare a acesteia, efectele prorogării de competență producându-se și după disjungere.
Contrar celor reținute în sentința de declinare a competenței dată de Secția C. administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, Decizia nr. 3/2014 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este aplicabilă în cauză, deoarece are în vedere competența de soluționare a acțiunilor în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, iar acțiunea formulată de reclamantul M. C. are alt obiect, după cum s-a menționat mai sus.
Mai mult decât atât, respectiva decizie nu putea produce efecte cu privire la competență, în condițiile în care nici legea de procedură nouă nu se aplică în cauzele aflate pe rol la data modificării competenței instanțelor, dispozițiile art. 725 alin. 2 C.pr.civ. prevăzând că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
Față de aceste considerente, va reține Curtea că instanța investită inițial cu acțiunea principală, anume Tribunalul Gorj - Secția de C. Administrativ și Fiscal, era competentă să soluționeze și cererea reconvențională, inclusiv după disjungerea acesteia, conform art. 17 C.pr.civ., astfel încât, în baza dispozițiilor art. 22 C.pr.civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei secții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. C., cu domiciliul în comuna B., ., în contradictoriu cu pârâta R. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg.J., lt.C..D. P., nr. 3, județul Gorj, în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2014.
Președinte, M. C. Ț. | ||
Grefier, D. S. O. |
09.09.2014
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
