Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 439/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 4089/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 93/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Grefier M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., ..19, jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4391/24.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în Tg.J., . 16, scara 1, apartament 1, jud. Gorj, și intimații pârâți ȘCOALA G. A. Ș., cu sediul în Târgu-J., ., jud. Gorj, I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Târgu-J., .-134, jud. Gorj având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, a învederat că în cadrul procedurii prealabile intimații nu au depus întâmpinări, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința apelată, Tribunalul Gorj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., invocată de acesta.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - februarie 2010, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea cu privire la aceste pretenții, fiind prescris dreptul material la acțiune.
A admis în parte acțiunea precizată ulterior de reclamanta B. M., CNP_, cu domiciliul în Tg.J., ., apartament 1, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta Școala G. „A. Ș.” Tg.J., cu sediul în Târgu-J., ., jud. Gorj și C. L. Tg.J., cu sediul în Tg.J., B.dul C. B. nr. 19, județ Gorj.
A obligat pârâta Școala G. „A. Ș.” să plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare transei suplimentare de vechime pentru perioada 01.03._11, conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 coroborat cu prevederile Legilor nr.330/2009, nr.284/2010 și nr. 285/2010, prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2009, conform Legii 221/2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat C. L. Tg.J. să aloce fondurile necesare acordării drepturilor salariale solicitate.
A respins cererea cu privire la pretențiile aferente perioadei 14.05._12, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Târgu-J., invocată de acest pârât, instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
In cauza de față reclamanta a solicitat obligarea unității școlare pârâte la calculul si plata coeficientului suplimentar de vechime pentru perioada 01.12._10, actualizat cu indicele de inflație la data plății precum și obligarea pârâtului Consiliului L. Târgu-J. la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale.
Raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamantul învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum este definit de art.248 Codul muncii - Legea nr.53/2003 în forma în vigoare până la data de 30.04.2011, respectiv art.253 din Codul muncii republicat.
In acest sens se retine că, în baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr. 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ.
In consecință, este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Târgu-J., invocată de acest pârât.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - februarie 2010, invocată din oficiu, instanța retine că, potrivit art.166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Obligația de a plăti salariul are caracter succesiv, salariul plătindu-se în fiecare lună.
În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebită (art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la data la care a început să curgă prescripția pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - februarie 2010).
Obligația lunară de a plăti salariul cadrelor didactice este afectată de un termen suspensiv de executare. În acest caz prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit termenul de executare(art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958).
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile reclamantei sunt solicitate începând cu data de 01.01.2010, iar acțiunea a fost introdusă la data de 04.04.2013, astfel că, pentru drepturile aferente perioadei ianuarie 2010 - februarie 2010, dreptul la acțiune este prescris.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este profesor învățământ primar la Școala G. „A. Ș.” Târgu-J., începând cu data de 01.09.1997, după cum rezulta din copia carnetului de muncă (filele 35 – 45 din dosar).
Până la data de 31 decembrie 2009 salarizarea personalului didactic a fost reglementata de Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Potrivit disp.art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic:
,,(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilită de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ. (2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.”
Legiuitorul a statuat în primul alineat asupra existentei a doua drepturi, respectiv dreptul la tranșa de vechime și dreptul la tranșa suplimentara de vechime, iar, în cel de-al doilea alineat a procedat la individualizarea tranșelor suplimentare, prin indicarea modalității de calcul prin creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, in favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 si peste 40 de ani vechime in învățământ.
Ulterior, prin art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.151/2008 s-a stabilit că în coeficienții de multiplicare utilizați la calculul salariilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar prevăzuți la ultimele 3 transe de vechime de 30,35 si peste 40 de ani, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Insa, prin decizia nr.983 din 30 iunie 2009 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.531 din 31 iulie 2009 s-a stabilit neconstituționalitatea acestor prevederi legale, astfel că ele si-au încetat efectele juridice.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin art.48 pct. 40 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 01.01.2010, iar art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 a fost abrogat prin art.39 lit.a din Legea nr.284/2010, însă în luna decembrie 2009 personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime de 30, 35 si peste 40 de ani era îndreptățit la acordarea transelor suplimentare de vechime, dispozițiile art. 50 din Legea nr.128/1997 fiind aplicabile.
In speța de față, instanța a retinut ca reclamanta avea 32 de ani și 3 luni de activitate în învățământul preuniversitar la data de 1 decembrie 2009, după cum rezultă din adeverința copia carnetului de muncă (filele 35 – 45 din dosar), astfel ca în luna decembrie 2009 i se cuvenea tranșa suplimentară de vechime corespunzătoare acestei perioade de activitate în învățământ.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat in vigoare Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, care a stabilit prin art.30 că:
,,(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009. (5) In anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 isi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009,,.
Prin urmare, reclamanta avea dreptul și după data de 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997, prin aplicarea transei suplimentare de vechime cuvenite pentru 30 de ani de activitate în învățământ.
Prin ,,salariul avut în luna decembrie 2009,,în sensul art.30 alin.5 din Legea-cadru nr.330/2009 instanța are in vedere salariul la care era îndreptățita reclamanta, si nu cel efectiv primit, aceasta fiind si interpretarea care a stat la baza emiterii Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curte de Casație și Justiție pronunțata in soluționarea recursului în interesul legii privind drepturile cuvenite cadrelor didactice in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008, decizie prin care s-a dat rezolvare unei chestiuni de drept similare.
În perioada 01.01._11 salarizarea personalului plătit din fondurile publice a fost reglementă de Legea nr.285/2010.
În conformitate cu art.1 din acest act normativ:,, (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Alineatul 3 al articolului 1 din același act normativ reglementa modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.În conformitate cu art.1 alin.1 din această lege, începând cu 1 ianuarie 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
De asemenea, potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 285/2010 personalul plătit din fonduri publice se reîncadra, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
S-a constatat, astfel, că, începând cu 01.01.2011, reclamanta trebuia sa-și mențină salariul din luna octombrie 2010, când, de asemenea, i se cuvenea acordarea transei suplimentare de vechime.
După data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2001, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic din învățământ, ce nu a mai prevăzut transele suplimentare de vechime, reglementate de art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 si nici menținerea salariului anterior.
Reținând și perioada pentru care sunt prescrise pretențiile reclamantei, instanța a constatat că acesteia i se cuveneau drepturile salariale rezultate din aplicarea art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997, prin reținerea transei suplimentare de vechime, pentru perioada 01.03._11.
De asemenea, instanța a mai reținut că drepturile corespunzătoare coeficientului suplimentar de vechime pentru perioada 01.03._11 vor fi calculate prin raportare la salariul de bază din decembrie 2009, conform Legii 221/2008.
De la data de 1 ianuarie 2010, potrivit art.30 alin.3 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător transelor de vechime în muncă si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar, in conformitate cu art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstra salariul, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor cu personalul din luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012, obligatorie pentru instanțele judecătorești în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „(...)în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art.30 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008,,.
In temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr.285/2010, mai sus expuse, drepturile salariale ale reclamantei cuvenite in luna decembrie 2009 se mențineau si după data de 1 ianuarie 2011.
Sunt aplicabile in cauză si prevederile art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, conform cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, precum și prevederile art. 269 din Legea 53/2003 – Codul muncii in forma in vigoare pana la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Sumele datorate reclamantei se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea creanțelor datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, în baza art.161 alin.4 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, în considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului(aplicabil în dreptul muncii in baza disp.art.269 alin.1 din Codul muncii in forma vigoare pana la data de 30 aprilie 2011, respectiv art. 253 alin.1 din Codul muncii republicat).
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, văzând și prevederile art. 161 din Legea nr.53/2003 anterior republicării, respectiv art.166 din Legea nr.53/2003 republicată, privind obligația angajatorului de a plăti salariul angajatului, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - februarie 2010, invocată din oficiu, și, în consecință, se va respinge acțiunea cu privire la pretențiile menționate, fiind prescris dreptul material la acțiune.
De asemenea s-a admis în parte acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâta Școala G. „A. Ș.” Tg.J., se va obliga pârâta Școala G. „A. Ș.” Tg.J. să plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare transei suplimentare de vechime pentru perioada 01.03._11, conform prevederilor art.50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 coroborate cu prevederile Legilor nr.330/2009, nr.284/2010 și nr. 285/2010, prin raportare la salariul de bază din decembrie 2009, conform Legii 221/2008 și a fost obligat C. L. Tg.J. la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi salariale.
S-a respins acțiunea cu privire la pretențiile aferente perioadei 14.05._12, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul C. L. TG-J., motivând, în esență, următoarele:
Prin definiția dată de art. 10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora", rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația tronată, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, în care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg raporturile de muncă".
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele local, pentru:,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum contribuțiile aferente acestora."
A învederat, totodată, că în același sens erau și prevederile legislației anterioare și anume: art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, C. local având rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare."
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități le învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, daca este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură.
A mai arătat că nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, aceasta nu poate fi primită, deoarece nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și consiliul local, iar, potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
In ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, arată pârâtul că este în imposibilitatea de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Analizând apelul formulat se constată că este nefondat pentru considerentele următoare;
Potrivit art. 167 din legea nr. 84/1995, Legea Învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit alin.2 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Potrivit alin.3 din aceeași lege, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
A..4 prevede că finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale și servicii;
c) cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
d) cheltuieli pentru transportul elevilor;
e) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare.
Aceleași prevederi au fost preluate și prin Legea. nr.1/2011, care, prin art. 104 prevede că finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. 2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
De asemenea, HG. Nr. 1395/2010, prevede că Finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar.
(2) Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural.
(3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către apelant, este nefondată.
Faptul că aceste sume se alocă de la bugetul de stat, nu face ca apelanul să nu aibă calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, sumele respective alocându-se, așa cum prevăd textele normative invocate, prin bugetele locale.
De asemenea, faptul că reclamantul nu are un contract de muncă cu apelantul și că stabilirea organigramei nu intră în atribuția acestuia nu are relevanță în cauză, cât timp, așa cum s-a arătat, recurentul are atribuții în ceea ce privește derularea procesului de alocare și plata drepturilor salariale ale personalului din unitățile de învățământ de pe raza sa administrativă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., ..19, jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4391/24.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în Tg.J., . 16, scara 1, apartament 1, jud. Gorj, și intimații pârâți ȘCOALA G. A. Ș., cu sediul în Târgu-J., ., jud. Gorj, I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Târgu-J., .-134, jud. Gorj având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.P.P.
Tehnored.M.M.
6ex./30.01.2014
Red.fond.asist.jud.O.F.P.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4513/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|








