Obligaţie de a face. Decizia nr. 1300/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1300/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 8585/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1300/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. P. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, împotriva sentinței civile nr.1628/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., având ca obiect obligație de a face casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă C. P. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, reprezentată de practician consilier juridic Mitrachioiu M. L., cu împuternicire la dosar și intimatul reclamant B. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Practician consilier juridic Mitrachioiu M. L. pentru recurenta pârâtă, a solicitat proba cu înscrisuri în sensul de a depune la dosarul cauzei procesul verbal de predare – primire a documentelor încheiat la data de 22.07.2014, între F. M. și S. Eugeniu, în susținerea motivelor de recurs.
Intimatul reclamant B. I., lasă la aprecierea instanței cu privire la proba solicitată, solicitând la rândul său proba cu înscrisuri, în sensul de a depune la dosarul cauzei adresa de la Camera de Comerț și Industrie înregistrată cu numărul 5622/28.05.1999.
Partea adversă nu s-a opus probei solicitate.
În baza art.305 cod pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitate de ambele părți.
S-au depus înscrisurile menționate mai sus.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic Mitrachioiu M. L. pentru recurenta pârâtă, față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru continuarea judecății.
Intimatul reclamant B. I. ,a învederat instanței că a fost salariatul societății . perioada 1990 -1997 și se încadrează în grupa a II de muncă, se ocupa cu deratizarea, dezinfecția animalelor care veneau din teren.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
La data de 11 05 2012, reclamant B. I. a chemat în judecată pârâta . JUDICIAT AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că a lucrat în grupă superioară de muncă.
Prin sentința civilă nr.4050/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant B. I. în contradictoriu cu pârâta . JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta . desfășurat activitate specifică grupei a II a de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens pentru perioada 21.09._98.
Conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, în perioada vizată, acesta a fost salariatul Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D., mai puțin în perioada în care a satisfăcut stagiul militar.
În baza Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 Întreprinderea de Industrializare a Cărnii D. s-a desființat, activul și pasivul societății fiind preluat de .. 22 din anexa 1.1 – filele 37, 38, 40), conform art. 1 și 7 . Această societate s-a înființat la 08.05.1991, având J_ așa cum rezultă din buletinul de furnizare informații a ORC D. (fila 43).
Potrivit art. 7 alin. 2 "personalul care trece la societățile comerciale nou înființate se consideră transferat în interesul serviciului… " .
Ca urmare, reclamantul a fost preluat de noua societate, . acest sens fiind și mențiunile din carnetul de muncă – poz. 26 (fila 8 verso).
Această societate a fost radiată la data de 03.05.2000, urmare a declarării falimentului în dosarul nr. 60/F/1990.
Societatea pârâtă în cauza de față, deși are aceiași denumire, s-a înființat la data de 05.12.2000, fiind înregistrată sub nr. J_ la ORC D. .
Din probele cauzei nu reiese că această ultimă societate este continuatoarea fostei . fi preluat ca salariat pe reclamant sau că este deținătoarea arhivei, respectiv a actelor din perioadele vizate de reclamant și, ca urmare, nu justifică în litigiul de față calitate procesual pasivă pentru niciuna din cererile reclamantului.
Astfel, societatea chemată în judecată nu a avut niciodată calitatea de angajator al reclamantului pentru a avea obligațiile prevăzute de art. 34 alin. 5 și art. 40 Codul Muncii și nici nu este deținător de arhivă pentru a avea obligația de a elibera adeverință privind activitatea în muncă, obligație prevăzută de art. 2 din Ordinul 590/2008, date fiind dispozițiile art. 5 din același ordin .
În atare condiții, reținând că nu există identitate între persoana juridică chemată în judecată si cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 7523 din 10.07.2013 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă, instanța a admis recursul declarat de reclamantul B. I., împotriva sentinței civile nr.4050/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sentință pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
În baza datelor furnizate de administratorul judiciar AMT SEVICII INSOLVENȚĂ PSPRL al .. existente la fila 99 dosar fond, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost preluat împreună cu activul și pasivul Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D. (care s-a desființat prin Hotărârea de Guvern nr. 1353/1990) de . la 08.05.1991, având J_ așa cum rezultă din buletinul de furnizare informații a ORC D. (fila 43).
Această societate, a fost la rândul ei divizată în două societăți - S.C.C. S.A. și S.C. Frigorifer SA, prima dintre societăți, fiind la rândul ei radiată la data de 03.05.2000, urmare a declarării falimentului în dosarul nr. 60/F/1990.
Ca urmare, constatându-se că între pârâta din cauza de față - S.C. C. P. SRL cu aceiași denumire, înființată însă la data de 05.12.2000 și înregistrată sub nr. J_ la ORC D. și societatea cu care reclamantul a avut raporturi de muncă potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al acestuia, nu există identitate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, respingând acțiunea .
Curtea constată că în soluționarea acestei excepții, instanța de fond a ignorat adresa existentă la fila 29 dosar fond – nr._.03.2010 – care prin conținutul său precizează că reclamantul a lucrat ca sef centru la Abatorul de sacrificare porci, vită și ovine, în funcția de inginer, în procent de 70%, perioadă cuprinsă în grupa a doua de muncă, conform nominalizării efectuate prin pontajele lunare și situației nr. 2188/06.10.1997.Temeiul juridic al încadrării în grupa a doua îl reprezintă Ordinul 50/1990 - art.3 și anexa nr. II pct.176.
În alineatul final al acestei adrese este precizat faptul că adeverința a fost eliberată în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Esențial este faptul că această adresă este emisă de S.C. C. S.A P. la data de 18.03.2010 adică mult după data înființării societății chemată în calitate de pârâtă în cauza de față la data de 05.12.2000, și înregistrată sub nr. J_ la ORC D., prin examinarea unor documente verificabile aflate în arhiva societății..
Prin urmare, este necesar ca, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive să fie avut în vedere și acest aspect, instanța urmând a face verificări suplimentare față de datele furnizate de administratorul judiciar, în raport cu datele furnizate prin această adresă.
Se vor face verificări și în ceea ce privește datele furnizate prin adresa nr. 1639/07.03.2012 emisă de Direcția sanitar Veterinară și pentru siguranța alimentelor D., conținutul adresei aflându-se în deplină concordanță cu cel al adresei nr._.03.2010, și unde se vor solicita informații suplimentare, după caz .
Apreciindu-se că, prin soluționarea cauzei prin prisma admiterii acestei excepții în raport cu datele furnizate în dosar, reclamantul este practic pus în imposibilitate de a-și valorifica dreptul subiectiv, înfrângându-i - se astfel, dreptul de liber acces la instanță.
Acest drept este prevăzut ca o garanție a respectării drepturilor omului, art.6 pct.1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.),, consacrând dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil...”
In explicitarea acestui drept, in doctrina dreptului european, dreptul de acces la un tribunal este înțeles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justițiabilul „să beneficieze de o posibilitate clară si concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale .
Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate . și reală, iar nu iluzorie si teoretică, imposibilitatea concreta de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. .”( cauza Bellet contra Frantei din 4.12.1995) .
Dreptul de acces la justiție impune obligații in sarcina statului care este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept si de fapt, pentru a accede la instanță, . dreptului de acces.
Liberul acces la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În Constituție, accesul liber la justiție este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită .
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin3 3 teza finală și alin.. 5 C.p.civ, a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond .
În rejudecare, instanța va cere lămuriri reclamantului pentru stabilirea cadrului procesual –date fiind înscrisurile depuse atât la fond cât și în recurs, uzând în acest sens de toate prerogativele conferite de rolul activ al instanței consacrat prin dispozițiile art. 129 alin.5 C.P.civ pentru soluționarea cauzei, aceasta având îndatorirea de a stărui prin orice mijloace pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului și în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În rejudecare, Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 1628 de la 26.03.2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă .
A admis acțiunea precizată formulată de reclamant B. I. cu domiciliul în C., ., . 2, t 1, ., județul D. în contradictoriu cu pârâta . JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL cu sediul în C., .. 30, ., a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.07.1988 – 03.02.1990 în cadrul unității, se încadrează în grupa a II a de muncă, în conformitate cu pct. 176 anexa II din Ordinul 50/1990 și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, în perioada vizată, acesta a fost salariatul Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D., mai puțin în perioada în care a satisfăcut stagiul militar.
În baza Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 Întreprinderea de Industrializare a Cărnii D. s-a desființat, activul și pasivul societății fiind preluat de .. 22 din anexa 1.1 – filele 37, 38, 40- dosar_ ), conform art. 1 și 7 . Această societate s-a înființat la 08.05.1991, având J_ așa cum rezultă din buletinul de furnizare informații a ORC D. (fila 43 dosar_ ).
Potrivit art. 7 alin. 2 "personalul care trece la societățile comerciale nou înființate se consideră transferat în interesul serviciului… " .
Ca urmare, reclamantul a fost preluat de noua societate, . acest sens fiind și mențiunile din carnetul de muncă – poz. 26 (fila 8 verso dosar_ ).
Această societate a fost radiată la data de 03.05.2000, urmare a declarării falimentului în dosarul nr. 60/F/1990.
Societatea pârâtă în cauza de față, cu aceiași denumire, s-a înființat la data de 05.12.2000, fiind înregistrată sub nr. J_ la ORC D. .
Conform adreselor depuse de reclamant în al doilea ciclu procesual (filele 40, 43-47) rezultă că această ultimă societate este deținătoarea arhivei fostei societăți, respectiv a actelor din perioadele vizate de reclamant și, ca urmare, justifică în litigiul de față calitate procesual pasivă pentru cererile reclamantului, în raport și de dispozițiile art. 590/2008, dar și actualele dispoziții ale normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 (Hotărârea Guvernului nr. 257/2011- art. 126).
În consecință, instanța a respins excepția invocată de pârâtă.
Analizând pe fond materialul probator administrat în cauză și având in vedere reglementările in materie, instanța a apreciat cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, s-a reținut că reclamantul în perioada 01.07.1988 – 03.02.1990, a lucrat ca "lucrător comercial", efectuând operațiuni de tranșare și depozitare a cărnii .
Toată această activitate se desfășura în proporție de 100%, pe parcursul programului de lucru, așa cum a rezultat din adeverințele emise de unitatea pârâtă.
În drept încadrarea locului de muncă în grupa a II-a de muncă se face în raport de dispozițiile pct. 176, Anexa II din Ord. nr. 50/1990 în conformitate cu care se încadrează în grupa a II-a de muncă muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește, precum și cei din abatoarele de păsări, porci și bovine care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 15.08._97 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 176.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, având în vedere soluția dată pe capătul de cerere anterior, precum și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să elibereze acestuia o adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs . administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL, prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației de a elibera reclamantului o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată de acesta în perioada 01.07.1988 – 03.02.1990 se încadrează în grupa a II a de muncă.
În motivarea recursului, recurenta a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut împrejurare în măsură să atragă incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.6 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art.312 pct.3 Cod pr.civilă, instanța de fond în mod greșit obligând . administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL să emită reclamantului adeverința din care să rezulte că activitatea desfășurată de către acesta în perioada 01.07._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Învederează, în sensul netemeiniciei sentinței recurate, că deși instanța de fond reține că se află în fața unei acțiuni privind „obligația de a face” totuși constată ca finalitate a un ei adevărate acțiuni în constatare că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 01.07._90 ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Așa cum se poate observa din înscrisurile aflate la dosar și chiar din constatările instanței reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe neînțelegând a investi instanța și cu un capăt de cerere în care aceasta să constate că activitatea sa în muncă se încadrează în vreuna din categoriile de muncă.
Soluția instanței de fond este cu atât mai mult afectată sub aspectul temeiniciei, cu cât, instanța deși constată că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 01.07._90 ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, obligă . administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL să emită reclamantului adeverință în acest sens.
2. Soluția instanței de fond, este una netemeinică, întrucât hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, împrejurare în măsură să atragă incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art.312 pct.3 Cod pr.civilă, instanța de fond în mod greșit obligând pârâta . administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL să emită reclamantului adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată de către acesta în perioada 01.07._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Deși instanța de fond reține că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 15.08._97 se încadrează în grupa a II-a de muncă totuși obligă pârâta . administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL să emită reclamantului adeverința din care să rezulte că activitatea desfășurată de către acesta în perioada 01.07._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.
Susține că soluția instanței de fond este cu atât mai mult afectată sub aspectul temeiniciei, cu cât există o contradicție între unele considerente și dispozitiv întrucât dacă în unele considerente instanța vorbește de . CUI:_ și nr. înmatriculare ORC J_ în dispozitiv nu se menționează în cadrul cărei unități i se constata reclamantului că a desfășurat activitate, dispozitivul așa cum este dispus atestând că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul . sediul în ., având nr. înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_.
3. Soluția instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.2 al Ordinului nr.590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrare în grupele I și /sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare împrejurare în măsură să atragă incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art.312 pct.3 Cod pr.civilă, instanța de fond, în mod greșit reținând ca . sediul în ., având nr.înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_. J_ și Cod fiscal:_ este deținătoarea arhivei . CUI:_ și nr. înmatriculare ORC: J_ .
Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1353/27.12.1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară în art.7 se menționează faptul că: „Pe data înființării societăților comerciale pe acțiuni, unitățile economice de stat prevăzute în anexele nr.1.1-1.9, rubrica 6, se desființează. Activul și pasivul unităților de stat desființate se preiau de către societățile comerciale înființate. Personalul care trece la societățile comerciale nou înființate se consideră transferat în interesul serviciului; cel trecut în funcții cu niveluri de salarizare mai mici, ca urmare a aplicării prezentei hotărâri, va beneficia, timp de 3 luni, de salariul tarifar avut anterior și sporul de vechime, după caz”.
Această hotărâre de guvern a intrat în vigoare la data de 08 februarie 1991.
În anexa nr.1.1 a acestei hotărâri se regăsește „Lista societăților comerciale care se înființează în industria cărnii și frigului”, unde se identifica la pct.22 . sediul în ., societate constituită în urma desființării Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D..
În urma verificărilor efectuate și ținând cont de Hotărârea de Guvern nr.1353/27.12.1990 societatea nou înființată avea următoarele date de identificare: ._ și nr.înmatriculare ORC:J_ .
Văzând solicitarea reclamantului, precum și datele menționate în cerere, rezultă faptul că reclamantul a fost salariat al Întreprinderii de Industrializare a Cărnii D. care ulterior a devenit S C C. SA având CUI_ și nr. înmatriculare ORC:J_ .
În data de 03.05.2000 . CUI_ și nr. înmatriculare ORC:J_ se radiază din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, motivul radierii fiind falimentul.
Societatea la care au fost desemnați administrator judiciar prin încheierea din data de 28 iunie 2012 având următoarele date de identificare . sediul în ., având nr. înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_ nu poate fi continuatoarea în drepturi a ._ și nr.înmatriculare ORC:J_, întrucât . sediul în ., având nr.înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_ s-a constituit la aproximativ 7 luni de la data radierii ._ și nr.înmatriculare ORC:J_ .
Menționează, de asemenea, că în calitate de administrator judiciar nu deține nici un proces-verbal de predare-primire, protocol, proces verbal de custodie, care să ateste că . sediul în ., având nr.înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_ deține arhiva SCCarnexpod SA- CUI_ și nr.înmatriculare ORC:J_ .
Întrucât hotărârea dată în cauză nu este susceptibilă a fi atacată cu apel consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.3041 Cod pr.civilă respectiv:” Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 Cod pr.civilă, coroborat cu art.304 pct.6, pct.7 și pct.9 Cod pr.civilă și art.3041 Cod pr.civilă.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente.
În prezenta cauză, prima instanță a fost investită cu soluționarea a două capete de cerere: constatarea că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.07.1988– 03.02.1990 se încadrează în grupa a II – a de muncă (conform precizărilor depuse de la dosar la data de 21.10.2012 – fila 26 din dosarul_ al Tribunalului D.), precum și eliberarea unei adeverințe în acest sens (conform cererii de chemare în judecată introductive).
În consecință, nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., în condițiile în care, contrar susținerilor recurentei, instanța a fost investită atât cu soluționarea unei cereri în constatarea activității desfășurate în grupa a II-a de muncă, cât a unei cereri privind eliberarea adeverinței.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr.4050/24.04.2013, pronunțată în primul ciclu procesual, Tribunalul D. a reținut expres, în considerentele sentinței, ca reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta . desfășurat activitate specifică grupei a doua de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, aspect care nu a fost contestat și a intrat astfel în puterea lucrului judecat.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., va reține Curtea că sentința primei instanțe a fost motivată în fapt și în drept, corespunzător exigențelor art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Împrejurarea că în considerentele sentinței se face referire la activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.07.1988– 03.02.1990 și încadrarea acesteia în grupa a II- a de muncă, este urmarea faptului că instanța a fost investită cu analizarea a două capete de cerere, din care unul referitor la constatarea că reclamantul a desfășurat activitate specifică grupei a II a de muncă, astfel că nici susținerile recurentei privind faptul că hotărârea ar cuprinde motive străine de natura pricinii nu vor putea fi primite.
De asemenea, referirea la ambele societăți - atât . CUI:_ și nr. înmatriculare ORC J_, cât și . nr. înregistrare Registrul Comerțului D.: J_ și Cod fiscal:_ s-a făcut în contextul în care instanța, analizând excepția lipsei calității procesuale active, a prezentat istoricul ambelor societăți.
Omisiunea menționării în dispozitiv a datelor de identificare ale recurentei poate fi complinită doar în condițiile art. 281 C.pr.civ, față de dispozițiile art. 281 ind. 2a C.pr.civ. și nu este de natură a crea confuzii, în condițiile în care în prezent are capacitate procesuală de folosință doar societatea înființată în 2000, care a figurat de altfel ca și pârâtă în cauză.
În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va reține următoarele.
Astfel, deși recurenta a arătat că înțelege să critice decizia și sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor Ordinului 50/1991, aceasta a invocat, în susținerea acestui motiv de recurs, împrejurări care prezentau relevanță sub aspectul lipsei calității sale procesuale active, urmare a faptului că nu ar avea calitatea de deținător al arhivei.
Potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
După nominalizare, evidențierea activității desfășurate în grupă de muncă se reflecta in carnetul de muncă, potrivit art. 15 din același act normativ.
În același timp, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 numai în baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că adeverințele care atestă activitatea desfășurată în grupe de muncă pot fi eliberate de către unitatea angajatoare sau de către alți deținători legali de arhive, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996.
În prezenta cauză, după cum s-a menționat mai sus, reclamantul a sesizat instanța cu un capăt principal de acțiune și anume o cerere în constatarea activității desfășurate în grupa a II – a de muncă și cu un capăt accesoriu, respectiv eliberarea unei adeverințe în acest sens, ambele fiind formulate în contradictoriu cu societatea recurentă.
Ori, prin motivele de recurs, astfel cum rezultă din preambulul cererii, recurenta a înțeles să critice sentința numai sub aspectul obligării sale la eliberarea adeverinței, solicitând expres înlăturarea doar a obligației de eliberare a adeverinței, urmare a constatării lipsei calității sale procesuale pasive.
Obligarea recurentei la eliberarea adeverinței este însă consecința admiterii cererii principale, în sensul constatării că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 21.07.1975 – 01.05.1992 se încadrează în grupa a II – a de muncă, soluție pe care recurenta nu a înțeles să o conteste și care a dobândit astfel putere de lucru judecat.
În acest sens, recurenta nu a înțeles să invoce faptul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.07.1988 – 03.02.1990 – lucrător comercial – nu s-ar încadra în prevederile pct. 176 din Anexa nr. II la Ordinul 50/1991 ori că nu s-au dovedit de către acesta condițiile concrete în care acesta și-a desfășurat activitatea, astfel încât, în lipsa unor critici expres formulate, instanța de recurs nu se poate substitui acestuia prin analizarea din oficiu a acestor aspecte
Prin urmare, eliberarea de către apelantă a adeverinței urmează să se facă în baza dispozitivului sentinței primei instanțe, astfel cum a rămas definitivă prin nerecurare, iar cercetarea calității acesteia de deținător actual al arhivei devine de prisos.
Prin urmare, analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, va reține Curtea că acesta este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 alin.1C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă . LICHIDATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, împotriva sentinței civile nr.1628/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
13.10.2014
Red.jud.M.C.Ț.
2 ex/AS
j.f.D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
