Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4129/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4129/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1194/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4129/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI TG J. – Tg.J., C.B., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1395/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. I. I. – Bumbești J. și ȘCOALA G. A. Ș. – Tg.J., Eroilor, nr.32, Jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței excepția tardivității apelului,iar apelantul pârât prin motivele de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.411 cod pr.civ., după care,
Instanța examinând tardivitatea apelului și luând act de solicitarea apelantului pârât, de a se judeca în lipsă cauza potrivit art. 411 cod pr.civ, a reținut următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nrt. 1395 de la 10.06.2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg.J..
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 – februarie 2011, invocata din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea cu privire la pretențiile menționate, fiind prescris dreptul material la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. I.-I., CNP_, cu domiciliul în oraș Bumbești J., .. 18, județ Gorj în contradictoriu cu pârâții Școala G. „A. Ș.”, cu sediul în Tg.J., ., județ Gorj și C. L. Tg.J., cu sediul în Tg.J., .. 19, județ Gorj
A obligat pârâta Școala G. „A. Ș.” să plătească reclamantei contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Bumbești J. - Tg.J., dus-întors, aferent perioadelor: mai 2011 și septembrie 2012 – iunie 2013, sume actualizate la data plății efective.
A obligat pârâtul C. L. Tg.J. să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate.
A respins cererea cu privire la pretențiile aferente perioadelor: martie 2011 – aprilie 2011, iunie 2011 – decembrie 2011, ianuarie 2012 – august 2012, iulie 2013 – februarie 2014, ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că prin întâmpinare pârâtul C. L. Tg.J. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Tg.J., în temeiul dispozițiilor art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Reclamanta T. I. - I. este angajată a pârâtei Școala G. „A. Ș.”, conform mențiunilor cuprinse în adeverința 1169/19.05.2014 - fila 28 din dosar).
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea unității de învățământ la plata cheltuielilor de transport pe ruta Bumbești J. - Tg.J. și retur, în perioadele 2010 - 2011, 2012 - 2014 și obligarea Consiliului L. Tg.J. să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011 finanțarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice, conform legii, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
De asemenea potrivit art. 2 din Instrucțiunile 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de transport.
Având în vedere dispozițiile legale invocate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Tg.J. invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând întregul material probator administrat în cauză instanța a reținut că reclamanta T. I.-I., domiciliată în oraș Bumbești J., .. 18, județ Gorj (conform copiei cărții de identitate – fila 13 din dosar), are calitatea de angajată a pârâtei Școala G. „A. Ș.”, conform adeverinței nr. 1169/19.05.2014 (fila 28).
Potrivit dispozițiilor art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este atât în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.2 din Instrucțiunile nr. 2/2011) în considerarea calității acesteia de angajator, dar și în sarcina consiliului local deoarece, potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din Instrucțiunile nr. 2/2011 și art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011.
În speța de față, conform actelor depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv copiile cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport nr. 3309/08.10.2012, 3677/02.11.2012, 3934/27.11.2012, 4162/28.12.2012, 320/01.02.2013, 518/04.03.2013, 808/01.04.2013, 1334/07.05.2013, 1539/31.05.2013, 1870/02.07.2013, 1676/23.06.2011 (filele 3 – 12 și 38 din dosar), reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur pentru perioadele mai 2011 și septembrie 2012 – iunie 2013.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada formulării și depunerii la unitatea de învățământ angajatoare a cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport aferente perioadelor: martie 2011 – aprilie 2011, iunie 2011 – decembrie 2011, ianuarie 2012 – august 2012, iulie 2013 – februarie 2014, motiv pentru care va respinge cererea cu privire la pretențiile aferente respectivelor perioade.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispz. Legii 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Tg.J. invocată de acesta și admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta T. I.-I., obligată pârâta Școala G. „A. Ș.” să achite reclamantei contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta Bumbești J. - Tg.J., dus-întors, aferent perioadelor mai 2011 și septembrie 2012 – iunie 2013, sume actualizate la data plății efective; a fost obligat C. L. Tg.J. să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești și a respins cererea cu privire la pretențiile aferente perioadelor: martie 2011 – aprilie 2011, iunie 2011 – decembrie 2011, ianuarie 2012 – august 2012, iulie 2013 – februarie 2014, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. local Tg.J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art.10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
A susținut că, C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În
condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Apelul nu a fost motivat în drept.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul este tardiv.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod proc. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantului i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 04.07.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 46 din dosarul de fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 18.07. 2014 ( fila 3 dosar apel), deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Întrucât apelul a fost depus la instanță la data de 18.07.2014, iar apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod proc. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul pârât C. L. AL MUNICIPIULUI TG J. – Tg.J., C.B., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1395/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. I. I. – Bumbești J. și ȘCOALA G. A. Ș. – Tg.J., Eroilor, nr.32, Jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
10.11.2014
Red.jud.F.D.
5 ex/AS
j.f.E.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1300/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
