Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 648/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 9810/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 648
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta . DE SECURITATE SRL, împotriva sentinței civile nr. 7491 din 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant S. M., lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant S. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.05.2012 pe rolul Tribunalului D. sub nr._, reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta . DE SECURITATE SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6464 lei, reprezentând diferența dintre venitul net conform contractului individual de muncă și salariul pe care l-a încasat efectiv.
În temeiul art. 274 Cod Proc. Civ., reclamantul a solicitat ca pârâta să îi plătească și cheltuielile de judecată ocazionate cu derularea acestui proces.
Reclamantul a arătat că la data de 26.04.2010 a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar ulterior, la data de 08.05.2012, prin decizia nr. 2906/2012, s-a dispus concedierea sa din funcția de controlor poartă.
Conform dispozițiilor generale ale contractului individual de muncă, beneficia de drepturi salariale în cuantum de 700 lei, sporul de 25 % din salariul de bază lunar pentru orele efectuate în timpul nopții, precum și de sporul de 75% din salariul de bază lunar pentru orele efectuate suplimentar conform art. 123 alin. 2 din Codul Muncii, întrucât nu i s-au acordat zile libere pentru timpul lucrat în plus.
De asemenea, pârâta mai avea și obligația de a-i plăti un spor de 100% pentru timpul lucrat în zilele de sărbători legale conform art. 142 alin.2 din Codul Muncii, întrucât acestea nu au fost compensate cu ore libere plătite .
Menționează că suma de 6464 lei este compusă din:
- 1489 lei pentru 1864 ore efectuate în timpul nopții conform art. 126 lit.b din Codul Muncii;
- 3762 lei pentru 1568 ore suplimentare pentru care nu s-au acordat zile libere, conform art. 123 alin.2 din Codul Muncii;
- 626 lei pentru 96 ore lucrate în zilele de sărbători legale pentru care nu s-au acordat zile libere conform art. 142 alin.2 din Codul Muncii;
- 587 lei reprezentând echivalentul salariului minim pe economie, întrucât la emiterea deciziei nr. 2906/08.05.2012 de către societate pârâtă, nu s-a acordat preaviz de 20 zile lucrătoare conform contractului individual de muncă –art. 75 alin.1 din Codul Muncii.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 274 Cod Proc. Civ, art. 39 alin.1 lit.a și art. 40 alin. 2 lit. c din Legea 53/2003.
La data de 26.09.2012, pârâta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, dar și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că în perioada 07.12._12, reclamantul a fost angajatul său pe postul de controlor poartă, având durata timpului de lucru de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, salariul de bază inițial de 600 RON/lună, spor de 25% din salariul de bază pentru orele prestate în timpul nopții și sporuri de 0,5 % din salariul de bază lunar pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal.
În luna mai 2012, întrucât beneficiarul serviciilor pârâtei a încetat contractul cu aceasta, fără să acorde timpul legal pentru preaviz, pârâta arată că a fost nevoită să desfacă contractele individuale de muncă salariaților săi, inclusiv al reclamantului.
Referitor la orele suplimentare, din pontajele depuse la dosar de către pârâta, rezultă că reclamantul nu a lucrat în fiecare lună mai mult decât maximul de ore legal, iar în ceea ce privește ore de sâmbăta și duminica lucrate și care trebuie să fie plătite dublu, pârâta arată că în conformitate cu prevederile art. 132 alin.2 din Codul Muncii, repausul săptămânal de 2 zile se poate acorda și în alte zile decât sâmbăta și duminica, în acest caz acordându-se un spor de 0,5 % din salariul realizat.
D. în cazul în care nu se poate acorda repausul săptămânal, se compensează cu plata bănească a dublului orelor respective.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu reclamantului, expertiză contabilă.
La data de 16.11.2013, reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care suplimentar față de solicitările inițiale, solicită:
- c/val orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal;
- suma de 700 lei, în loc de 587 cât solicitase inițial, reprezentând echivalentul unui salariu minim pe economie, întrucât la emiterea Deciziei nr. 2906/08.05.2012, nu i s-a acordat preaviz de 20 zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii;
- sporul de vechime în procent de 25 % din salariul de încadrare conform art. 41 din CCM Unic la Nivel Național, sumă actualizată cu coeficienții de ierarhizare 1 pentru 2011 și 1,2 pentru 2012;
- toate sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
La solicitarea instanței, la data de 12.11.2012, pârâta a depus foile colective de prezență și statele de plată ale reclamantului pe perioada dedusă judecății, contractul individual de muncă al reclamantului, decizia nr 2906/8.05.2012.
În ședința publică din data de 17.01.2013, instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, considerând-o ca fiind utilă cauzei, stabilind ca obiective pentru expertiză:
- să se stabilească dacă în perioada 26.04._12, reclamantul a efectuat ore suplimentare, ore de noapte, ore în zilele de sărbători legale și în zilele de repaus săptămânal și dacă acestea au fost plătite corespunzător; dacă nu au fost plătite corespunzător, să se calculeze cuantumul acestora actualizat;
- să se stabilească dacă pentru aceeași perioadă, reclamantului i-a fost calculat și acordat sporul de vechime cuvenit; în caz contrar să se calculeze diferențele actualizate.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 30.05.2013.
La data de 04.07.2013 pârâta a depus obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul depunând răspuns la obiecțiuni la data de 10.10.2013.
În ședința din data de 24.10.2013, instanța, deliberând asupra probei testimoniale solicitată de către reclamant, a încuviințat-o, în ședința din data de 07.11.2013 fiind audiat martorul M. D., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La 24.10.2013, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului București, cu solicitarea de a comunica situația juridică a pârâtei . de Securitate SRL și dacă . de Securitate SRL este continuatoarea societății . de Securitate SRL, răspunsul fiind comunicat la 19.11.2013.
La 7.11.2013, instanța a dispus efectuarea unei adrese către expert, cu solicitarea de a preciza dacă sporul de vechime a fost inclus sau nu în salariul de bază în perioada vizată prin acțiune și, în ipoteza în care nu a fost inclus, să se precizeze separat numai suma actualizată cuvenită cu titlu de spor de vechime pentru luna decembrie 2010 și separat pentru perioada vizată prin acțiune, expertul răspunzând solicitărilor instanței la 18.11.2013.
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7491 din 26.11.2013 a admis în parte acțiunea precizată de către reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta . DE SECURITATE SRL.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei nete de 1541,88 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, a orelor de noapte, orelor lucrate în zilele de repaos săptămânal și în zilele de sărbători legale, sumă actualizată la data de 30.04.2013 și a sumei nete rezultând din suma brută de 108,00 lei, reprezentând contravaloarea sporului de vechime, actualizată la data de 31.05.2013, sume ce urmează să fie actualizate în continuare până la data plății efective.
A respins celelalte capete de cerere.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 501,7 lei reprezentând contravaloarea onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte începând cu data de 08.12.2010, potrivit contractului individual de muncă nr. 162/07.12.2010, iar ulterior, la data de 08.05.2012 prin Decizia nr. 2906/2012, s-a dispus concedierea sa din funcția de controlor poartă.
Anterior datei de 8.12.2013 (26.04.2010 – 30.11.2010) reclamantul a lucrat, potrivit carnetului de muncă, la . de Securitate SRL, iar potrivit adresei nr._/15.11.2013 a Oficiului Registrului Comerțului București, această societate este în stare de funcțiune, după cum în stare de funcțiune este și . de Securitate SRL, pe care reclamantul a înțeles să o cheme în judecată și care, potrivit adresei menționate, nu este continuatoarea . de Securitate SRL.
Prin urmare, instanța a avut în vedere perioada lucrată la societatea pârâtă, adică 8.12.2010 – 8.05.2012.
Potrivit art 122 alin 1 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 zile după efectuarea acesteia.
Potrivit art 123 alin 1 din Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art 122 alin 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, iar potrivit alin 2 al aceluiași articol, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute de alin 1, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Potrivit art 126 din Codul muncii, salariații de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Potrivit art 137 alin 2 din Codul muncii, în cazul în care repausul în zilele de sâmbăta și duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern, iar potrivit alin 3, în situația prevăzută la alin 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
În ceea ce privește orele lucrate în zilele de sărbători legale, potrivit art 142 alin 1 din Codul muncii, salariaților li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 zile, iar potrivit alin 2, în cazul în care, din motive nejustificate, nu se acordă zile libere, salariatul beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Potrivit art 41 alin 3 lit d din CCM Unic la Nivel Național, printre sporurile minime ce se acordă în condițiile acestui contract este și sporul de vechime, de minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Examinând dispozițiile contractului individual de muncă nr. 162/07.12.2010 încheiat între părți, s-a constatat că la punctul "J" – Salarizare, s-au stabilit pe lângă salariul de bază lunar de 600 lei și diferite sporuri, precum și modalitatea în care urmează a se plăti orele suplimentare care se efectuează peste programul normal de lucru, în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale.
Astfel, la pct. 1 lit. a se prevede un spor de 25% din salariul de bază lunar pentru orele prestate în cursul nopții, la lit. c – un spor de 0,5 % din salariul de bază lunar pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, iar la pct. 2 se menționează că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale, se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform CCM aplicabil sau Legii nr. 53/2003- Codul Muncii.
Având în vedere caracterul obligatoriu al dispozițiilor prevăzute în contractul individual de muncă pentru părți, completate cu dispozițiile Codului muncii și ale CCM Unic la Nivel Național și coroborat cu faptul că din declarația martorului M. D. – șeful direct al reclamantului, rezultă că acesta din urmă a desfășurat activitățile specifice, în perioadele prevăzute în planificările de ture existente la dosar, se poate concluziona că reclamantul este îndreptățit legal la plata sporurilor pentru orele suplimentare, de repaus săptămânal, orele lucrate noaptea și în zilele de sărbători legale, precum și a sporului de vechime, acesta din urmă pentru perioada 8.12.2012 – 31.12.2010, deoarece prevederile art. 41 din CCM Unic la Nivel Național, care reglementează sporul de vechime, au fost aplicabile până la data de 31.12.2010.
Pornind de la considerentele expuse anterior și din care reiese necesitatea de a se acorda reclamantului drepturile stipulate în contractul individual de muncă și având în vedere concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia pârâta nu a plătit reclamantului integral drepturile bănești cuvenite, precum și anexa raportului de expertiză efectuat în cauză și răspunsul expertului de la data de 18.11.2013, rezultă că pentru perioadele efectiv lucrate de către reclamant sub aceste forme, pârâta trebuie să-i plătească suma netă de 1541,88 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, a orelor de noapte, orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, sumă actualizată la data de 30.04.2013 și suma netă rezultând din suma brută de 108,00 lei, reprezentând contravaloarea sporului de vechime, actualizată la data de 31.05.2013, sume ce urmează să fie actualizate în continuare până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul II de cerere – acordarea sumei de 700 lei, reprezentând echivalentul unui salariu minim pe economie, întrucât la emiterea Deciziei nr. 2906/08.05.2012 nu i s-a acordat preaviz de 20 zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii - instanța l-a respins, întrucât nici art. 75 Codul muncii și nici un alt act normativ în vigoare nu prevede că, în cazul neacordării preavizului, se plătește un salariu minim pe economie. Reclamantul nu a solicitat anularea concedierii dispusă în aceste condiții, ci plata unui salariu minim pe economie, cerere care nu are acoperire legală.
Având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 501,7 lei, reprezentând onorariul de expert, conform chitanței anexate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta . DE SECURITATE SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 punctul 4 cod procedură civila, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de judecata a avut in vedere la pronunțarea hotărârii si, mai mult, la motivarea hotărârii, actele depuse la dosar de către reclamantul intimat Scarlicea M., respectiv planificarea turelor si procesele verbale de predare primire a serviciului de paza, acte care nu emană de la societatea recurentă, acte care nu poarta semnătura si nici stampila societății, sunt simple acte întocmite de către reclamant si care nu se regăsesc printre actele de la societate, fac referire la planificarea turelor, aceste acte nu sunt cunoscute de societate, reclamantul nu a executat serviciul conform acelor planificări ale turelor ci conform foilor de pontaj depuse de recurentă la dosar.
Expertul desemnat de instanța a întocmit raportul de expertiza bazându-se pe actele puse la dispoziție de reclamant, planificarea turelor si procesele verbale de predare primire a serviciului, fara sa țină cont de actele depuse de unitatea recurentă.
Instanța de judecata, pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală, trebuia să omologheze o variantă a raportului de expertiza care sa fie întocmita pe baza actelor ce parvin de la societate. Or, instanța de judecata omologhează un raport de expertiza, care a fost întocmit pe planificarea turelor, pe procesele verbale de predare primire a serviciului, dar fără să aibă in vedere actele care parvin de la societate, care poarta semnătura si stampila societății.
Hotărârea recurată nu este motivata pe situația reala din dosar si pe actele depuse la dosar, întreaga motivare a instanței este bazata pe invocarea unor texte de lege si a prevederilor din contractul de munca încheiat intre reclamant si societate, pe prevederile din CCM unic la nivel național si pe prevederile regulamentului intern, dar fără sa verifice daca aceste prevederi sunt aplicabile in funcție de orele lucrate de reclamant după actele depuse de societate, acte care corespund adevarului, pe concluziile raportului de expertiza întocmit încauza de un expert contabil, ori instanța de judecata nu putea sa-l omologheze decât in situația in care el se corobora cualte probe din dosar, lucru care nu s-a întâmplat.
Actele avute in vedere la pronunțare si la raportul de expertiza contabila, nu sunt însușite de societatea recurentă, instanța de fond nu le poate retine ca acestea corespund realității, fără ca măcar sa aibă dovada ca așa au urmat serviciul, acele acte puteau fi întocmite pro cauza de către reclamant, nu este nici o dovada ca in zilele menționate de către reclamant in planificarea turelor si in zilele de predare primire a serviciului, reclamantul s-a aflat in post si a prestat serviciul pentru societatea recurentă, chiar daca retine instanța de judecata ca planificarea turelor sunt semnate de către șeful de obiectiv acest lucru nu este suficient pentru a confirma realitatea si pentru a fi avut in vedere la pronunțare, șeful de obiectiv neputând obliga prin semnătura sa, societatea la obligații de plata fata de foștii angajați, trebuie ca planificarea turelor sa fie aprobata de conducerea societății si sa fie semnata si stampilata de directorul general al societății, ori pe actele depuse acest lucru nu exista.
Instanța de judecată, la pronunțare, înlătură actele depuse de societate în combaterea actelor depuse de reclamant, respectiv foile colective de prezență și statele de plată, înscrisuri emise de societate și care confirmă realitatea, ba mai mult, în hotărârea recurată nici măcar nu se face vorbire de faptul că au fost depuse aceste acte.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 punctul 7 cod procedura Civila: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
În motivarea hotărârii nu se face trimitere la probele administrate in cauza, decât la raportul de expertiza care a fost efectuat cu încălcarea legii. Ba mai mult se are in vedere la pronunțare acte depuse de reclamant care nu emană de la societate, care nu sunt cunoscute la societatea si pe care instanța de judecata trebuie să le înlăture de la soluționare.
Un alt motiv de recurs este de prevăzut de art. 304 punctul 9cod procedura civila: "când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
Atât instanța de judecata cat si expertul contabil desemnat sa efectueze expertiza contabila in cauza sunt într-o profunda eroare juridica.
Instanța de judecata in motivarea hotărârii detailează prevederile art. 120 alin. 1. art. 123 alin. 1 si 2,art. 126 lit. a si b. art. 137, art. 140 si art. 141 din codul munci dar fără sa aibă vreo aplicare directa in speța de fata, texte de lege însușite din acțiunea principala a reclamantului.
Expertul contabil nu a avut in vedere la efectuarea expertizei actele care emana de la societatea recurentă ci actele care au fost depuse in dosar de reclamant, care nu corespund realității ci sunt acte întocmite de către acesta.
Astfel din verificările făcute, in actele depuse la dosar reclamantul a fost remunerat pentru orele lucrate, a beneficiat de concediu de odihna sau i-a fost plătit la sfârșitul contractului, astfel încât acestuia i-au fost respectate toate drepturile.
Din pontajele depuse la dosar de către recurenta-parata rezulta clar ca reclamantul nu a lucrat in fiecare luna mai mult decât maximul de ore legal, conform art.10 alin. 3 din Contractul colectiv la nivel național, programul săptămânal este de 36/44 ore, cu condiția ca media săptămânala sa fie de 40 ore, ceea ce a fost respectat
Tot in CCMUNN la alin.7 se prevede clar faptul ca munca se poate organiza in ture 24 lucrate/48 libere lucru care este aplicabil si societății recurente.
Referitor la orele de sâmbăta si duminica lucrate care ar trebui plătite dublu, conform art. 132alin. 2 din codul muncii, repausul săptămânal de 2 zile consecutive se poate acorda si in alte zile decât sâmbăta si duminica - in acest caz conform ari. 132 alin. 3 - se acorda un spor suplimentar stabilit in contractul de munca - care la societatea recurentă este 0,5% din salariu realizat.
D. in cazul în care nu se poate acorda repaus săptămânal de 2 zile conform art. 132 alin. 4 se compensează cu plata băneasca a dublului orele respective - art. 132 (alin.5).
Solicită a se tină cont de actele care nu fost puse la dispoziție de parata, la dosar, acte care au stat la baza desfășurării serviciului de către reclamant, si in baza cărora reclamantul a fost plătit.
Solicită admiterea recursului și în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și, rejudecând, respingerea acțiunii.
In temeiul art. 274 cod procedura civila solicită obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentă și în raport de prev. art. 304 și 304 ind.1 c.pr.civ., Curtea constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a sentinței atacate, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, la speța dedusă judecății.
Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 4 cod procedură civila, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, este de precizat că acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute diferitelor autorități statale, instanța de judecată săvârșind un abuz de putere prin îndeplinirea unui act ce cade în sarcina altei puteri a statului, cum ar fi puterea executivă sau cea legislativă, ceea ce nu este cazul în speță; instanța a săvârșit un act de judecată, atribuit prin lege puterii judecătorești, așa încât, acest motiv de recurs este nefondat.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 7 cod procedura civila,în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, de asemenea, și acest motiv este nefondat. Examinând sentința Tribunalului, se constată că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care s-au înlăturat anumite cereri, susțineri sau apărări ale părților, astfel cum impune art.261 alin.1 pct.5 cod procedura civila, deci este o hotărâre motivată în sensul prevăzut de lege, care impune judecătorului să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți cu referire la respectivele capete de cerere; de asemenea, nu există contradicție între considerente și dispozitiv sau între considerente și nici considerente care nu au legătură cu pricina, așa încât, și din acest punct de vedere, sentința recurată este legală.
Este, de asemenea, nefondat, și cel de al treilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 punctul 9cod procedura civila, în sensul că hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Sub acest aspect, ca de altfel pe tot parcursul motivării recursului, pârâta a susținut, în esență, că, atât instanța, cât și expertul care a efectuat expertiza în cauză, nu au avut in vedere actele care emana de la societatea recurentă, ci actele care au fost depuse în dosar de reclamant, acte care nu corespund realității și sunt întocmite de către acesta.
Or, la solicitarea instanței, la data de 12.11.2012, pârâta a depus la dosar foile colective de prezență și statele de plată ale reclamantului pe perioada dedusă judecății, contractul individual de muncă al reclamantului, decizia nr 2906/8.05.2012, iar, expertul, în cuprinsul raportului de expertiză, face trimitere - ca și material documentar care a stat la baza efectuării expertizei contabile- la dosarul cauzei și, respectiv, actele existente la dosar, deci și actele depuse de pârâtă; de asemenea, în răspunsul la obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză, care vizau același aspect, expertul arată, în esență, că actele avute în vedere, între care, foarte importante, graficele de lucru, acestea au fost întocmite de șeful de obiectiv cu atribuții de răspundere în asigurarea pazei obiectivului, și nu de reclamant, iar prezența din aceste grafice, în mod normal, trebuia să fie preluată în foaia colectivă de prezență și în ștatele de salarii.
Pe de altă parte, chiar și actele depuse de reclamant, în măsura în care nu se face dovada, în privința acestora, că sunt false și, astfel, nu reflectă realitatea, nu există temei legal pentru instanță, de a le înlătura din materialul probator al cauzei și de a nu da eficiență unei expertize care are la bază și aceste acte.
În soluționarea cauzei, în mod corect instanța de fond a administrat și aluat în considerare, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice, toate probele legale, utile, pertinente, și concludente, astfel cum impun normele de procedură, așa încât, criticile aduse sentinței, în sensul că nu a fost pronunțată numai în baza actelor emise de pârâtă, nu au suport legal.
În raport de întregul material probator al dosarului, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, modul de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, ca și de aplicare a dispozițiilor legale în materie, fiind corecte.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de nelegalitate prev. de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă și nici motive de netemeinicie, potrivit art. 3041 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . DE SECURITATE SRL, împotriva sentinței civile nr. 7491 din 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.P.P.
Jud.fond M.G.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 08.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 148/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
