Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2014

Decizia nr. 571/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 3689/104/2013

Dosar nr._ ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 571/2014

Ședința publică de la 03 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. M.

Judecător A. M.

Grefier G. Ț.

***************

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., împotriva sentinței civile nr.1838 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul O.-Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala G. Priseaca, C. L. al C. Priseaca și P. C. Priseaca - Instituția Primarului având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către intimații pârâți judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, după care;

Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1838 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al municipiului Slatina și P. municipiului Slatina – Instituția Primarului, și respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.01._10 și respinge acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. M., N. C. prin reprezentantul legal S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în Slatina, .. 64 B, Județul O., în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Prelungit Nr. 16 Slatina, cu sediul în Slatina, ., Județul O., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10.

Văzând dispozițiile art.268, alin.1, lit. „c” din codul muncii, potrivit cărora plata drepturilor salariale neacordate se solicită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului și data formulării cererii, respectiv, 08.07.2013, instanța constată că pentru perioada 01.01._10 a intervenit prescripția și ca urmare va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei a reținut următoarele:

Membrii de sindicat reprezentați de Sindicat în prezenta cauză sunt încadrați în cadrul unității de învățământ pârâte pe posturile de îngrijitoare.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, procesul verbal din 10.02.2009 al Cosiliului de Administrație al unității de învățământ, se reține că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 aceștia au beneficiat de spor de condiții grele, nocive și penibile în cuantum de 10% din salariul de bază.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată instanța constată că acest spor a fost stabilit prin contractele colective de muncă, iar odată cu . legii 330/2009, precum și în temeiul legislației salarizării ulterioare astfel cum a fost mai sus expuse, se constată că legiuitorul nu a mai prevăzut acordarea acestui spor, separat de salariul de bază, așa cum a reglementat acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare.

Prin dispozițiile art.12 alin.3 din legea 330/2009 reglementează faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.

Legea 330/2009 cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.

Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.

La baza salarizării unitare reglementate prin prezenta lege stau principiile reglementate prin dispozițiile art. 3 din legea 330/2009, potrivit cărorasistemul de salarizare are un caracterul unitar, în sensul ca prin prezenta lege se reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege și supremația legii, în sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.

Din interpretarea dispozițiilor art. 30 alin.1 din legea 330/2009 se reține că începând cu 1 ianuarie 2010 se introduc în salariul de bază, numai sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ori în situația reclamanților membrii de sindicat din prezenta acțiune sporul de penibilitate s-a acordat prin hotărâre, prin Contractele Colective de Muncă, care deși au reprezentat convenția părților pe durata valabilității acestora, nu constituie fundament pentru acordarea acestui spor și ulterior încetării valabilității acestora, odată cu reglementarea unui sistem unitar de salarizare.

Pentru aceste motive astfel cum au fost pe larg expuse, se constată că membrii de sindicat reclamanți în speță nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea, începând cu data de 01.01.2010 și până în prezent a sporului de grele, nocive penibile.

Cu privirea la acordarea acestui spor sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, instanța constată următoarele:

Potrivit art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

În ceea ce privește sporul pentru condiții grele, nocive și penibile instanța a constatat că acesta nu poate fi acordat sub formă de sumă compensatorie întrucât legiuitorul a prevăzut că acestea se acordă numai în situația în care sporurile au fost prevăzute anterior prin legi sau hotărâri de guvern, în speță acesta fiind prevăzut prin CCM-uri, astfel că reclamanții membrii de sindicat nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor sub formă de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu.

Pentru toate aceste considerente instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. Învățământului Preuniversitar O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15 % din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50 %, începând cu data de 01.04.2010 și până la data pronunțării sentinței.

Arată că judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.

Or, art. 30 alin. (5) din lege prevede:

Art. 30 alin. (5): În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

Arată că din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. În al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. în același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010. mai sus citate.

Susține că în același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

Or, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art.6 alin.(1) din OUG nr.1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei-lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran”.

Numai așa se pot respecta principiile instituite la art.3 lit.c), art.30 alin.(5) din Legea nr.330/2009 și art.5 alin.(1) din OUG nr.1/2010.

Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ)a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de 01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de HG nr.167/2002. Începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009.

În sensul susținerilor privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia „indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG nr.1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art.6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariate determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții periculoase, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.

Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, care le-au fost acordate până la data de 01.01.2010, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit c.) și art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.

2. Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult dacă ar fi să meargă pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că avu reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5)din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) Constituție.

De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor de sindicat, prin prisma dispozițiilor art.3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.

3. Un alt aspect ignorat de judecătorul fondului (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși viza exact prevederile art.30 alin.(5) din legea nr.330/2009) este Decizia nr.11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (dosar nr.10/2012). Instanța supremă a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2010(…) și ale art.30 din Legea nr.330/2009(…) ,personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008”.

Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că „potrivit attz.30 alin.(5) din oul act normativ (Legea nr.330/2009), în anul 2009, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcute conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009. stabilite în conformitate cu Legea nr.221/2008. În raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.

Pentru a da eficiență Deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât ei, cât și Instanța Supremă îl invocă. Mai mult, solicită să se observe că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.

Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază – prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile - lit b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.

Judecătorul fondului a ales să ignore însă Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.

Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).

Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.

Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art.17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.

5. Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori-de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.

Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor de sindicat începând cu data de 01.01.2011, înțeleg să reitereze argumentele din cererea de chemare în judecată, necombătute de instanță, respectiv:

Art.7 alin.(2) din legea nr.284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.

În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr.118/2010 si majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.

De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerența, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Ori, membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.

Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.

Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, față de prevederile art. 1 alin.(1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.

Faptul că personalul didactic auxiliar trebuia să beneficieze și în anul 2011 de sporul pentru condiții de muncă este demonstrat și de un alt text de lege, de asemenea ignorat de judecătorul fondului: art. 2 alin. (3) și art. 6 din Anexa nr. 5, Capitolul II (Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar) la Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ potrivit cărora:

Art.2(3): Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin.(2) se acordă, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime în muncă, precum și compensații tranzitorii.

Art.6(1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15 % din salariul de bază calculat între lit.A,B, C, D, E ale art.3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin.(2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.

În condițiile în care membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții - astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă unitate de învățământ, este evident că trebuie să beneficieze de plata drepturilor salariate în cauză.

În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la art.unic, pct.2 II,prevede:

„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

2. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

3.În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.

În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct.VI.

Art.2. Prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012 și ale art.1 alin.(4) și (5), art.2,3, art.4 alin.(1) și (2), art.6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) și artt.13 ale art.II din OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglemntarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.

În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct.I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în raport de prevederile citate din OUG nr.84/2012.

6) În egală măsură, învederează și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art.1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.

De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.

În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.

Este evident, în opinia lor, că drepturile salariale ale membrilor de sindicat aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc și în practica judecătorească mai sus menționată.

7. Un ultim aspect de nelegalitate al hotărârii apelate îl, constituie admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. B. și a Primarului orașului B..

În opinia lor, judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în vigoare, aplicabile în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în special cele ale Legii educației naționale nr. 1/2011, în vigoare cu începere de la 09.02.2011, care, la art. 104 alin. (2), prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, (...)". Legea nr. 1/2011 reia practic dispozițiile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar - respectiv art. XIII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr."374/2001, HG nr. 538/2001 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 - pe care le-a abrogat explicit sau implicit.

În plus, așa cum rezultă din art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit.b), consiliul local: d) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local (...).

Ori, prin cererea de chemare în judecată au solicitat nu doar calculul unor drepturi-cum reține judecătorul fondului - ci și PLATA diferențelor de drepturi salariale neacordate

În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că

salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are

calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței pronunțate în cauză.

În ceea ce privește primarul, fac precizarea că, în conformitate cu prevederile art.63 alin.(4) raportat la art.(1) lit.c) din Legea nr.215/2001, republicată și art.20 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite. P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local (calitate negată, în mod neîntemeiat de pârâți), astfel încât având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale menționate, apreciază că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor de sindicat. Este evident faptul că și primarul are calitate procesuală pasivă în cauză.

În concluzie, pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și constituționale invocate, ținând cont de probatoriul de la dosar și față de Decizia RIL nr. 11/2012, apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.

În consecință, pentru argumentele prezentate, solicită instanței să admită apelul astfel cum a fost formulat, să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.

În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art.28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin.(1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr.330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin.(2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr.283/ 2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.

Apelul este nefondat.

Prin acțiunea formulată a fost solicitată plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vatamatoare si periculoase în cuantum de 15%, începând cu 1.04.2010 .

Potrivit art.30 al.5 și 6 din Legea 330/2009:

În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri:sporuri care se includ în salariul de bază, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.

Reclamanții sunt salariați ai unei unități de învățământ, fiind salarizați conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.

Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora:

„ În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”

În principiu, această sumă compensatorie vizează sporurile la care se referă art.30 al.6 Legea 330/2009, respectiv sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, care nu se mai regăsesc în anexele Legii 330/2009 și care nu au fost incluse în salariile de bază.

Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că: „ În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.”

Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporurile solicitate au fost acordate salariaților până în decembrie 2009 în baza Hotararii Comisiei paritare de la nivelul ISJ O. nr. 5/12.12.2008 și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național, precum si la nivelul ISJ O..

O manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art.10 din OUG 1/2010 prin care se dispune în mod expres că „ în conformitate cu art.30 din Legea cadru nr.330/2009 ,la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la

data încheierii lor”.

Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză prevederile din Contractul Colectiv de Muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantei –recurente, nu au fost legal încheiate, întrucât acestea încalcă dispozițiile art.12 al.1 Legea 130/2006 și art.157 al.2nCodulnMuncii.

Astfel, potrivit art.12 alin. 1 din Legea 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale”.

Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă. Or, potrivit susținerilor reclamanților, contractul a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispozițiile legale.

Curtea, asemenea primei instanțe, nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 a căror corolar legal este art.157 Codul Muncii, care statuează că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor reprezentative.

Astfel, art.8 al.2 din Legea 130/2006 prevede:” clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege”.

Reținând că dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 se coroborează cu art.157 al.2 Codul Muncii și art.8 din legea 130/2006, Curtea consideră că cele două sporuri nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de legiuitor.

În consecință, având în vedere aceste considerente, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul neacordării sumelor compensatorii, este legală.

Pentru aceste motive, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul formulat va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., împotriva sentinței civile nr.1838 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul O.-Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala G. Priseaca, C. L. al C. Priseaca și P. C. Priseaca - Instituția Primarului având ca obiect drepturi bănești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014.

Președinte,

R. M.

Judecător,

A. M.

Grefier,

G. Ț.

Red.jud.R.M./04.03.2014

Tehn.4ex/G.Ț

Jud.Fond.O.M.P.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel CRAIOVA