Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1235/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1235/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 8258/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1235
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător C. R.
Judecător T. R.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. L. TG-J. împotriva sentinței civile nr. 6384 din data de 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. D., cu pârâtul C. T. GENERAL G. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prin încheierea de ședință din data de 07.03.2013 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, în raport de referatul întocmit de grefierul de ședință, potrivit art. 248 Cod procedură civilă, a ridicat excepția perimării recursului, trecând la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.6384 din data de 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna Crasna, ., județ Gorj împotriva pârâților C. T. „General G. M.” Tg.J., cu sediul în Tg.J., . nr. 3, județul Gorj și C. L. Tg.J., cu sediul în Tg.J., Bulevardul C. B., nr.19, județul Gorj.
S-a dispus obligarea pârâtului C. T. „General G. M.” Tg.J. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada 15.06.2010 – 02.07.2010, corespunzător anului școlar 2009 – 2010.
A fost obligat pârâtul C. L. Tg.J. să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
S-a respins acțiunea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 03.07.2010 – 31.08.2010.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul S. D. a avut calitatea de angajat al pârâtului C. T. „General G. M.” Tg.J. și, potrivit datelor menționate în adeverința 2222/24.10.2012 emisă de C. T. „General G. M.” Tg.J. (fila 23 din dosar), acesta a executat concediului de odihnă pentru anul 2010 în perioada 15.06.2010 – 31.08.2010.
Art.145 din legea nr.53/2003 stabilește modalitatea de calcul a indemnizației de concediu, menționând că „pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă” și „indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu”.
De asemenea, în art.145 alin.3 din Codul muncii s-a stipulat că indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu”.
Această dispoziție este însă diferită de art.7 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare potrivit căruia „pe durata concediului de odihnă salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă” și „media zilnică a veniturilor prevăzute la alin.1 se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu”.
Cum dispoziția din art.145 din Codul muncii reprezintă dreptul comun în materie, iar textul art.7 din HG nr.250/1992 referitor la modalitatea de calcul a indemnizației de concediu pentru salariații instituțiilor bugetare (printre care se numără și reclamantul) reprezintă o reglementare specială, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar le sunt aplicabile dispozițiile art.7 din HG nr.250/1992 în ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizației de concediu, și anume media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate a rezultat faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează. Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin art.1 din Legea nr.118/2010 este aplicabilă și indemnizației de concediu, dar numai de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în situația în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.
O altă interpretare juridică ar conduce la încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat în art.16 alin.1 din Constituția României, pentru că indemnizația de concediu înlocuiește salariul (care devine scadent pe măsura prestării activității), motiv pentru care aceasta devine scadentă în aceeași modalitate și în caz contrar salariatul aflat în activitate după data de 3 iulie 2010 ar obține venituri salariale inferioare celor obținute de salariatul care se află în concediu de odihnă în aceeași perioadă. Acest lucru deoarece, chiar dacă art.1 din Legea nr.118/2010 nu conține o referire expresă la indemnizația de concediu de odihnă a personalului din învățământ, aceasta este strâns legată prin modul de calcul de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare lună calendaristică în care se efectuează concediul de odihnă, drepturi salariale pentru care diminuarea de 25% se aplică în mod indiscutabil.
Pe de altă parte, legea nr.118/2010 are aplicabilitate doar pentru viitor, respectiv doar în privința salariilor la care vor avea dreptul categoriile de salariați vizați de acest act normativ după data de 3 iulie 2010 și care vor deveni exigibile după această dată, dat faptul că drepturile salariale devin scadente zi cu zi pe măsura prestării muncii în favoarea angajatorului.
Această modalitate de calcul a indemnizației de concediu cuvenită personalului didactic din învățământul preuniversitar a fost consacrată și prin decizia nr.20/17.10.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art.3307 alin.4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
În consecință, instanța a analizat corectitudinea modului de calcul a indemnizației de concediu acordată reclamantului prin prisma dispozițiilor art.7 din HG nr.250/1992 și art.1 din legea nr.118/2010 în condițiile în care, conform dispozițiilor legale invocate, indemnizația de concediu pentru perioada concediului efectuat ulterior datei de 03.07.2010 era supusă diminuării cu 25% prevăzute de art.1 din legea nr.118/2010.
După cum a rezultat din adeverința 2222/24.10.2012 emisă de C. T. „General G. M.” Tg.J. și depusă la dosarul de fond în original, reclamantul a început efectuarea concediului de odihnă la data de 15.06.2010 (deci anterior datei de 03.07.2010) și acest concediu a fost finalizat după data de 03.07.2010, însă întreaga indemnizație de concediu a fost diminuată cu 25% ca urmare a aplicării legii nr.118/2010. D. fiind faptul că legea nr.118/2010 a fost publicată la data de 30.06.2010 (și deci a intrat în vigoare la data de 03.07.2010), iar reclamantul a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 03.07.2010, indemnizația trebuia calculată în conformitate cu art.1 din legea nr.118/2010 doar pentru partea din concediu efectuată după data de 03.07.2010, nu și pentru partea din concediu efectuată anterior.
Instanța va admite astfel în parte acțiunea civilă formulată de către reclamant și va obliga pârâtul C. T. „General G. M.” Tg.J. la plata către S. D. a diferenței dintre indemnizația de concediu cuvenită pentru perioada 15.06._10 și calculată conform art.7 din HG nr.250/1992 și indemnizația de concediu achitată pentru aceeași perioadă, pentru perioada 15.06._10 indemnizația de concediu fiind deja achitată cu diminuarea prevăzută de art.1 din legea nr.118/2010, după cum rezultă din datele comunicate de către angajator.
Această obligație de a respecta drepturile salariale ale reclamantului incumbă nu numai angajatorului C. T. „General G. M.” Tg.J., ci și pârâtului C. L. Tg.J., care alocă fondurile necesare plății personalului didactic. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001 „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea”, iar potrivit art.167 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995 „Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare, asigură, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea și funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.” În același sens sunt si dispozițiile art.1 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat unde se arată că „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.”
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de reclamantul S. D. și obligat pârâtul C. T. „General G. M.” Tg.J. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada 15.06.2010 – 02.07.2010, corespunzător anului școlar 2009 – 2010 și va obliga pârâtul C. L. Tg.J. să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
A fost respinsă însă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D. privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 03.07.2010 – 31.08.2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. L. TG-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică de la 07 martie 2013 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă pentru lipsa părților.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 05.06.2014, fiind propusă pentru perimare și primind termen la data de 10.07.2014.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 252 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
De asemenea, în conformitate cu disp art. 252 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, s-a dispus citarea în cauza cu mențiunea perimării, pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil al părților, în componenta sa de acces la instanță, titularul cererii fiind în acest mod în cunoștință de cauză și având în mod real și efectiv posibilitatea să se apere în privința excepției.
Constatând că de la data de 07 martie 2013 de când s-a dispus măsura suspendării în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părții interesate, neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, urmează a se constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâtul C. L. TG-J. împotriva sentinței civile nr. 6384 din data de 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. D., cu pârâtul C. T. GENERAL G. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.2/16.07.2014
Jud.Fond/ E. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
