Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 06-05-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 6206/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1624/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. ȚÎNȚĂRENI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 172 din 03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. M., cu domiciliul în ., județul Gorj și intimata pârâtă ȘCOALA G. ȚÎNȚĂRENI, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul este declarat și motivat în termenul legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta R. M. a chemat în judecată pârâții ȘCOALA G. ȚÎNȚĂRENI și C. L. ȚÎNȚĂRENI, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr.118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, precum și obligarea pârâtului C. L. Țînțăreni la asigurarea finanțării pentru plata sumelor menționate.
Prin sentința civilă nr. 172 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. ȚÎNȚĂRENI și C. L. Țînțăreni.
A fost obligată pârâta Școala G. Tânțăreni să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diminuarea cu 25 % a indemnizației cuvenite pentru zilele de concediu de odihnă din 01 și 02 iulie 2010.
A fost obligat pârâtul C. L. Tânțăreni să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești mai sus menționate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:
Prin acțiunea de față se solicită obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizația pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de Legea nr.118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu și cea încasată efectiv.
Reclamanta a formulat acțiunea în calitate de salariată a Școlii Gimnaziale Țînțăreni, în funcția de profesor.
În conformitate cu prevederile art. 103 lit. a din Legea 128/1997, cadrele didactice au dreptul la „ concediul anual cu plata, în perioada vacantelor școlare, respectiv universitare, cu o durata de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale; în cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împreună cu sindicatele recunoscute pe plan național”.
Potrivit dispozițiilor art. 145 din Codul Muncii, forma în vigoare pe perioada în litigiu:
„(1)Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevăzute in contractul individual de muncă.
(2)Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
(3)Indemnizația de concediu de odihna se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.”
De asemenea, potrivit disp. art. 7 alin. 1-5 din H.G. 250/1992, privind concediul de odihna și alte concedii ale salariaților din administrația publica, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare:
„(1) Pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare luna în care se efectuează zilele de concediu.
(3) Pentru salariații încadrați cu fracțiuni de normă, indemnizația de concediu de odihna se calculează avându-se în vedere veniturile prevăzute la alin. (1), cuvenite pentru fracțiunea sau fracțiunile de norma care se iau în calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica și în cazul efectuării concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizația de concediu de odihna se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu.”
În ceea ce privește calcularea indemnizației de concediu pentru personalul din învățământ, așa cum s-a statuat prin decizia în interesul legii nr.20/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este aplicabil modul de calcul prevăzut de dispozițiile art. 145 din Codul Muncii, ci „ în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3251/1998, indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.”
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:
„Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.”
Prin decizia în interesul legii susmenționată, care este obligatorie pentru instanțe conform prevederilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că: ” dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după . Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.”
Așadar, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt aplicabile în ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă cuvenită reclamantei, de la data de 03.07.2011.
Prin textul de lege menționat s-a prevăzut diminuarea cu 25% a cuantumului salariilor, soldelor, indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Instanța a constatat că Legea nr. 118/2010 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 872/2010 Curtea Constituțională a stabilit că această lege nu aduce atingere dreptului la muncă ce include și dreptul la salariu. S-a reținut de către Curte că, deși măsura diminuării salariilor din sectorul bugetar se constituie într-o veritabilă restrângere a dreptului constituțional la muncă, restrângerea este conformă articolului 53 din Constituție, în condițiile în care este prevăzută de lege, vizează un scop legitim (reducerea cheltuielilor bugetare), este necesară într-o societate democratică, există o proporționalitate între mijloacele folosite, adică reducerea salariilor cu 25% și scopul urmărit, adică reechilibrarea bugetului de stat, măsura legislativă se aplică nediscriminatoriu. În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării.
Analizând acțiunea de față din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța a reținut:
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Convenția însă nu garantează un anumit cuantum al salariului, acest aspect rezultând și din cuprinsul Hotărârii Kecko versus Ucraina din 8.11.2005, hotărâre în care se menționează că este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „speranța legitimă”, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M. contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S. și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P. împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
În sensul celor menționate mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii nr.20/17.10.2011, prin care a reținut că: „ În cauza de față, în raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, nu se poate aprecia că reclamanții dețineau un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat.” S-a arătat că prin măsurile dispuse prin _ 118 10 202 1 29>art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin Convenție (cum sunt nediscriminarea sau preeminența dreptului), menționându-se că măsura legislativă este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% este incidentă tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod.
Așadar, o creanță, cum este cea privind salariul, în speță indemnizația de concediu de odihnă, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut diminuarea indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale cu 25%, suma de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
În speță însă nu au fost aplicate în mod corect prevederile Legii nr.118/2010, diminuarea cu 25 % fiind aplicată de unitatea de învățământ și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
Astfel, așa cum rezultă din adeverința nr.119/23.01.2014, eliberată de unitatea de învățământ, reclamanta a efectuat concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010 în perioada 01.07-31.08.2010. De asemenea, conform aceleiași adrese, măsura diminuării indemnizației de concediu de odihnă cu 25% s-a aplicat cu data de 01.07.2010.
Prin urmare, unitatea de învățământ a redus indemnizația de concediu de odihnă cu 25% începând cu data de 01 iulie 2010, ci nu de la data de 03 iulie 2010, când a intrat în vigoare Legea nr.118/2010. În consecință, instanța a reținut că diminuarea de 25% a indemnizației de concediu de odihnă, cuvenită pentru zilele de concediu de odihnă din 01 și 02 iulie 2010 s-a efectuat în mod nelegal, cu aplicarea retroactivă a legii.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Școala G. Țânțăreni să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației cuvenite pentru zilele de 01 și 02 iulie 2010.
De asemenea pârâtul C. L. Țânțăreni, în calitate de ordonator principal de credite, a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești mai sus menționate.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelpârâtul C. L. ȚÎNȚĂRENI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motive s-au criticat următoarele:
În registrul de procese verbale al Consiliului de Administrație nu există discutarea cererilor de concediu pentru anul școlar 2009-2010 depuse de cadrele didactice și nici decizia conducerii instituției de învățământ, pentru programarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, nu reiese din niciun document data plecării în concediu.
S-a precizat că, răspunzători pentru nealocarea acestor drepturi cuvenite pentru cadrele didactice, consideră pârâtul, că sunt directorii de școli care nu au cunoscut legislația, nu au aplicat-o la momentul oportun și nu au emis o decizie cu planificarea concediului de odihnă;
C. L. nu este parte implicată în proces deoarece statele de plată sunt întocmite conform legislației în vigoare de către conducerea școlii și nu a existat până în prezent refuz de viză de Control Preventiv sau refuzul primarului de a acorda acele sume;
Referitor la plata cu 10 zile înainte a Concediului de odihnă, s-a precizat că la C. L. Țînțăreni nu există cereri sau alte adrese prin care să solicite concediul de odihnă în acea perioadă;
Deoarece plata concediului de odihnă în anul școlar 2009-2010 se făcea calculând media salariilor pe ultimele 12 luni lucrate și în funcție de sumele existente în bugetul local și repartizate pe trimestre, faptul că plata s-a făcut pe 10 iulie când era data de ridicare a salariilor stabilită de Trezoreria Tîrgu Cărbunești nu are legătură cu perioada în care fiecare cadru didactic și-a efectuat concediul de odihnă.
Totodată, apelantul a susținut faptul că nu putea să prevadă în bugetul pe anul 2013 fondurile necesare cuvenite conform Legii nr. 118/2010, deoarece nu știa valoarea fiecărei hotărâri judecătorești în parte și dacă acțiunile vor avea câștig de cauză urmând ca petenții să solicite către Inspectoratul Școlar sumele necesare.
Având în vedere art. 1 alin (1) al Legii 118/2010 „Cuantumul brut al salariilor /soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale(concediul de odihnă), precum și alte drepturi în lei sau în valută stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25% .
S-a solicitat respingerea acțiunii și cu scutirea sa de la plata cheltuielilor de judecată, acestea aparținând conducerilor școlilor și cadrelor didactice care nu au cunoscut legislația și nu au întocmit corect statele de plată.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că problema de drept legată de modul de calcul al indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 și de modul cum se aplică reducerea de 25% prevăzută de art.1 alin.1 din Legea nr.118/2010 a fost tranșată prin decizia RIL nr. 20/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 822/21.11.2011.
Prin această decizie s-a stabilit că „dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 158 (fostul art. 145 din Codul Muncii), art. 103 lit.”a” din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, după . Legii nr.118/2010, respectiv 03 iulie 2010.”
Prin urmare, întrucât de la . Legii nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (03 iulie 2010), va putea fi diminuată proporțional ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.
Având în vedere aceste aspecte și, în raport de art. 3307 Cod procedură civilă, potrivit căruia „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I , Curtea constată că reclamanta era îndreptățită la plata indemnizației CO nediminuate cu 25% numai pentru zilele de 1 și 2 iulie 2010, astfel că, în mod corect, prima instanță a obligat unitatea școlară să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației de concediu de odihnă doar pentru cele două zile ( 01.07 și 02.07.2010).
Sub acest aspect, Curtea reține că reclamanta este îndreptățită la această indemnizație, întrucât a intrat în concediu de odihnă anterior datei de 03.07.2010, astfel cum rezultă din adeverința nr.1134/14.06.2013 eliberată de Școala G. Tînțăreni (fila 8, dosar fond ).
Este neîntemeiată, așadar, critica apelantului conform căreia din nici unul din documentele prezentate nu rezultă data plecării reclamantei în concediu de odihnă, în condițiile în care această dată a fost atestată de unitatea școlară prin adeverința înaintată instanței.
Referitor la critica apelantului conform căreia nu trebuia să fie parte implicată în proces, întrucât ștatele de plată se întocmesc de către conducerea școlii, Curtea constată că obligația principală de plată a drepturilor bănești solicitate, a fost stabilită în sarcina unității școlare, pârâtul C. L. Țînțăreni fiind obligat numai la alocarea sumelor necesare plății respectivelor drepturi, obligație stabilită în considerarea atribuțiilor ce-i revin în finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit OG nr.32/2001, în vigoarea pe perioada pe care se solicită drepturile bănești în litigiu, învățământul preuniversitar se finanțează din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 38 lit.”n” din Legea nr. 215/2001.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
In baza acestor norme metodologice (art. 3) se reține că unitățile din învățământ au conturi deschise la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar-contabilă, directorul unității de învățământ având calitatea și exercitându-și atribuțiile de ordonator terțiar de credite, iar în baza art. 5 lit.”e” acesta elaborează proiectul de buget al unității de învățământ care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ și înaintat autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectelor bugetelor locale.
Potrivit atribuțiilor pe care le are (art. 68 lit.”c” din legea nr. 215/2001) primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde ca și capitole distinct, bugetul unităților de învățământ care este supus aprobării consiliului local și înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe, la întocmirea bugetului de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
Rezultă, astfel, că apelantul are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei, aceasta fiind și obligația stabilită în sarcina sa prin sentința primei instanțe.
Totodată, se constată că apelantul C. L. Țînțăreni nu a fost obligat să prevadă aceste sume în bugetul pe anul 2013, ci numai să le aloce, plata drepturilor prevăzută prin hotărârea judecătorească urmând a fi avută în vedere și prevăzută în bugetele pe anii următori, cu luarea în considerare a actelor normative care reglementează modul de plată a drepturilor stabilite prin titluri executorii pentru personalul bugetar, astfel că și cea din urmă critică din apel este neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, îl va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. L. ȚÎNȚĂRENI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 172 din 03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. M., cu domiciliul în ., județul Gorj și intimata pârâtă ȘCOALA G. ȚÎNȚĂRENI, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.L./14.05.2014
Tehnored. N.A./5 ex.
J.f. A. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
