Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3543/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2014

Decizia nr. 3543/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 13400/63/2013

Dosar nr._ ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3543/2014

Ședința publică de la 29 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător R. M.

Grefier G. Ț.

**************

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de chemat în garanție - M. Sănătății și pârâtul I. de M. Legală C., împotriva sentinței civile nr.2394 din,23.04.2014 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. A., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul pârât I. de M. Legală C., avocat D. V., intimatul reclamant G. G. A., personal și asistat de avocat B. C., lipsind apelantul chemat în garanție M. Sănătății.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelurile au fost declarate și motivate în termenul legal, după care, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.

Avocat D. V., pentru apelantul pârât IML C., pune concluzii de admitere a apelului, conform motivelor formulate, de schimbarea a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății și obligarea acestuia la plata către reclamant a drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Avocat B. C., pentru intimatul reclamant G. G. A., solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând oral motivele invocate în concluziile scrise, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.09.2013 sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul G. G. – A. a chemat în judecată pârâta I. de M. Legală C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii a 306 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2394 din,23.04.2014 pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G. G. - A., CNP_ cu domiciliul în C., Calea Unirii, nr. 104, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. de M. Legală C., cu sediu în C., .. 20, jud. D..

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea a 306 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății.

A fost admisă cererea formulată de pârât de chemare în garanție a Ministerului Sănătății cu sediul în București, .. 1-3, sector 1.

A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma necesară executării prezentei hotărâri.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:

Reclamantul este angajat al pârâtei în funcția de medic legist, având încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Prin Dispoziția nr. 4/01.01.2010 a IML C., astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 12/15.03.2010 s-a dispus ca începând cu data de 01.02.2010, medicii șefi de laboratoare de Prosectură Medico – Legală și M. Legală vor întocmi și înainta la fiecare început de lună calendaristică, directorului IML C. tabele cu programarea efectuării următoarelor activități:

- permanență prin ore de gardă la sediul IML, din zilele de sâmbăta și sărbătorile legale – în aceste zile garda se desfășoară între orele 8 – 20;

- permanență prin chemări de la domiciliu ale medicilor, în celelalte perioade de timp în care nu există program de lucru cu publicul.

Potrivit graficului Serviciului de Permanență pentru lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011 și a foilor colective de prezență pentru lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011 reclamantul a asigurat în acest interval un număr de 306 de ore de gardă la domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Cap. II al Anexei III al Legii nr. 284/2010 medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.

Pârâta nu a respectat aceste prevederi legale invocând faptul că potrivit art. 48 alin.2 din Ordinul 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar se consideră ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.

Instanța nu a reținut apărările pârâtei, întrucât, potrivit disp. art. 77, teza I din Legea nr. 24/2000, "ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului", iar potrivit disp. art. 78 din aceeași lege trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Ori, cât timp Legea nr. 284/2010 în Anexa III, Cap. II, art. 3, alin. 6 prevede că vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu, medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, fără a condiționa dreptul de a primi contravaloarea orelor de gardă la domiciliu asigurate de prestarea efectivă a orelor de gardă în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu, este evident că dispozițiile art. 48, alin. 2 din Ordinul nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar sunt în contradicție cu prevederile Legii cadru mai sus invocate.

În acest caz, nerespectarea ierarhiei actelor normative are ca sancțiune neaplicarea prevederilor din actele normative cu o forță juridică inferioară, atunci când acestea contravin unor norme cuprinse în acte normative ierarhic superioare.

De altfel instanța a reținut că prevederile art. 48 alin.2 din ordinul 870/2004 invocate de pârât, care contravin legii 284/2010 pentru că limitează și condiționează acordarea unui drept reglementat de aceasta, sunt abrogate implicit în conformitate cu prevederile art. 39 din legea 284/2010 potrivit cărora "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: y) orice alte dispoziții contrare prezentei legi".

Instanța nu a reținut nici apărările pârâtului în sensul că nu pot fi plătite orele solicitate deoarece reclamantul nu a semnat condica de prezență, reclamantul neavând această obligație în cazul efectuării orelor de gară la domiciliu, ci doar în cazul desfășurării activității la sediu. Dovada efectuării orelor de gardă a fost făcută cu planificarea întocmită la început de lună de medicul șef, planificare în care reclamantul este menționat și cu foile colective de prezență lunară - filele 19- 21, pârâtul nefăcând alte dovezi din care să rezulte o altă stare de fapt.

Din statele de plată depuse la dosar și din întâmpinare rezultă că reclamantului i-au fost plătite doar orele de gardă prestate efectiv la sediul IML, iar nu gărzile asigurate prin chemări de la domiciliu.

Prin urmare, pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”.

În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea a 306 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în perioada indicată în acțiune, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, raportat la dispozițiile legale invocate, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamant a contravalorii a 306 ore de gardă la domiciliu asigurate în lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății.

În ce privește cererea de chemare în garanție instanța o constată întemeiată și o va admite deoarece potrivit Anexei 2 le HG 144/2010 IML C. se află în subordinea Ministerului Sănătății .

Potrivit art. 2 litera e) din HG 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății "M. Sănătății îndeplinește următoarele atribuții principale: e) asigură, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resursele umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate".

De asemenea potrivit art. 32 din Ordonanța 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală*) – Republicată "(1)Finanțarea activității Institutului Național de M. Legală "M. Minovici" București, a institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare, a serviciilor de medicină legală județene și a cabinetelor de medicină legală se asigură din subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, de la capitolul "Sănătate", și din veniturile proprii".

Deoarece finanțarea cheltuielilor de personal ale pârâtului se realizează din subvenții de la bugetul de stat acordate prin bugetul Ministerului Sănătății instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 72 din NCPC privind chemarea în garanție, (pârâtul putând să se îndrepte împotriva chematului în garanție cu o acțiune pentru sumele rezultând din prezenta acțiune) motiv pentru care a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma necesară executării prezentei hotărâri.

Față de aceste aspecte, raportat la dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, chemat în garanție - M. Sănătății și pârâtul I. de M. Legală C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul declarat de pârâtul I. de M. legală C. ca argumente: s-a arătat că instanța de fond a preluat în mod greșit ad litteram susținerile invocate de reclamant, înlăturând toate apărările noastre și reținând că orice alte dispoziții legale invocate de noi fie sunt în contradicție cu prevederile legii cadru, fie sunt abrogate implicit de aceasta din urmă.

S-a mai arătat că reclamantul a solicitat obligarea IML C. la plata contravalorii a 306 ore de gardă prin chemări de la domiciliu asigurate în lunile iulie 2011, octombrie 2011, decembrie 2011.

Este adevărat că, potrivit art. 3 alin. 6 din Anexa 3 a Legii nr. 284/2010 „Medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu", însă veți observa că, potrivit art. 16 art. 2_din H.G. nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de. aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală care dispun „(2) In institutele de medicină legală permanența se asigură prin ore de gardă, iar la serviciile de medicină legală, prin chemări de la domiciliu ale medicilor", în cadrul institutelor de medicină legală în general și al IML C. în special, pentru lunile iulie 2011, octombrie 2011 și decembrie 2011 nu sunt reglementate ore de gardă prin chemări de la domiciliu, ci numai ore de gardă la sediu.

Este motivul pentru care dispozițiile art. 16 alin. 2 din H.G. nr. 774/200 se coroborează cu art_2 alin. 3 din Ordinul nr. 1134/C-255 din 25.05.2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale care prevăd: „(3) Programul de permanență se asigură prin ore de gardă în institutele de medicină legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicină legală, și în servicii de medicină legală județene sau prin chemări de la domiciliu ale medicilor în serviciile de medicină legală unde nu se pot organiza ore de gardă".

Din aceste dispoziții legale rezultă: IML C. nu are linie de gardă prin chemare de la domiciliu, permanența asigurându-. de gardă la sediu (acestea din urmă i-au fost plătite reclamantului).

Dispozițiile legale invocate de IML C. nu au menirea de a obstrucționa vreun drept al reclamantului, nu intră în contradicție cu art. 3 alin. 6 din Anexa III a Legii nr. 284/2010 invocate de reclamant, cu atât mai mult cu cât art. 8 din același act normativ: „Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv ie muncă la nivelul de ramură sanitară", ceea ce este și situația din speța dedusă judecății prin . O.M.S. nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, astfel cum este completat prin Ordinul nr. 1768/2011 emis de M. Sănătății, care prevăd:

art.45 –Orele de gardă prestate conform prezentului regulament, precum și chemările de la domiciliu se consemnează în mod obligatoriu într-o condică de prezență pentru activitatea și art.46- Plata orelor de gardă se face în funcție de tariful orar determinat în baza salariului de bază individual, corespunzător gradului profesional în care personalul este confirmat prin ordin al ministrului sănătății.

Pentru medicii care beneficiază de salarii de merit tariful orar se va determina luându-se în calcul și salariul de merit, întrucât face parte din salariul de bază.

Pentru medicii care ocupă o funcție de conducere și beneficiază de indemnizație de conducere, la determinarea tarifului orar pentru gărzile efectuate în afara programului normal de lucru, indemnizația de conducere nu se ia în calcul.

art. 47. Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 561/2000, gărzile efectuate pentru asigurarea continuității asistenței medicale în zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu

un spor de până la 100% din tariful orar al funcției de bază. Procentul concret al sporului se aprobă de conducătorul unității.

art. 48.Chemările de la domiciliu se consemnează în condica de prezență pentru activitatea de gardă, se consideră ore de gardă și se salarizează în funcție de tariful orar determinat pe baza salariului de bază individual.

Se consideră ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu"""".

IML C. i-a plătit reclamantului toate orele (norma de lucru și orele de gardă de la sediu) efectiv prestate de acesta, aspect ce rezultă din statele de plată aferente lunilor iulie 2011, octombrie 2011 și decembrie 2011; registrul serviciului de permanență etc).

Instanța de fond a reținut în mod greșit că în speța de față nu are nicio importanță faptul că reclamantul nu a semnat condica de prezență cu motivarea că semnarea nu este obligatorie în cazul gărzilor la domiciliu (presupunem că este vorba e gărzi prin chemare de la domiciliu). Instanța este într-o eroare vădită întrucât procedura obligatorie instituită de art. 48 din OMS nr. 870/2004 de consemnare în condica de prezență sunt obligatorii în cazul tuturor gărzilor (și la sediu și prin chemare de la domiciliu. Astfel cum a învederat anterior, IML C. nu dispune, prin lege de gardă prin chemare de la domiciliu ci numai de gardă la sediu, așa încât, artificiul creat de instanța de fond depășește reglementarea stabilită strict de lege.

Dacă reclamantul, în calitate de medic legist în cadrul IML C. susține că a efectuat ore de gardă prin chemare de la domiciliu, în condițiile în care, pe de o parte din punct de vedere legal în cadrul IML C. un medic nu poate efectua și ore de gardă prin chemări de la domiciliu și ore de gardă la sediu, reclamantul trebuie să probeze. Acesta este și motivul pentru care, IML C. i-a plătit reclamantului contravaloarea orelor de gardă efectuate la sediu în condițiile prevăzute de art. 3 alin. 6 invocate de reclamant.

Instanța reține în mod greșit că dispozițiile legale invocate de IML C. contravin Legii nr. 284/2010 întrucât:

Art. 14 care reglementează unicitatea reglementării în materie:

„(J) Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

2) Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act".

Reglementările speciale și derogatorii în materie de tehnică legislativă sunt întâlnite în dispozițiile art. 15 din același act normativ:

„(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțial la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri".

Situațiile prevăzute de Legea nr. 24/2000 se întâlnesc și în speța de față în sensul că în cauză dobândesc caracter general obligatoriu pentru activitatea institutelor de medicină legală dispozițiile invocate de subscrisa și neintrând în :ontradicție cu reglementările din Legea nr. 284/2010.

Se observa în primul rând că în acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea Ir. 284/2010 citate anterior potrivit cărora Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sistemul sanitar se aprobă Țin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea organizațiilor sindicale semnatare r/e contractului colectiv de muncă la nivelul de ramură sanitară". Pe de altă parte, legea nr. 284/2010 reglementează în anexele sale mai multe categorii se salariați

Însă statutul aparte pe care îl au medicii în general și medicii legiști în special în rândul acestora din urmă încadrându-se și reclamantul trebuie privit prin prisma legislației speciale în materie la care am făcut trimitere. Nu se poate vorbi nici despre un tratament discriminatoriu al medicilor legiști prin limitarea și condiționarea unui drept și nici de o abrogare a normelor ce reglementează activitatea de medicină legală cum în mod greșit reține instanța de fond, aceasta întrucât egalitatea de tratament juridic este pe deplin respectată din moment ce toți medicii legiști din cadrul institutelor de medicină legală se supun acelorași regulamente și acelorași obligații.

Hotărârea instanței de fond încalcă dispozițiile legii - cadru care, potrivit Secțiunii III - Capitolul II art. 22 alin. 2 „Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază / salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare".

Arata că instanța de fond în mod greșit a soluționat_cererea de chemare în garanție și în mod greșit nu a dispus obligarea Ministerului Sănătății să plătească reclamantului drepturile salariale solicitate de reclamant, chematul în garanție având posibilitatea să plătească (reținând calitatea sa de ordonator principal de credite) aceste sume direct reclamantului, iar nu prin intermediu IML C..

In drept, a invocat dispozițiile 466 C. proc. civ.

În apelul declarat de chemat în garanție M. Sănătății, criticile aduse sentinței sunt următoarele.

Instanța de fond în mod eronat a trecut peste analiza Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2011 prin care aceasta a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și, în consecință, stabilește că:

În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, în prezent abrogat, raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 - 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.

Cu alte cuvinte Inalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia anterior menționată a dezlegat o problemă de aplicare neunitară a prevederilor Codului de procedură civilă referitoare la chemarea în garanție, în sensul în care împotriva Ministerului Sănătăti in calitate de ordonator principal de credite nu poate fi atrasă răspunderea prin cererea chemare în garanție pentru faptele ilicite și prejudiciabile ale unităților aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății.

Dacă nu ar fi așa, ministerele, în calitate de ordonatori principali de credite a chemate să răspundă pentru faptele ilicite și prejudiciabile ale unităților aflate în subordinnea, sub autoritatea sau în coordonarea acestora.

Tocmai de aceea legiuitorul a reglementat obligația angajatorilor cu privire drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar de a efectua, în termen de 6 u demersuri necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată stabilite prin titlul executorii.

In concluzie, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății.

În drept se întemeiază pe dispozițiile art. 466 și urm. din codul de procedură civilă .

Legal citat, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, aratand ca susține admiterea apelului formulat de M. Sănătății întrucât in cauză operează răspunderea patrimonială a angajatorului în temeiul art. 253 alin. 1 Codul muncii, care a produs acestuia un prejudiciu material echivalent cu contravaloarea a 306 ore de gardă la domiciliu asigurate în lunile iulie 2011, octombrie 2011 și decembrie 2011. Instituția răspunderii patrimoniale a angajatorului, proprie legislației muncii, nu a primit nici o derogare legală în sensul substituirii angajatorului cu organul ierarhic superior.

Argumentul anterior a primit consacrare și prin prevederile art. 222 cod civil potrivit cărora persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă.

Arata ca numărul de ore cât a asigurat garda la domiciliu trebuia plătit în temeiul art. 3 alin. 6 din Anexa III la Legea 284/2010, iar M. Sănătății nu a emis nici un act normativ potrivnic acestei prevederi legale, opozabil IML C., pentru a fi chemat în garanție.

De asemenea, susține respingerea apelului formulat de IML C. pentru următoarele motive:

1. Instanța de fond a interpretat corect legea și probele administrate în cauză, obligând apelantul IML C. la plata contravalorii celor 306 ore în care a asigurat garda la domiciliu.

Cu adevărat, aceste ore prestate potrivit expresiei consacrate fără echivoc „gardă la domiciliu" trebuia să fie plătite de apelantul angajator, conform art. 3 alin. 6 din Capitolul II al Anexei III la Legea 284/2010, care a stabilit:

a) „Medicii [...] vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu :u un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar...". Așadar, nu chemările de la domiciliu devin reper pentru plată (este ideală absența chemărilor pentru liniștea socială), ci perioada în care se asigură garda la domiciliu (medicul fiind obligat să rămână la domiciliul său).

b) In finalul textului de lege se exprimă clar reperul pentru salarizare: „numărul de ore cât asigură garda la domiciliu". Pretenția reclamantului se limitează exact la prevederea legală: numărul de ore în care a asigurat garda la domiciliu fără să-i fi fost plătit procentul cuvenit de 40% și potrivit art. 38 Codul muncii nu pot renunța la un drept recunoscut prin lege.

2. Așadar, orele de gardă la domiciliu au fost asigurate conform programării nominale din Graficul serviciului de permanență cu cod POI-A2-DF-10 pentru

lunile iulie 2011, octombrie 2011și decembrie 2011, iar inscrisurile aflate la filele 19, 20 și 21 dosar fond confirmă situația de fapt.

3.Nu pot fi reținute trimiterile la textele existente în conținutul HG nr. 774/2000,

Ordinele M. Sănătății nr. 1134/C/255 din 25.05.2000 și nr. 870/2004 pentru că:

-aceste acte normative nu pot avea forță juridică proprie legii;

-au intrat în uz la o dată anterioară adoptării Legii 284/2010 care, la art 39 lit. y prevede ,,La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziții contrare prezentei legi".

Obiectul prezentei cauze îl constituie neplata orelor de gardă la domiciliu, încât este absurdă invocarea nesemnării unei condici de prezență la ...domiciliu .

Garda în unitățile publice din sistemul sanitar la care face referire art. 8 din Legea nr. 284/2010 este evident, garda la sediu, iar în cauză trebuie să ne limităm la garda la domiciliu la care se referă art. 3, alin. 6 din aceeași lege !

Nu sunt încălcate dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea cadru, întrucât acest text se referă la „suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale", iar plata orelor de gardă la domiciliu nu se poate confunda cu niciuna dintre componentele incluse în textul de lege.

Din Deciziile Curții de Apel C. (filele 69-82 dosar fond) pronunțate în cauze având același obiect (evident, într-o altă perioadă) și aceleași părți, rezultă justețea pretențiilor și legalitatea sentinței apelate.

In concluzie, a solicitat admiterea apelului formulat de M. Sănătății în sensul respingerii cererii de chemare în garanție și respingerea apelului formulat de IML C. fiind neîntemeiat.

Apelul declarat de pârâtul I. de M. Legală C. este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Criticile formulate împotriva sentinței sunt netemeinice și nelegale, Curtea constatând că, instanța de fond, urmare a analizei complete a probatoriului administrat, a dat o corectă interpretare atât a situației de fapt cât și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Astfel, din foile de prezență colectivă și a graficului Serviciului de Permanență, aferente lunilor iulie 2011, octombrie 2011 si decembrie 2022, rezultă că intimatul reclamantul a asigurat un număr de 306 ore gardă la domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Secțiunea a 2-a a Anexei II din Legea nr. 330/2009 „Medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență prin chemările de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.”

Susținerea apelantului pârât în sensul că, intimatul reclamant este îndreptățit numai la plata pentru orele efectiv desfășurate în perioada de garda în unitatea sanitară, sunt neîntemeiate, deoarece prin dispozițiile sus menționate, nu este condiționată, acordarea sporului de 40% din tariful orar aferent salariului de bază, de prestarea orelor cât asigură garda la domiciliu, în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.

Acordarea sporului de 40% pentru perioada în care medicul asigură garda la domiciliu este prevăzută și în dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010 „medicii care sunt nominalizați să asigure asistență medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcție de 40% din tariful orar aferent salariului de bază și numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.”

Dispozițiile din art. 3 alin. 6 din Cap. II al anexei III al Legii nr. 284/2010, sunt clare, în sensul că, medicii sunt salarizați pentru numărul de ore cât asigură garda la domiciliu și nu doar pentru chemările de la domiciliu din cadrul orelor de gardă la domiciliu asigurate.

Prestarea orelor de gardă la domiciliu de către reclamant s-a făcut potrivit Dispoziției nr. 4/01.01.2010, modificată prin Dispoziția nr. 12/15.03.2010, intimatul reclamant fiind înscris în tabelele cu medicii nominalizați pentru efectuarea gărzilor prin chemări de la domiciliu, în această perioadă.

Actele emise de M. Sănătății, respectiv Ordinul nr. 870/2004 și adresa nr._/08.11.2010, conform cu care nu pot fi considerate ore de gardă, decât orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a făcut chemarea de la domiciliu, nu pot avea forță probantă dorita de intimat, având forță juridică inferioară Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010.

În considerarea celor prezentate Curtea constată că apelul este nefondat și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă îl va respinge.

Apelul declarat de apelantul-chemat in garantie M. Sanatatii este insa fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:

Față de aceste dispoziții legale, solicitarea pârâtului de obligare a chematului în garanție la plata contravalorii celor 306 ore de gardă către reclamant este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și chematul în garanție, raporturi ce ar putea genera obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale solicitate de către salariat. Mai mult, M. Sănătății are atribuții de a asigura fondurile necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate, nu de a efectua plăți către salariații acestor instituții.

Pentru motivele arătate, in temeiul art. 480 C.Proc. Civ., va fi admis apelul declarat de apelantul M. Sanatatii, modificata in parte sentinta in sensul ca se va respinge cererea de chemare în garanție. Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar, onorariu pe care îl apreciază ca fiind echitabil în raport de complexitatea cauzei și de prestația avocatului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul I. de M. Legală C., împotriva sentinței civile nr.2394 din,23.04.2014 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. A., având ca obiect drepturi bănești

Admite apelul declarat de chematul în garanție M. Sănătățiiîmpotriva sentinței civile nr.2394 din,23.04.2014 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G. A..

Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că respinge, cererea de chemare în garanție.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă apelantul pârât I. de M. Legală C. la plata sumei de 1.000 cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014.

Președinte,

A. M.

Judecător,

R. M.

Grefier,

G. Ț.

Red.jud.R.M./06.10.2014

Tehn. 5ex/G.Ț

Jud.fond.C.D.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2783/2014.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3543/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3543/2014. Curtea de Apel CRAIOVA