Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4162/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4162/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 507/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4162/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător E. B.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant C. L. AL MUNICIPIULUI TG J., cu sediul în Tg.-J. ., Jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1461/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. E., cu domiciliul în Tg.-J., .,., Județul Gorj, intimat L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J., cu sediul în Tg.-J., ., Jud. Gorj, intimat C. C. V. M., cu sediul în Tg.-J. ..124, Jud. Gorj și intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg-J., .-134, jud.Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 248 alin.1 NCPC, invocă din oficiu excepția tardivității apelului, față de dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011 și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată, totodată se va analiza și pe fond apelul.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1461/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg.-J..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâții L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J., C. C. V. M. și C. L. Tg.-J..
A obligat pârâții L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J. și C. C. V. M. să emită noi decizii privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei începând cu data de 03.02.2011, decizii care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr.979/19.04.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
A obligat pârâții L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J. și C. C. V. M. să calculeze și să plătească reclamantei în funcție de perioada lucrată, diferențele dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele deja acordate pentru perioada 03.02.2011 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A respins pretențiile reclamantei pentru perioada 01.01._11 ca fiind prescris dreptul material la acțiune
A obligat pârâtul C. L. Tg.-J. la alocarea de fonduri necesare plății acestor drepturi salariale.
A respins cererea față de pârâtul IȘJ Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a formulat acțiunea în calitate de salariată în cadrul pîrîtelor L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J. și C. C. V. M., în funcția de profesor.
Învățământul preuniversitar se finanțează conform dispozițiilor OG nr. 32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 38 lit.”n” din Legea nr. 215/2001.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
In baza acestor norme metodologice se reține (art. 3) că unitățile din învățământ au conturi deschise la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar-contabilă, directorul unității de învățământ având calitatea și exercitându-și atribuțiile de ordonator terțiar de credite, iar în baza art. 5 lit.”e” acesta elaborează proiectul d e buget al unității de învățământ care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ și înaintat autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectelor bugetelor locale.
Potrivit atribuțiilor pe care le are (art. 68 lit.”c” din legea nr. 215/2001) primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde ca și capitole distinct, bugetul unităților de învățământ care este supus aprobării consiliului local și înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe, la întocmirea bugetului de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
În conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, unitățile de învățământ au personalitate juridică .
Potrivit art.13 din OUG nr.32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din HG 2192/30.11.2004, privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167, alin.1 din Legea 84/1995, prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Așadar instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg.-J. cu motivarea că potrivit art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume alocate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurilor, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora. În plus, art. 1 și art. 4 din HG nr. 1274/2011 prevăd atribuții ale consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Instanța a constatat că pretențiile reclamantei pentru perioada 01.01._11 sunt prescrise astfel că pentru această perioadă acțiunea a fost respinsă.
Trecând la analiza cererii pe fond, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.167 alin.13 din Legea învățământului nr. 84/1995:”Finanțarea de baza si finanțarea complementara a unităților de învățământ se fac pe baza de contract întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar încheiat intre directorul unității de învățământ si primarul localității in a cărei raza teritoriala se afla unitatea de învățământ.”
In conformitate cu disp. art. XIII al. 1 din OUG nr. 32/2001: “Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea,” iar potrivit art. 167 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 :”Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea și funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.”
In același sens sunt si dispozițiile art. 1 din HG nr. 538 /2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat:” Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.”
In conformitate cu art. 36 al. 4 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 coroborat cu art.16 din H.G.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, instituțiile cu rol in stabilirea calculului, aprobarea si plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, primarul si consiliul local. Astfel, unitatea de învățământ elaborează proiectul de buget al unității pe care îl înaintează autorității administrației publice locale in faza de fundamentare a proiectului bugetului local, buget din care va face parte ca si capitol distinct bugetul unităților de învățământ.
Prin urmare, pârâtul C. L. Tg.-J. are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ.
Prin sentința nr.979/19.04.2010, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanți, fiind obligați pârâții L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J. și C. L. Tg.-J. să calculeze și să acorde reclamanților diferențele salariale rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordonanța de Urgenta nr. 15/2008, art. 1, alin.1, lit. b, coeficientul de multiplicare pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare au fost majorate cu 10 % începând cu 1.01.2008, fata de nivelul din 31.12.2007, iar începând cu data de 1.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic urma sa fie de 400.00 lei.
Prin Ordonanța de Urgenta nr. 136/2008 s-a prevăzut ca in perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește astfel: 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1, alin.1, lit. c din OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, iar valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ stabilita prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, in toate anexele, coeficientul de multiplicare 1,000 fiind de 299,933 lei pe întreaga durata a anului 2009.
Sentința mai sus menționată este irevocabilă.
Astfel, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 prevăd că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
De asemenea, art. 30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevede că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Cum în luna decembrie 2009, salariul reclamantei trebuia să fie calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008, așa cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă, instanța constată că la încadrarea acesteia, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 nu au fost respectate, iar reclamanta a fost prejudiciată, drepturile salariale fiind eronat stabilite.
Mai mult decât atât prin Decizia nr.11/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: “(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg.-J., și a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J., C. C. V. M., aceștia fiind obligați să emită noi decizii privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei începând cu data de 03.02.2011, decizii care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr.979/19.04.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și obligarea acestora să calculeze și să plătească reclamantei în funcție de perioada lucrată ,diferențele dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele deja acordate pentru perioada 03.02.2011 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, iar pârâtul C. L. Tg.-J. să aloce sumele necesare.
A fost respinsă cererea față de pârâtul IȘJ Gorj, întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. L. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art.10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
A susținut că, C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În
condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantului i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 04.07.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 61 din dosarul de fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul Gorj, la data de 18.07.2014 ( fila 3 dosar apel), deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Întrucât apelul a fost depus la instanță la data de 18.07.2014, iar apelantul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod pr. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind tardiv apelul formulat de apelant C. L. AL MUNICIPIULUI TG J., cu sediul în Tg.-J. ., Jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.1461/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. E., cu domiciliul în Tg.-J., .,.,., Județul Gorj, intimat L. DE M. ȘI ARTE PLASTICE TG J., cu sediul în Tg.-J., ., Jud. Gorj, intimat C. C. V. M., cu sediul în Tg.-J. ..124, Jud. Gorj și intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg-J., .-134, jud.Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, E. B. | |
Grefier, G. D. L. |
11 Noiembrie 2014
Red.jud.I.M.
7ex/G.L.
J.F.T.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
