Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2010/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2010/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 5872/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2010/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
Judecător: S. A. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în municipiul Tg.-J., .. 523, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4820/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant H. M., domiciliat în ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei pârâte de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința apelată, Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamantul H. M., CNP_, domiciliat în ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în municipiul Tg.-J., .. 523, județul Gorj.
A obligat pârâta la acordarea tichetelor de masă, sau a contravalorii acestora către reclamant, pe perioada 15.06._13, corespunzător perioadei efectiv lucrate de reclamant, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada în litigiu, respectiv 14.05._13, reclamantul a fost angajat la Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj, în calitate de medic veterinar I.
Prin acțiunea de față se solicită acordarea tichetelor de masă sau a contravalorii acestora, actualizată la data plății efective, pe perioada 14.05._13.
Prin Legea nr. 435/27.11.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, s-a stipulat, la art. 23 că, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar - veterinare publice beneficiază, lunar, de 20 de tichete de masă.
La art. 36 alin.2 din același act normativ se stipulează faptul că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, de drept comun, civile și administrative, în măsura în care nu contravin legislației specifice.
De asemenea, prin art. 48 alin.1 pct.11 din Legea cadru nr.330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost abrogată Legea nr. 435/2006, cu excepția art. 23,26,27,28,29,35 și 36.
Așadar, dispozițiile legale care prevăd acordarea tichetelor de masă au rămas în vigoare și după . Legii cadru nr.330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Angajatorul nu a acordat reclamantului tichete de masă pe perioada 14.05._13, pe motiv că acesta are doar o vocație la acordarea tichetelor de masă, acest drept fiind condiționat de veniturile de la bugetul de stat, iar prin legile succesive anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
Așa cum s-a statuat de Curtea europeană a drepturilor omului, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern.
De asemenea, a mai statuat Curtea că: „ ….. este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat .Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare.”( hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în cauza Kechko c. Ucrainei).
În speță, litigiul de față a fost generat de neacordarea de către angajator a tichetelor de masă.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Conform prevederilor art. 155 din Codul muncii, respectiv art. 160 din Codul muncii republicat, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Potrivit art.11 alin. 2 din Legea nr. 330/2009: “(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.”
La art. 160 din Codul muncii, respectiv art.165 din Codul muncii republicat se prevede că:
“Pentru salariații cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigură hrană, cazare sau alte facilități, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe țară prevăzut de lege.”
De asemenea, la art. 161 alin.3 din Codul muncii, respectiv 166 alin.3 din Codul muncii republicat se prevede că plata în natură a unei părți din salariu, în condițiile stabilite la art. 160 din Codul muncii (165 din Codul muncii republicat), este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, dreptul salariatului la acordarea tichetelor de masă este un drept de natură salarială, făcând parte din politica salarială a angajatorului, astfel că principiile enunțate de Curtea europeană a drepturilor omului în hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în cauza Kechko c. Ucrainei cu privire la plata unor drepturi salariale (sporuri) sunt aplicabile și în speța de față .
Dreptul reclamantului, în calitate de salariat al Direcției Sanitare Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj, de a beneficia de acordarea tichetelor de masă a fost stabilit de către legiuitor, printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 435/2006, art. 23, dispoziție care a rămas în vigoare și după . Legii cadru nr.330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prevederile art. 23 din Legea nr. 435/2006 nu au fost abrogate, suspendate sau modificate de către legiuitor.
O.U.G. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, la art. 1 alin. 1 și 2 prevede următoarele:
„(1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin 8>Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) În bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin 500 10 201 0 18>Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.”
La art. 12 alin. 1 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se prevede că:
„ (1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) În bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.”
Art. 15 din Legea nr.283/2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, stipulează că:
„ (1) În anul 2012, instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.”
Așadar, în perioada în litigiu se află în vigoare atât dispozițiile art. 23 din Legea nr.435/2006, ce prevăd acordarea tichetelor de masă, cât si dispozițiile cuprinse în actele normative anuale, prin care legiuitorul precizează că nu acordă tichete de masă personalului din cadrul instituțiilor publice.
Ori, având în vedere caracterul general al actelor normative menționate, respectiv O.U.G. 114/2009,Legea 285/2010 și Legea 283/2011, prevederile acestor dispoziții legale se aplică în măsura în care nu sunt contrare dispozițiilor legale speciale. Dacă ar fi intenționat să modifice sau să suspende aplicarea dispozițiilor cu caracter special ale Legii 435/27.11.2006, legiuitorul trebuia să prevadă în mod expres acest lucru și de asemenea trebuia să menționeze perioada concretă de suspendare.
Instanța a reținut însă că legiuitorul nu a emis dispoziții clare, precise, prin care să dispună suspendarea sau modificarea dispozițiilor legii speciale, ce acorda în mod necondiționat dreptul la tichete de masă personalului încadrat în unitățile sanitar - veterinare publice. Astfel, legiuitorul nu menționează expres modificarea ori suspendarea dispozițiilor cu caracter special ale Legii 435/27.11.2006.
De asemenea, în O.U.G. 114/2009 și Legea 285/2010 legiuitorul nu precizează perioada pentru care nu se acordă tichete de masă, limitându-se la menționarea faptului că în bugetele pentru anii 2010 și 2011 nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul instituțiilor și autoritățile publice centrale și locale, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii.
Aceeași mențiune, în sensul că în bugetul pentru anul 2012 nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul instituțiilor și autoritățile publice centrale și locale, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii se regăsește și la art.15 alin.2 din Legea nr.283/2011
Noțiunea de „tichete de masă” însă nu este identică cu noțiunile de „tichete cadou” și „tichete de vacanță”.
Ori, legile trebuie să fie clare, accesibile și previzibile, de natură să asigure securitatea raporturilor juridice.
În contextul menționat, coexistă în aceeași perioadă de timp dispoziții legale generale și dispoziții legale speciale contradictorii, care nu pot fi interpretate decât în favoarea salariatului beneficiar al drepturilor prevăzute de legea specială, respectiv Legea 435/27.11.2006. Prin urmare, în situația în care, printr-o dispoziție legală în vigoare, se stabilește plata unor drepturi în favoarea salariaților și condițiile pentru acordarea acestora au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne acordarea lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare. În cazul de față condițiile de acordare a tichetelor de masă au fost îndeplinite prin prestarea zilnică a muncii în baza contractului individual de muncă.
În aceste condiții, existența dreptului reclamanților la acordarea de tichetelor de masă nu poate fi negată pe motivul nealocării fondurilor bănești, în caz contrar devenind un drept iluzoriu, lipsit de conținut.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la acordarea tichetelor de masă, sau a contravalorii acestora către reclamant, pe perioada 15.06._13, corespunzător perioadei efectiv lucrate, ce se impune a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru a se acoperi și prejudiciul cauzat ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație.
În baza art. 453 alin.1 din codul de procedură civilă republicat, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, pârâtaa susținut următoarele:
Pornind de la dispozițiile art.30 si 33 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, reiese că fiecare instituție sanitar veterinară întocmește anual statul de funcții, cu încadrarea in normativele de personal și în cheltuielile de baza aprobate in bugetul de venituri și cheltuieli iar sumele necesare pentru plata salariilor de baza, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului și a celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri si cheltuieli.
Petentul în calitate de salariat încadrat cu contract individual de muncă în cadrul Direcției Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, respectiv o instituție bugetara, având vocație la prevederile legilor mai sus menționate, respectiv Legea nr.500/2002 și Legea nr.273/2006, rezultă că nu beneficiază în perioada 01.06._11 de tichete de masa, acest drept fiind condiționat de veniturile de la bugetul de stat.
Se invocă, de asemenea Ordonanța nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar - bugetare, art. 1, alin. ( 1) potrivit căreia ,,instituțiile publice și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale, cu modificări și completări ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masa personalului din cadrul acestora."
(2) În bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.273/2006, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanta personalului din cadrul acestora."
Din aceste prevederi ale legislației în vigoare, se poate observa în mod clar faptul că acordarea tichetelor de masa este interzisă personalului din instituție, instituțiile care au dreptul să acorde tichete de masă fiind cele finanțate integral din venituri proprii.
S-a precizat că, pentru perioada solicitată, reclamantul a beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției deținute de aceasta, în conformitate cu Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar.
De asemenea, în conformitate cu legislația în domeniul salarizării personalului sanitar-veterinar, plata salariilor și a celorlalte elemente ale salariului se face de către Autoritatea Naționala Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor în calitate de ordonator principal de credite, iar în ceea ce privește acordarea tichetelor de masa pentru perioada solicitată, se precizează că nu sunt prevăzute sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli.
Direcția Sanitara Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, având statutul de instituție publica, serviciu public deconcentrat, în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative invocate, neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care incumba din această calitate.
Apelul se întemeiază pe prevederile art.466 din Codul de procedură civilă .
S-a solicitat admiterea apelului și anularea în tot a sentinței pronunțata de Tribunalul Gorj, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Apelanta nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază apelul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
Ulterior, prin art. 23 din Legea nr. 435/27.11.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, s-a recunoscut dreptul personalului încadrat în unitățile sanitar veterinare publice de a beneficia lunar de 20 de tichete de masă.
La art. 36 alin.2 din același act normativ se stipulează faptul că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, de drept comun, civile și administrative, în măsura în care nu contravin legislației specifice.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG 114/2009, art. 12 din Legea 285/2010, art. 15 din Legea 283/2011, art. 9 din OUG 84/2012, instituțiile publice, din care face parte și pârâta, nu acordă tichete de masă angajaților săi în anii 2010, 2011, 2012, 2013. Din modul de formulare a acestor texte legale, respectiv din folosirea verbului „ nu acordă” rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie o normă imperativă, obligatorie pentru toate instituțiile la care norma legală a făcut referire.
Faptul că legea specială a salarizării în sistemul sanitar veterinar nu a fost abrogată explicit prin dispozițiile arătate nu duce la concluzia că dreptul la acordarea tichetelor de masă a subzistat și după anului 2010. Legile salarizării unitare din anul 2010, 2011, precum si celelalte acte normative evocate anterior nu au urmărit abrogarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 435/27.11.2006, ci au operat o suspendare a dreptului pentru perioade de timp limitate, expres prevăzute.
Dispozițiile legale evocate dispun, în mod imperativ în sarcina instituțiilor bugetare să nu mai acorde tichetele de masă în anumite perioade de timp, iar nu numai de faptul că sumele respective nu au fost cuprinse în bugetele angajatorului. Faptul că textele legale au prevăzut expres că în bugetele din anii 2010, 2011, 2012, 2013 nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de masă este doar o consecință a interdicției de acordare a dreptului, instituită legal, iar nu cauza pentru care dreptul pretins de reclamant a fost negat.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, beneficiul unor drepturi salariale suplimentare neconstituind un drept fundamental, consacrat și garantat de Constituție.
Concluzia care se impune este aceea că legile salarizării în vigoare începând cu anul 2010 au interzis acordarea tichetelor de masă, astfel că legea specială pentru personalul din sistemul sanitar veterinar în ceea ce privește salarizarea a cunoscut o implicită suspendare a normei care prevederea acordarea dreptului în discuție. Neacordarea dreptului fiind limitată în timp și prevăzută expres de lege, nu sunt încălcate principiile constituționale sau convenționale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de pârâtă este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă va schimba sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR GORJ, cu sediul în municipiul Tg.-J., .. 523, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4820/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant H. M., domiciliat în ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M./5ex.
Data:28.05.2014.
j.f.A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
