Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 22-10-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 7770/101/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3855
Ședința publică din data de 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul G. I., împotriva sentinței civile nr.2558/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect drepturi bănești – ore suplimentare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă reprezentată de avocat S., lipsind apelantul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că ulterior declarării apelului, apelantul a depus la dosar o cerere prin care solicită a se lua act de faptul că înțelege să renunțe la apelul formulat și, să nu se procedeze la obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Instanța, dat fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen, a apreciat că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 C.pr.civ., a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat S. pentru intimata pârâtă, a achiesat la cererea apelantului, solicitând a se lua act de cererea de renunțate la apel.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr.2558/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în parte formulată de reclamantul G. I. - CNP:_, cu domiciliul în mun. Drobeta-T.-S., bld. M. V. nr. 22, .. 1, ., jud. M., cu domiciliul procedural ales la C. A V. N. I. C. din mun. Drobeta-T.-S., . nr.14, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în mun. C., ., județul D., cod unic de înregistrare_, atribut fiscal RO, număr de ordine în registrul comerțului J 16 /1397/1993.
S-a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului 791 lei, suma netă și actualizată cu indicele de inflație și dobânda aferentă sumei ce va fi reactualizată și plătită,dobândă aferentă până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta să-i plătească toate contribuțiile și impozitele prevăzute de art.40 al.2 lit.f din Codul Muncii.
S-a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul G. I. a fost angajatul pârâtei ., ca lăcătuș mecanic, începând cu data de 06.02.2012 potrivit contractului individual de muncă nr. 139/01.02.2012, până la data de 08.02.2013, când acesta a încetat potrivit art. 65 alin.1 din Codul Muncii, în baza Deciziei nr. 534/04.02.2013.
Prin acțiunea adresata instanței reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând: contravaloarea orelor suplimentare prestate peste durata legală a programului de lucru, lucrate de luni până vineri - 144 ore/an- pentru perioada 06.02.2012 — 08.02.2013 și a sporului de 75% din salariul de bază aferent orelor suplimentare prestate peste durata normala a programului de lucru conform dispozițiilor art 123 din Codul Muncii; contravaloarea orelor suplimentare prestate in zilele de sâmbătă - 204 ore/an -pentru care nu mi s-a acordat repausul săptămânal pentru perioada 06.02._13 și a sporului de 150% din salariul de bază aferent acestor ore conform dispozițiilor art 137 alin. 4-5 coroborate cu dispozițiile art 123 alin. 2 din Codul Muncii; contravaloarea orelor suplimentare prestate in zilele de sărbători legale: 4 iunie 2012(a doua zi de Rusalii), 15 august 2012(Adormirea Maicii Domnului) și 30 noiembrie 2012 (Sf. A.) - 25,5 ore/an - pentru care nu mi s-au acordat zile libere plătite pentru perioada 06.02._13 și a sporului de 100% din salariul de bază aferent acestor ore conform dispozițiilor art 142 alin.2 din Codul Muncii; actualizarea cu indicele de inflație a tuturor drepturi bănești cuvenite și neîncasate și dobânda legală, în raport de data scadenței fiecărui drept restant până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor prevăzute de art. 40, alin. 2,.
In ceea ce primul petit - contravaloarea orelor suplimentare prestate peste durata legală a programului de lucru, lucrate de luni până vineri - 144 ore/an- pentru perioada 06.02.2012 — 08.02.2013 și a sporului de 75% din salariul de bază aferent orelor suplimentare prestate peste durata normala a programului de lucru conform dispozițiilor art. 123 din Codul Muncii, instanța a reținut ca din declarațiile martorilor, in special din declarația martorului A. S. P. care ocupă funcția de director dezvoltare in cadrul pârâtei ca li s-a solicitat salariaților sa se prezinte la lucru la ora 7 in loc de 7,30 cum era stabilit deoarece o jumătate de oră se pierdea cu trecerea salariaților prin filtru de la poartă, apoi aceștia trebuiau sa se duca la vestiar să se schimbe după care se întâlneau in curtea societății si se stabileau obiectivele pentru fiecare echipă, trebuind sa fie la obiectiv la ora 8. Martorul a mai declarat ca programul de la 7 la 16 era de luni pâna joi, vinerea se pleca astfel: doua vineri pe luna se pleca la ora 12 iar doua vineri pe luna la ora 14, urmând sa se recupereze orele nelucrate vineri, ca programul de sâmbăta varia in funcție de cât se lucra vinerea ar niciodată nu se depășea ora 14, ca se lucra de sărbători legale cu recuperarea programul cu zile libere, ca se acorda o pauza de masa de 1 ora si de 15 zile de fumat. faptul ca programul de lucru începea la ora 7 dimineața rezulta si din interogatoriul reclamantului, care a recunoscut si pauzele de masa si de țigară de 10 minute la ora 12 si la ora 14.
Din expertiza efectuată in cauza de expert U. N. in varianta II avându-se in vedere programul de lucru care a reieșit din declarațiile martorilor pârâtei, a reieșit ca reclamantul nu a prestat ore peste programul normal de lucru, motiv pentru care instanța a apreciat neîntemeiat primul petit urmând a-l respinge.
Expertul a mai concluzionat ca având in vedere programul de lucru de doua sâmbete pe lună in care se lucra de la 7 la 14 cu o pauza de masa de 1 ora si pauză de tigare de 15 minute, reclamantul a lucrat 60 de ore, iar in sărbători legale a lucrat 22,5 ore.
Potrivit art. 137 alin1, 3 si 5 din Legea nr. 53/2003 „
(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).”
Potrivit art. 142 din codul Muncii „ (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.”
Întrucât din declarația martorului A. a reieșit ca se lucra in cadrul societății pârâte atât sâmbăta cât si de sărbători legale, coroborat cu expertiza efectuata in cauza instanța a apreciat întemeiate petitele prin care se solicita contravaloarea orelor suplimentare prestate in zilele de sâmbătă si contravaloarea orelor suplimentare prestate in zilele de sărbători legale, urmând a le admite si a obliga pârâta sa-i plătească reclamantului suma de 791 lei suma netă și actualizată cu indicele de inflație și dobânda aferentă sumei ce va fi reactualizată și plătită,dobândă aferentă până la plata efectivă.
Instanța a mai reținut ca pârâta nu a putut face dovada programului de lucru din cadrul societății cu nici un înscris, singurele documente in care se face trimitere la programul de lucru este Regulamentul intern in care se precizează ca acest program era de 8 ore si in contractul individual de munca unde se prevede program de lucru de 8 ore.
În ceea ce privește actualizarea sumelor, instanța a apreciat întemeiat acest petit deoarece pârâta trebuie să-l despăgubească pe reclamant pentru prejudiciul material suferit din culpa sa, conform dispozițiilor art 166 alin. 4 și art 253 din C.Muncii coroborate cu dispozițiile art. 1489 alin. 2 cod civil și art. 1531-1535 Cod civil cu privire la actualizarea sumelor și dobânda legală.
Dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuvin fără să fie nevoit să facă dovada prejudiciului, existența acestuia fiind prezumată, iar procentul este stabilit de legiuitor prin OG 9/2000 și ulterior prin OG nr. 13/2011, motiv pentru care urmează a obliga pârâta la acordarea dobânzii legale pentru sumele datorate până la plata efectiva a acestora.
În ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor prevăzute de art. 40, alin. 2 lit. f, instanța a reținut ca textul de lege invocat prevede ca „Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii;”
Având in vedere ca s-au apreciat întemeiate doua petite ale acțiunii si pârâta a fost obligată sa plătească drepturi salariale cuvenite si neacordate reclamantului, in temeiul artr. 40 alin.2 lit. f din codul muncii instanța a admis si acest petit si a obligat să-i plătească toate contribuțiile și impozitele prevăzute de art.40 al.2 lit.f din Codul Muncii.
Având in vedere aceste considerente, instanța a apreciat întemeiata in parte acțiunea formulată de reclamant, admițând-o in parte si a obligat pârâta pârâta să-i plătească reclamantului 791 lei, suma netă și actualizată cu indicele de inflație și dobânda aferentă sumei ce va fi reactualizată și plătită,dobândă aferentă până la plata efectivă., precum si obligarea la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor prevăzute de art.40 al.2 lit.f din Codul Muncii.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, in temeiul art. 453 alin.2 C.pr.civ, instanța le-a Compensat parțial in ceea ce privește onorariile de avocat, fiind obligată pârâta sa-i plătească reclamantului onorariu de expertiza in suma de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență următoarele:
Deși în perioada 06.02._13 a desfășurat activitatea corespunzător sarcinilor primite în sensul că a efectuat activitatea de lăcătuș mecanic la locul de muncă de la punctul de lucru al angajatorului din Drobeta-T.-S. angajatorul nu i-a plătit salariile cuvenite corespunzător muncii prestate acestuia în sensul că nu i-a acordat contravaloarea orelor suplimentare lucrate în beneficiul său.
Precizează că a depășit cu mult durata normală a timpului de lucru, în acest sens se invocă pct. H alin. 1 din CIM, timpul de lucru fiind de 8 ore / zi - 40 ore/săptămână, însă reclamantul a prestat ore suplimentare peste durata normală a timpului de lucru în timpul zilelor lucrătoare, și în timpul zilelor de sâmbătă și în unele sărbători legale fapt pentru care pârâta îi datorează sporurile prevăzute de C. Muncii, pârâta nesocotind astfel prev. art. 160 C. Muncii.
De asemenea pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală față de reclamant în ceea ce privește plata muncii prestate, încălcând astfel dispoz. pct. j alin. 4 din CIM, rap. la art. 159-161 C.Muncii, și prin aceasta producându-i un prejudiciu material ce a constat în c.valoarea drepturilor salariale neacordate, pârâtei revenindu-i obligația de despăgubire conform dispoz. art. 166 alin. 4 și art. 253 C.Muncii.
În drept invocă dispoz. art.466 și urm. C.pr.civilă.
Solicită admiterea apelului, iar pe fond schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței instanței de fond.
La data de 06.08.2014 apelantul reclamant G. I. a formulat cerere de renunțare la apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2558/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ prin care solicită a se lua act de această cerere, întrucât nu a dorit promovarea acestei căi de atac.
Instanța, constată că sunt îndeplinite prevederile art.406 alin (1) N.C.Pr.Civilă care arată că „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”, precum și ale alin. (2) conform cărora „ Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială”.
Față de cele arătate, instanța urmează a lua act că apelantul reclamant G. I. renunță la judecata apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că apelantul reclamant G. I., renunță la apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2558/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.10.2014.
Președinte,Judecător,
C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T./
22.11.2014
Tehn.I.C./Ex.4
Jud.Fond/ V.L.E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 338/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 169/2014.... → |
|---|
