Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 987/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 3631/104/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 987
Ședința publică din data de 26 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat D. Firuța, împotriva sentinței civile nr.1959/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. Școlar Caracal și I. Școlar Județean O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat în termenul legal, că nu au fost depuse întâmpinări, precum și faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, date fiind dispozițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., a constatat că acestei instanțe îi aparține competența generală de soluționare a prezentei cauze iar temeiul de drept pentru care se constată competența instanței este art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.208 din Legea nr. 62/2011 și art.96 pct.2 C.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare la acest termen, a apreciat că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ. și a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.1959/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.10._10 și respinge acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 64B, județul O., în numele membrului de sindicat D. Firuța, în contradictoriu cu pârâtele C. S. Școlar Caracal, cu sediul în Caracal, ., nr. 3 Județul O. și I. Școlar Județean O., cu sediul în Slatina. .. 8B, jud.O., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Membrul de sindicat reprezentat de Sindicat în cauză este încadrat în cadrul unității de învățământ pârâte ca administrator patrimoniu.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a mai reținut că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acesta a beneficiat de spor de condiții grele și vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază ca urmare a faptului că lucrează pe calculator cel puți 50% din programul de lucru, pin hotărârea Consiliul de Administrație al unității de învățământ pârâte.
Anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută prin HG 281/1993, act normativ care a fost abrogat prin legea 330/2009 art.23.
Începând cu 01.01.2010 salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Potrivit art. 155 Codul muncii coroborat cu art.11 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sistemul de salarizare cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Prin Art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Legea 330/2009 cuprinde în Capitolul IV- Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii - și potrivit art. 30 (1) din acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 162 alin.3 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin lege, în aceeași viziune art.2 din Legea nr. 330/2009 dispune că drepturile de natură salarială (pentru salariați și funcționari publici) se stabilesc numai prin lege.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe s-a reținut că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17. în raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale.
Din analiza acestor dispoziții legale s-a constatat că și după . legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, prevederea acestuia în contractul colectiv de muncă sau faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară de la nivelul ISJ O. prin Hotărârea nr.5/12.12.2008.
Cum membrul de sindicat nu a făcut dovada că s-a urmat această procedură mai sus evocată respectiv aceea a stabilirii locurilor de muncă, categoriile de personal prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, instanța a constatat că acesta nu este îndreptățit la acordarea acestui spor începând cu anul 2010.
Într-o atare situație s-a constatat că nici în anul 2011 și 2012 nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de legiuitor pentru acordarea acestui spor.
Este adevărat că prin legea 63/2011 s-a prevăzut în art.9 alin 3 că pana la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de munca, aprobate in condițiile legii, se acorda numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, însă în speță ața cum rezultă din cele mai sus menționate membrii de sindicat în prezenta cauză nu au beneficiat de acest spor nici în baza legii 330/2009 și nici în baza legilor 285 și 284/2010.
Reclamanta s-a prevalat și de dispozițiile art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, conform cărora „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Cu privire la această susținere instanța având în vedere cele mai sus expuse, a constatat că sporul de condiții vătămătoare și periculoase nu se poate acorda sub formă de sumă compensatorie, având în vedere că legiuitorul l-a prevăzut ca spor distinct de salariul de bază, odată cu . legii 330/2009, neacordarea acestuia până în prezent de la aceea dată fiind determinată de faptul că nu s-a urmat procedura stabilită de legiuitor prin legile de salarizare.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat D. Firuța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În motivarea apelului a arătat că prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15 % din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50 % din programul de lucru începând cu data de 01.03.2010 și până la data pronunțării sentinței.
Arată că judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
Or, art. 30 alin. (5) din lege prevede:
Art. 30 alin. (5): În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."
Arată că din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. În al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009. în același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010. mai sus citate.
Susține că în același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Or, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art.6 alin.(1) din OUG nr.1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei-lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran”.
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art.3 lit.c), art.30 alin.(5) din Legea nr.330/2009 și art.5 alin.(1) din OUG nr.1/2010.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ)a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de 01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de HG nr.167/2002. Începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009.
În sensul susținerilor privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia „indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG nr.1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art.6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariate determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții periculoase, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, care le-au fost acordate până la data de 01.01.2010, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit c.) și art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult dacă ar fi să meargă pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că avu reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5)din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) Constituție.
De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor de sindicat, prin prisma dispozițiilor art.3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
Un alt aspect ignorat de judecătorul fondului (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea recurată, deși viza exact prevederile art.30 alin.(5) din legea nr.330/2009) este Decizia nr.11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (dosar nr.10/2012). Instanța supremă a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2010(…) și ale art.30 din Legea nr.330/2009(…) ,personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008”.
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că „potrivit attz.30 alin.(5) din oul act normativ (Legea nr.330/2009), în anul 2009, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcute conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009. stabilite în conformitate cu Legea nr.221/2008. În raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.
Pentru a da eficiență Deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât ei, cât și Instanța Supremă îl invocă. Mai mult, solicită să se observe că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază – prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile - lit b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.
Judecătorul fondului a ales să ignore însă Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.
Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).
Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii, din moment ce a reținut doar aplicarea art.17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.
Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori-de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate membrilor de sindicat începând cu data de 01.01.2011, înțeleg să reitereze argumentele din cererea de chemare în judecată, necombătute de instanță, respectiv:
Art.7 alin.(2) din legea nr.284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr.118/2010 si majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerența, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Ori, membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, față de prevederile art. 1 alin.(1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
Faptul că personalul didactic auxiliar trebuia să beneficieze și în anul 2011 de sporul pentru condiții de muncă este demonstrat și de un alt text de lege, de asemenea ignorat de judecătorul fondului: art. 2 alin. (3) și art. 6 din Anexa nr. 5, Capitolul II (Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar) la Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ potrivit cărora:
Art.2(3): Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin.(2) se acordă, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime în muncă, precum și compensații tranzitorii.
Art.6(1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15 % din salariul de bază calculat între lit.A,B, C, D, E ale art.3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin.(2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În condițiile în care membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții - astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă unitate de învățământ, este evident că trebuie să beneficieze de plata drepturilor salariate în cauză.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la art.unic, pct.2 II,prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct.VI.
Art.2. Prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012 și ale art.1 alin.(4) și (5), art.2,3, art.4 alin.(1) și (2), art.6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) și artt.13 ale art.II din OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglemntarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct.I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în raport de prevederile citate din OUG nr.84/2012.
În egală măsură, învederează și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art.1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Este evident, în opinia lor, că drepturile salariale ale membrilor de sindicat aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc și în practica judecătorească mai sus menționată.
Un ultim aspect de nelegalitate al hotărârii apelate îl, constituie admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local B. și a Primarului orașului B..
În opinia lor, judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în vigoare, aplicabile în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, în special cele ale Legii educației naționale nr. 1/2011, în vigoare cu începere de la 09.02.2011, care, la art. 104 alin. (2), prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, (...)". Legea nr. 1/2011 reia practic dispozițiile aplicabile anterior în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar - respectiv art. XIII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr."374/2001, HG nr. 538/2001 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 - pe care le-a abrogat explicit sau implicit.
În plus, așa cum rezultă din art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit.b), consiliul local: d) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local (...).
Ori, prin cererea de chemare în judecată au solicitat nu doar calculul unor drepturi-cum reține judecătorul fondului - ci și PLATA diferențelor de drepturi salariale neacordate
În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că
salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are
calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței pronunțate în cauză.
În ceea ce privește primarul, fac precizarea că, în conformitate cu prevederile art.63 alin.(4) raportat la art.(1) lit.c) din Legea nr.215/2001, republicată și art.20 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite. Primarul a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local (calitate negată, în mod neîntemeiat de pârâți), astfel încât având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale menționate, apreciază că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea pentru plata drepturilor membrilor de sindicat. Este evident faptul că și primarul are calitate procesuală pasivă în cauză.
În concluzie, pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și constituționale invocate, ținând cont de probatoriul de la dosar și față de Decizia RIL nr. 11/2012, apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În consecință, pentru argumentele prezentate, solicită instanței să admită apelul astfel cum a fost formulat, să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art.28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin.(1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr.330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin.(2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr.283/ 2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Intimații, deși legal citați nu au formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acțiunea formulată a fost solicitată plata diferențelor salariale neacordate reprezentând spor pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15%, respectiv, plata unor sume compensatorii reprezentând aceste sporuri, începând cu data de 1 ian. 2010, pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste sporuri au fost plătite până la data de 31.12.2009 în baza legii 128/1997, HG.281/1993 art.8 lit.a, art.43 din CCM Unic la nivel de R. Învățământ nr.596/15/12.11.2007și art.24 CCM Unic la nivel Național pe anii 2007-2010, respectiv în baza Hotărârii Comisiei paritare de la nivelul ISJ O., nr. 2/2008.
Potrivit art. 30 - (1) din Legea nr.330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
Potrivit alin(5), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
La alin(6) se menționează că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că Legea 330/2009 reglementează 3 categorii de sporuri: sporuri care se includ în salariul de bază și sunt cele acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, sporuri rămase în afara salariului de bază, ambele prevăzute în anexele la lege și sporuri cu caracter permanent acordate în decembrie 2009, neincluse în salariile de bază și care nu se mai regăsesc în anexe.
Întrucât acest spor nu a fost inclus în salariile de bază și nu este prevăzut în anexele la Legea 330/2009, trebuie clarificat dacă face parte din sporurile cu caracter permanent acordate în decembrie 2009 la care fac referire disp.art.30 alin.6 din lege și s-a putea acorda sub forma unei sume compensatorii potrivit art.6 din OUG nr.1/2010.
Potrivit art.6 din OUG 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu fiind inclusă în salariul de bază trebuie să răspundă exigențelor impuse de art.10 din OUG 1 /2010 care prevede că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.
Din cuprinsul acțiunii rezultă că sporul solicitat a fost acordat salariaților până în decembrie 2009 în baza hotărârii comisiei paritare de la nivelul I. Școlar Județean O. nr.5/12.12.2008 emisă, potrivit susținerilor, cu respectarea HG nr.283/1993 și a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național.
Astfel, Curtea constată că, în cazul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, acesta era prevăzut anterior anului 2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009, la art.8 lit a HG 281 /1993 care prevedea:
„În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
Potrivit alin.2 al articolului menționat „ locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
Sub acest aspect, Curtea reține că un astfel de regulament, elaborat deci în baza HG 281/1993, nu a fost prezentat instanței. Așadar, nu era îndeplinită condiția de acordare a sporului potrivit HG 281/1993 art.8 lit.a al.2, în luna dec. 2009, astfel că acest spor nu putea fi luat în considerare la stabilirea salariului începând cu luna ian. 2010, nici potrivit art.10 raportat la art 6 OUGn1/2010.
Pe cale de consecință acordarea acestor sporuri sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu nu este legală.
Pe de altă parte, reclamanții sunt salariați ai unei unități de învățământ, fiind salarizați în anul 2010 conform anexei II/1.4 Legea 330/2009-Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate unităților administrației publice –salarii funcții didactice auxiliare în unitățile de învățământ.
Anexa II Art.3 reglementează posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase ca spor neinclus în salariul de bază dar în anumite condiții.
Astfel în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat potrivit anexelor nr. II/1.1 - II/14, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit susținerilor părților, nu a fost parcursă procedura prevăzută de al.2 al art.3 din anexa II, în sensul că nu există un regulament aprobat în condițiile legii prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și condițiile de acordare a acestuia, fapt confirmat și prin motivele de recurs.
În consecință, se constată că nu au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea sporului în baza legii 330/2009, în anul 2010, nefiind prezentat instanței un regulament așa cum prevede legea..
Referitor la criticile vizând neacordarea sporului, în anii următori 2011-2013, dar și în baza Legii 63/2011, Curtea constată:
Începând cu data de 1 ian. 2011, prin aplicarea Legii 285/2010, salariul de referință pentru aplicarea majorării de 15%, este cel avut în luna oct. 2010.
Or, întrucât, în luna oct.. 2010, în mod corect nu s-a acordat sporul solicitat, indiferent de forma de acordare, ca spor distinct sau ca sumă compensatorie, inclusiv calculul salariului prin aplicarea procentului de majorare de 15%, s-a făcut corect .
Același raționament este valabil și pentru stabilirea salariului pentru anii următori, de vreme ce baza de calcul, respectiv în luna de referință, luna decembrie a anului anterior, în mod corect nu s-a acordat sporul solicitat.
În ceea ce privește Legea 63/2011:
Potrivit art.9 capitolul I și art.6 Capitolul II anexa 5 Legea 63/2011, în vigoare din 13.05.2011, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Un astfel de regulament prevăzut de al.2 al art. menționat nu a fost prezentat instanței.
Potrivit alin.3 al textului de lege, invocat de către recurenți, până la aprobarea regulamentului prevăzut la al.2 sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.
În consecință, una dintre condițiile prevăzute de Legea 63/2011 pentru ca personalul care a mai beneficiat de aceste sporuri să primească în continuare sporurile menționate, este ca acestea să fi fost aprobate în condițiile legii, deci a actelor normative anterioare, ceea ce în cauză nu a fost dovedit.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că, pe fond, prima instanța a făcut o corectă interpretare a legii, astfel încât, criticile apelantului nu sunt fondate.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun motiv de anulare ori schimbare a sentinței, nici motive de apel de ordine publică dintre cele care se ridică în orice stare a pricinii si din oficiu de instanța, potrivit art. 479 alin.(1) teza II Noul Cod de procedură civilă, în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat D. Firuța, împotriva sentinței civile nr.1959/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Complet conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. Școlar Caracal și I. Școlar Județean O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2014.
Președinte,Judecător,
L. E. C. T.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T.
Tehn.I.C./Ex.2/14.04.2014
Jud.Fond/C. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3778/2014.... → |
|---|
