Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 421/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 19170/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 421
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Judecător E. S.
Grefier E. O.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 Februarie 2014, privind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. C. M., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.7126 din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. D. F., cu sediul în Filiași, ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 20 Februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Astfel, față de consemnările din încheiere, s-a trecut la soluționarea recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 01.11.2012, pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost înregistrată cererea formulată de către reclamanta P. C. M., prin care a chemat în judecată pârâtul L. T. D. F., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă creanței stabilite prin sentința civilă nr. 961/05.03.2010, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._ și prin sentința civilă nr.9417/07.09.2011, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011, începând cu data formulării cererii în acea speță și până la data plății efective.
În motivarea cererii a arătat că prin sentințele indicate s-a dispus obligarea pârâtului să calculeze și să plătească diferențele dintre drepturile cuvenite conform Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 și cele încasate, precum și diferențele de drepturi salariale cuvenite conform legii 330/2010 și cele încasate, actualizate la momentul plații.
A susținut că toate aceste sume sunt purtătoare de dobânzi, ce reprezintă prețul lipsei de folosință, în temeiul art. 1535, 1538-1543, 1489, 1516, 1530, 1531 din Noul Cod Civil.
A mai invocat, în drept, dispozițiile art. 269 și 283 Codul Muncii, precum și practică judiciară.
Prin sentința 223/17.01.2013, Tribunalul D. a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. C. M., în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar D. F..
A obligat pârâtul Grupul Școlar „D. F." să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor nr. 961/05.03.2010 și nr. 9417/07.09.2011, pronunțate de Tribunalul D., în dosarele nr._ și nr._/63/2011 calculată începând cu 01.11.2012 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat că instanța de fond, prin sentința nr. 223/2013 a obligat pârâtul la plata dobânzii legale, începând cu data promovării acțiunii și până la plata efectivă pentru creanța stabilită prin sentința irevocabilă.
Dispozițiile art. 287 din Codul Muncii permit aplicarea în completarea dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului, și în consecință sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil (respectiv art. 1530 și următoarele din NCC).
A susținut că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâtul fiind în întârziere, conform art. 1079 (1523 NCC) cod civil și 161 Codul Muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Prin decizia nr. 6009/04.0._ a Curții de Apel Cariova a fost admis recursul, a fost casată sentința tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a considerat că instanța de fond nu a lămurit exact care este obiectul cererii de chemare în judecată. S-a apreciat că era necesar să se stabilească dacă reclamantul a solicitat prin acțiune dobânzi pentru întârzierea nejustificată a plății unor drepturi salariale datorate de angajator într-o anumită perioadă de timp și rămase neachitate (drepturi principale care au făcut obiectul unei judecăți anterioare în cadrul căreia nu s-au cerut dobânzi) sau solicită dobânzi pentru executarea cu întârziere a unor sume de bani stabilite prin hotărâri judecătorești.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr._, reclamanta formulând o precizare a cererii, conform deciziei de casare, în care a arătat că a solicitat prin prezenta acțiune dobânzi pentru întârzierea nejustificată a plății unor drepturi salariale datorate de angajator într-o anumită perioadă de timp și rămase neachitate (drepturi principale care au făcut obiectul unei judecăți anterioare în cadrul căreia nu s-au cerut dobânzi), precum și dobânzi pentru executarea cu întârziere a unor sume de bani stabilite prin hotărâri judecătorești.
Prin sentința civilă nr.7126 din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , s-a admis cererea formulată de reclamanta P. C. M., în contradictoriu cu pârâtul L. T. D. F..
A fost obligată pârâta unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin sentința civilă nr. 961/05.03.2010, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._ și prin sentința civilă nr. 9417/07.09.2011, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011, începând cu data formulării prezentei acțiuni, 01.11.2012, și până la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajata unității de învățământ pârâte, iar prin sentința civilă nr.961/05.03.2010, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._ și prin sentința civilă nr. 9417/07.09.2011, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011, depuse în copie la dosar, pârâta unitate școlară a fost obligat să plătească reclamantei drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
S-a arătat că acesteia i se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din noul Cod civil.
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din NCC).
S-a făcut referire la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011, la art. 166 alin. 4 Codul Muncii iar instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanta este datorată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor datorate de angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând soluția de acordare a dobânzilor doar începând cu data introducerii acțiunii de față.
A arătat că prin Hotărârea Curții Europene de Justiție de la Luxemburg din 18 aprilie 2013 taxa de poluare este datorată de la data plății acesteia și până la restituirea efectivă.
S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 371 ind. 1 și ind. 2 cod procedură civilă, a susținut că o creanță constatată prin hotărâre judecătorească devine exigibilă în momentul în care hotărârea devine executorie, iar legea dă posibilitatea executorului judecătoresc de a reactualiza creanța, ceea ce duce la concluzia că nu este necesară punerea în întârziere.
S-a făcut referire la faptul că reclamanta era în termenul de prescripție pentru a cere reactualizarea creanței și dobânzi și că dobânda se datorează în litigiile de muncă fără punere în întârziere.
Dispozițiile Codului muncii permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului și în consecință sunt aplicabile dispozițiile art.1088 din Codul Civil.
Prin urmare, daunele interese constau în dobânda legală, care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale, potrivit contractului de muncă, întrucât obligația de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită în contractul de muncă.
S-a susținut că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâta fiind în întârziere conform art.1079 (1523 NCC) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator și neachitate de către acesta, până la 6.09.2011.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de reclamantă în motivele de recurs, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod. Cum drepturile salariale stabilite prin cele două titluri executorii privesc perioada de timp anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, adică anterioară datei de 6 sept. 2011, se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare la data când dreptul salarial s-a născut și a devenit scadent.
Drepturile salariale pretinse de reclamantă sunt ajunse la scadență, iar prin neexecutarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă lichidă și exigibilă, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) și poate fi acordată în condițiile art. 1088 cod civil doar de la data punerii în întârziere, care, se face prin cererea de chemare în judecată. În codul muncii nu există un text care să prevadă că dobânzile curg de drept, de la scadență, așa cum susține recurenta, astfel că sunt incidente dispoz. art.1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără exista obligația creditorului de a justifica vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, însă, în condițiile în care în speță debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prev.de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept așa cum prevăd disp. art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Posibilitatea pe care legea o dă executorului judecătoresc de a reactualiza o creanță stabilită prin titlul executoriu este aplicarea principiului nominalismului monetar, deoarece privește aducerea unei creanțe certe, lichide și exigibile la valoarea avută la data când ea se execută. Ea nu trebuie confundată cu obligația de a plăti dobânzi, întrucât acestea sunt fructele civile ale obligației și se acordă în alte condiții.
Referirea recurentei la Hotărârea Curții Europene de Justiție de la Luxemburg din 18 aprilie 2013 nu are legătură cu speța, deoarece în hotărârea arătată se instituie obligații ale statului privind restituirea sumelor achitate de contribuabili cu titlu de taxa de poluare, având în vedere același principiu al nominalismului monetar, ori litigiul de față se poartă în legătură cu plata către reclamantă a unui prejudiciu diferit de cel ce derivă din simpla scurgere a timpului și din inflație.
În concluzie, nu se poate sancționa pasivitatea debitorului și nu poate fi vorba despre faptul că acesta nu a respectat titlul executoriu, cum se susține prin motivele de recurs.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă P. C. M., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.7126 din 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. D. F., cu sediul în Filiași, ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | Judecător, E. S. |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
2 ex./27.02.2014
Jud. fond C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 879/2014.... → |
|---|
