Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 879/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 10991/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 879
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., .. 6, județul D., pentru membrii de sindicat N. D. A., N. V., N. S., M. M., S. I. L., C. M. E., B. S., M. A. Ș. B. V., G. M. (B.), B. F. M., împotriva sentinței civile nr.7798 de la 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. "SFÂNTUL V." C., cu sediul în mun. C., .. 3, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2013, reclamanta U. S. Independente din Învățământ D., pentru N. D. A., N. V., N. S., M. M., S. I. L., C. M. E., B. S., M. A. Ș. B. V., G. M., B. F. M., a chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA G. "SFÂNTUL V." C., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați să calculeze și să plătească începând cu data nașterii dreptului și până la stingerea efectivă a creanțelor, dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința definitivă și irevocabilă pronunțată de Tribunalul D. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/63/2011*.
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința nr. 7967/2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011*, s-a dispus obligarea pârâtei unitatea școlară la plata unor drepturi bănești.
A susținut că toate aceste sume sunt purtătoare de dobânzi, ce reprezintă prețul lipsei de folosință, așa cum sunt stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 și dispozițiilor art. 1489 și urm. Cod Civil
A mai invocat, în drept, și dispozițiile art. 161, 166 alin 4 și 278 alin 1 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 7798 de la 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., pentru N. D. A., N. V., N. S., M. M., S. I. L., C. M. E., B. S., M. A. Ș. B. V., G. M., B. F. M., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "SFÂNTUL V." C..
A fost obligată pârâta unitatea școlară să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 7967/2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011*, de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată -26.06.2013 până la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt salariații unității școlare pârâte, calitate în care au solicitat în instanță obligarea acestui pârât la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Astfel, prin sentința nr. 7967/2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011*, s-a dispus obligarea pârâtei unitatea școlară să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 pentru perioada 01.01._11, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, dobânda legală și actualizarea având natură juridică diferită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pârâta a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Instanța nu a ținut cont de faptul că deși sentința civilă menționată este irevocabilă, nici până în prezent membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată și că astfel i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul său prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
A solicitat ca instanță de apel să aibă în vedere art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, art. 156 (actualmente art. 161), art. 295 alin. (1), actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865.
A invocat dispozițiile art. 1530 din Noul Cod Civil, art. 1531 (1) Noul cod civil, art. 1535 (1), a învederat instanței de apel incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești. A susținut că din ansamblul prevederilor legale a rezultat că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
A susținut că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
A solicitat să se aibă în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
S-a mai solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere că legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
A arătat că tribunalul nu a ținut cont de faptul că actuala cerere de chemare în judecată are caracterul unei cereri accesorii cererii principale - reprezentată de cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariate neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății. Ori, sub acest aspect, punerea în întârziere a debitorului a operat la data emiterii sentinței și nu, așa cum, în mod greșit a reținut instanța de fond, la data depunerii cererii pentru plata dobânzii.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator și neachitate de către acesta, până la 13.05.2011.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul cod civil, invocate de reclamantă în motivele de apel, nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod. Cum drepturile salariale stabilite prin cele două titluri executorii privesc perioada de timp anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, adică anterioară datei de 6 sept. 2011, se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare la data când dreptul salarial s-a născut și a devenit scadent.
Drepturile salariale pretinse de reclamant sunt ajunse la scadență, iar prin neexecutarea integrală a creanței la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă lichidă și exigibilă, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) și poate fi acordată în condițiile art. 1088 cod civil doar de la data punerii în întârziere, care, se face prin cererea de chemare în judecată. În codul muncii nu există un text care să prevadă că dobânzile curg de drept, de la scadență, așa cum susține recurenta, astfel că sunt incidente dispoz. art.1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără exista obligația creditorului de a justifica vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, însă, în condițiile în care, în speță, debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art.1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care după lege să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art.1088 alin.2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Posibilitatea pe care legea o dă executorului judecătoresc de a reactualiza o creanță stabilită prin titlul executoriu este aplicarea principiului nominalismului monetar, deoarece privește aducerea unei creanțe certe, lichide și exigibile la valoarea avută la data când ea se execută. Ea nu trebuie confundată cu obligația de a plăti dobânzi, întrucât acestea sunt fructele civile ale obligației și se acordă în alte condiții.
În concluzie, nu se poate sancționa pasivitatea debitorului și nu poate fi vorba despre faptul că acesta nu a respectat titlul executoriu, cum se susține prin motivele de apel.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. civ., apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., .. 6, județul D., pentru membrii de sindicat N. D. A., N. V., N. S., M. M., S. I. L., C. M. E., B. S., M. A. Ș. B. V., G. M. (B.), B. F. M., împotriva sentinței civile nr.7798 de la 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. "SFÂNTUL V." C., cu sediul în mun. C., .. 3, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./25.03.2014
Jud. fond E. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 421/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 748/2014.... → |
|---|
