Acţiune în constatare. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 408/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 408
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător L. L. B.
Grefier E. O.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 19 Ianuarie 2015, privind judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă S.C. E. SA, cu sediul în București, ..9, sector l, împotriva încheierii din data de 24.04.2014 și a sentinței civile nr. 2337/11.09.2014, pronunțate de către Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., domiciliat în comuna Padeș, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 19 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar prin serviciul registratură, intimatul-reclamant B. I. a depus concluzii scrise, înregistrate sub nr.2326/21.01.2015.
Astfel, față de consemnările din încheiere, s-a trecut la soluționarea apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2337/11.09.2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. SA.
A obligat pârâta să acorde reclamantului grupa I-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.03.1990 – 16.10.1991 și 26.10.1992 – 15.11.1995.
A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte grupa I-a de muncă și procentul pentru perioadele menționate.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2014 instanța a dispus respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive.
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, instanța a soluționat cu prioritate excepțiile de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea fondului pricinii .
În consecință, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta . acest sens s-a reținut că prin H.G.1342/27.12.2001 s-a reglementat reorganizarea societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice „E.” S.A. fiind înființate noi societăți comerciale, însă reclamantul solicită acordarea grupei I de muncă pe perioada anterioară datei de 01.04.2001, astfel că în privința perioadei în litigiu (anterioară datei de 01.04.2001) intimata S.C. E. S.A are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de angajator, întrucât reorganizarea societății și preluarea personalului existent în cadrul diviziei de întreținere și servicii energetice al sucursalelor de întreținere și servicii energetice de către noile societăți comerciale înființate s-a realizat ulterior.
Pe fondul cauzei, analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile și susținerile părților, coroborate cu concluziile raportului de expertiză de specialitate efectuat în cauză, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de electrician, electrician exploatare rețele electrice pentru instalațiile din zona Cărbunești-Hurezani.
Așa cum a concluzionat expertul, activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții deosebite de muncă determinate de:
- caracteristicile, volumul, complexitatea și periculozitatea instalațiilor de înaltă tensiune;
- complexitatea sarcinii de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a sistemului energetic în condiții de siguranță în exploatare, inclusiv prin suprasolicitare fizică specifică lucrului la înălțime;
- suprasolicitare neuropsihică prin stresul determinat de responsabilitatea activității și de lucru în ture alternative zi/noapte cu tulburarea ritmului circadian al organismului;
- lucru în aer liber, cu microclimat nefavorabil și temperaturi extreme, vara și iarna, indiferent de anotimp, pentru intervenții la avarii ziua sau noaptea, iarna sau vara, pe viscol, furtună, intemperii, calamități naturale;
- lucru în condiții deosebite(munca grea, munca periculoasă sau nocivă, spor pentru consemn la domiciliu, spor pentru lucru în zile de repaus sau sărbători etc.) confirmate de buletinele de determinare prin expertizare și recunoscute de către administrație în contractul colectiv de muncă sau actele adiționale la contractele individuale de muncă etc.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv:buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr.36/1998; adresa nr.3465 din 20.11.1992 a Ministerului Sănătății, hotărârea nr.355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor; carnetul de muncă.
Prin urmare, în raport de probele administrate și concluziile raportului de expertiză, se poate reține că activitatea reclamantului poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990, fiind încadrată însă în grupa a I-a de muncă, exceptând însă perioadele 16.10._92 și 15.11._01 perioade în care reclamantul a efectuat serviciul militar, respectiv s-a transferat la o altă unitate.
S-au avut în vedere în acest sens prevederile art.3 din Ordinul nr.50/1990 conform cărora „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
Instanța a reținut de asemenea că prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune, cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmări tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De altfel, prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. E. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii a arătat că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât prin acțiunea promovata, se tinde să se obțină o situație juridică nouă, nu doar o simplă constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când reclamantul era salariat la fostele IRE/FRE. Condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I de muncă sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care solicitarea reclamantului de a se constata de către instanța faptul ca a desfășurat o activitate ce se încadrează în grupa I de muncă pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât instanța nu are competență în acest sens.
Așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, reclamantul a învederat instanței că, datorita schimbărilor intervenite în structura . desfășoară activitatea la o societate desprinsă din societatea pârâtă. Ca atare, solicitarea reclamantului ca instanța să constate că după 44 de ani, activitatea se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, locuri de muncă ce au fost preluate de către alte societăți comerciale ce s-au substituit în drepturile și obligațiile S.C. E. S.A., așa cum s-a prevăzut în mod expres prin H.G. nr. 1342/2001, respectiv H.G. nr. 74/2005, este inadmisibilă.
Totodată, art. 35 din C. proc. civ., derogă de la dreptul comun în materie, care consacră acțiunea în realizare, prevăzând că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită, dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ca atare, textul citat instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea ca în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acțiunii în realizare.
Având în vedere faptul că reclamantul a investit instanța de judecată cu acțiune în constatarea unui drept, solicitând recunoașterea dreptului legal dobândit, respectiv recunoașterea vechimii în grupa I de muncă, o astfel de cerere este inadmisibilă, raportat la considerentele expuse mai sus.
Ca atare, a solicitat a fi admis apelul, schimbată hotărârea instanței de fond și în consecință admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii formulate de către reclamant, ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A., întrucât, așa cum s-a învederat prin întâmpinare., întrucât sistemul energetic național a suferit mai multe reorganizări succesive, prin H.G. nr. 1342/2001, S.C. E. S.A. – împreună cu sucursalele sale - fiind din nou reorganizată, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept în interesul serviciului la societățile nou înființate, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
Conform dispozițiilor art.4 alin.2 din H.G. nr.1342/2001, societățile înființate potrivit art.1, sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție și furnizare ale .>
Că societățile nou înființate au preluat drepturile și obligațiile vechii societăți S.C.E. S.A. și prin urmare, E. SA nu are obligația privind efectuarea încadrărilor în grupa de muncă solicitată.
În conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat. "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau unor părți ale acestora către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului "
În contextul color de mai sus, așa cum rezultă și din mențiunile făcute în cartea de muncă a reclamantului, calitatea procesuală pasivă trebuie să fie stabilită în raport de societățile la care reclamantul figura ca angajat, în perioada pentru care se solicita constatarea grupei de muncă, precum și de societățile care au preluat activele și pasivele acestora după desființarea lor. . o societate înființată în anul 2000 prin H.G. nr. 627/2000, astfel încât nu poate, sub nicio formă, să aibă calitatea de angajator al reclamantului pentru perioade anterioare datei de înființare, iar în ceea ce privește perioada ulterioară lunii august 2000, când a intrat in vigoare H.G. nr. 627/2000, reclamantul trebuia să facă dovada prin cele înscrise în carnetul de muncă, că a fost salariat al ., iar nu al altor societăți înființate ca urmare a reorganizării sistemului energetic național.
Întrucât reclamantul nu a fost transferat la societatea pârâtă cu sediul in București, sector 1, .. 9 si nu aîncheiat contract individual de muncă prin care să se stabilească toate drepturile salariale, consideră că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privitoare la încadrarea în grupa I de muncă, a precizat că "adeverințele se întocmesc și se eliberează numai în baza documentelor verificabile aflate în evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" (art. 1 din Ordinul nr. 590/2008), iar în conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954 (potrivit cărora, "în cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existentă sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face în proporția părții desprinse și transmise", iar ""persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii”), fapt pentru care solicită să se constate că debitorul obligației din cauza de față este noua persoană juridica formată prin H.G. nr. 74/2005.
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz.
Ca atare, E. SA nu poate fi obligată în niciun caz săelibereze adeverința care să ateste activitatea desfășurată de reclamant în grupa I de muncă, ci unitatea, care are calitatea de angajator / deținător de arhivă, întrucât s-ar trece, în caz contrar, peste dispozițiile legale sus-menționate.
Față de cele învederate, a solicitat să fie admis apelul, schimbată sentința instanței de fond și în consecința admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a unității apelante și respinsă acțiunea ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că potrivit art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului (abrogat de anexa I din Legea nr. 158/2004) ""locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege”.
Ordinul nr. 50/1990 a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, și în conformitate cu art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990. În acest Ordin sunt precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, dar condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau II sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiată solicitarea reclamantului de a i se acorda grupa I de muncă, instanța neavând competența în acest sens.
Sentința pronunțata de către instanța de fond încalcă dispozițiile prevăzute la pct. 6 din Ordinul 50/1990 cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, dispoziții care prevăd expres faptul că această nominalizare se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie etc).
Instanța de fond nu a reținut, la pronunțarea sentinței, obligativitatea îndeplinirii unor condiții prevăzute în mod expres de actele normative respectiv de dispozițiile prevăzute la punctul 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd expres faptul că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele de specialitate proprii ale unității. Aceste determinări trebuie confirmate de către Inspectoratul Teritorial pentru Protecția Muncii (I.T.M.) care, la data efectuării analizei, constata că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Locul de muncă în speță nu se încadrează în grupa I de muncă, iar prin Ordinul nr. 125/1990, așa cum s-a arătat mai sus, au fost analizate locurile de muncă și condițiile de muncă, fapt pentru care în Anexa II al Ordinului mai sus menționat, au fost nominalizate locurile de muncă din sistemul energetic și s-au stabilit printr-un act normativ locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a.
Or, trecerea locurilor de muncă din încadrarea în grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă este nelegală, iar instanța de judecată nu a avut în vedere dispozițiile legale în materie în determinarea locurilor de muncă încadrate în grupa I, în sensul că salariații trebuiau să desfășoare o activitate cel puțin 50°/o din programul de lucru.
De altfel, nici reclamantul nu a precizat în acțiune și nu a făcut dovada și nici prima instanță nu a arătat la ce poziție din Ordinul nr. 50/1990 se încadrează munca desfășurată de reclamant pentru grupa Iși că timpul desfășurat la locul de muncă, inclus în această grupă, a fost de cel puțin 50% din programul de lucru.
Cât privește preocuparea S.C E. S.A. din punct de vedere al securității și sănătății în munca, aceasta a avut și are un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
Aceste măsuri au fost precizate de legislația în vigoare de-a lungul timpului: Legea nr. 5 din 22 decembrie 1965 (republicata în 1969) cu privire la protecția muncii; Ordinul nr.235 din 26 iulie 1995 privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime; Legea nr. 90/1996 a protecției muncii - Norme generale de protecția muncii și specifice conform prevederilor din Anexa 2, cap.6. pentru energia electrică și termică, gaze și apă: respectiv producerea energiei electrice, transportul și distribuția energiei electrice, utilizarea energiei electrice în medii normale; Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSPMTDEE/97; Ordinul nr.275 din 17 iunie 2002 al ministrului muncii și solidarității sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul și distribuția energici electrice NSSMTDEE/2002; Legea nr. 319/2006 ce abrogă alte norme specifice, dar implică elaborarea de instrucțiunii proprii de securitate și sănătate în muncă, precum și Instrucțiuni proprii de securitate a muncii pentru instalațiile electrice în exploatare, conform prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, elaborate în 2007, completate și modificate în 2012.
În cadrul evaluărilor de risc efectuate pe fiecare loc de muncă, pentru salariații care își desfășoară activitatea în instalațiile electrice există factori de risc specifici precum: risc de electrocutare, efort fizic mărit, poziții de lucru forțate sau vicioase, risc de lovire, risc de cădere de la înălțime.
Aceste evaluări de risc au fost realizate în mai multe stadii de cercetare-dezvoltare efectuate pe meserii/locuri de muncă la nivelul structurilor zonale (existente) din cadrul . domeniu de aplicare în activitățile de încadrare a unor locuri de muncă sau categorii profesionale în condiții deosebite/speciale de muncă.
Pentru meseriile în cadrul locurilor de muncă analizate se pot evidenția concluziile unor studii efectuate, respectiv până la data prezentei nu există boli profesionale în cadrul . nu sunt depășite nivelurile acceptate ale câmpului electromagnetic.
Având în vedere obiectul contractului nr.17/06.05.2000 încheiat între S.C. E. SA - Filiala de Distribuție a Energiei Electrice București, în cantate de beneficiar și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii –București, în calitate de executant: "Studiu privind încadrarea locurilor de muncă în locuri de muncă cu condiții deosebite pentru unele meserii din cadrul S.C. E. SA", intitulat "Evaluarea încadrării locurilor demuncă în locuri de muncă cu condiții deosebite" evidențiază mai jos concluziile acestuia.
Scopul lucrării îl constituie fundamentarea încadrării conform criteriilor existente pentru 8 meserii din cadrul . întreținere LEA 110 kV; electricieni întreținere LEA MT + JT; electricieni deranjamente; electricieni întreținere stații; electricieni exploatare (SO) stații; electricieni întreținere LES 110 kV; electricieni[întreținere LES MT+-JT; electricieni întreținere PA - PT, în locuri de muncă cu condiții deosebite, care pot afecta esențial capacitatea de muncă a lucrătorilor, datorită cadrului de expunere la risc.
Încadrarea în condiții deosebite de muncă se face, conform legislației în vigoare Ordinul nr.50/1990 în funcție de două criterii:
- nerespectarea limitelor normate pentru valorile factorilor de risc în mediul de muncă; nivelul factorilor de risc se stabilește prin determinări efectuate în prezența inspectorului de muncă. Acesta trebuie să ateste că în momentul efectuării determinărilor "s-au aplicat toate măsurile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal" (Ordinul 50/1990 și Legea 31/1991);
- cel puțin 75% din programul de lucru trebuie să se desfășoare în locul de muncă respectiv.
Din cele 8 meserii analizate, numai pentru 3 dintre ele nu sunt respectate limitele prevăzute de NGPM-1996, însă nu este respectată condiția de expunere la factorii de risc, de cel puțin 75% din programul normal de lucru.
Nu există boli profesionale înregistrate pentru nici una din cele 8 meserii analizate.
Încadrarea in locuri de muncă cu condiții deosebite pentru cele 8 meserii analizate din cadrul . se poate face conform criteriilor existente, prevăzute de Ordinul nr.50/1990, în care este nominalizat pentru încadrare în locuri de muncă cu condiții deosebite "dispecerul energetic național".
În faza I a lucrării s-a realizat identificarea factorilor de risc specifici mijloacelor de producție, sarcinii de muncă și mediului de muncă pentru meseriile stabilite, efectuarea de determinări pentru cuantificarea factorilor de risc și încadrarea în limitele admise, prevăzute de NGPM-1996.
În faza a II-a lucrării s-a realizat corelarea factorilor de risc identificați cu datele de morbiditate profesională, furnizate de medicii societății; evaluarea încadrării locurilor de muncă în locuri de muncă cu condiții deosebite, conform criteriilor "existente" și "propuse".
Din rezultatele studiului realizat și din analiza datelor (faza I și a II-a) lucrării se constată următoarele:
a) valorile factorilor de risc cuantificabili (cu o pondere de cca. 40% din totalul factorilor de risc), nu respectă limitele prevăzute de SGPM - 1996 pentru meseriile:
- electricieni întreținere stații (acid sulfuric);
- electricieni întreținere LES 110 KV (temperatură);
- electricieni întreținere PA -PT(acid sulfuric, acetat de butil și izobutil, alcool propilic și izopropilic, temperatură).
În cazul acestor meserii, nu este respectată condiția de expunere la factorii de risc menționați, de cel puțin 75% din programul normal de lucru.
b) factorii de risc necuantificabili, având o pondere de cca. 60% din totalul factorilor de risc sunt:
- factorii direcți risc de electrocutare, efort fizic mărit, poziții de lucru forțate sau vicioase, risc de lovire, risc de cădere de la înălțime;
- factorii indirecți: solicitare neuropsihică.
c) nu există boli profesionale înregistrate pentru nici una din cefe 8 meserii studiate, dar au fot înregistrate în anul 2000 afecțiuni cronice legate de profesiune, dintre care cele mai frecvente sunt: lombosciatica, discopatia lombară, hipertensiune arteriala, ulcer duodenal, cardiopatia ischemică, datorate factorilor de risc necuantificabili.
În urma efectuării studiului se constată că datele prezentate nu sunt suficiente pentru a se putea fundamenta încadrarea locurilor de muncă din cadrul meseriilor analizate în locuri de muncă în condiții deosebite, fiind necesară completarea bazei de date cu investigații ale locurilor de muncă de la alte câteva sucursale ale S.C. E. SA, precum și cu investigații ale altor locuri de munci încadrate în condiții deosebite de muncă prin legislația actuală (Ordinul nr.50/1990 al MMPS), punându-se accent pe situația bolilor legate de profesiune, apărute la lucrătorii din cadrul S.C. E. SA.
Menționează că S.C E. S.A. a efectuat și alte studii de securitate și sănătate în muncă, astfel că din analiza lucrările de specialitate se poate considera că nu sunt îndeplinite condițiile de muncă pentru încadrarea în grupa I de muncă.
În ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100%, aceasta încadrare este nelegală, având în vedere următoarele aspecte:
- Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile activității ce se încadrează în grupa I de muncă și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat". Or,din punct de vedere fizic un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi, pentru a beneficia de un procent de 100%.
- Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor" (deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu prin totalizarea „ timpului efectiv lucrat".
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile Ordinului nr.50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000 și ulterior intrării în vigoare a legii menționate, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogata de H.G. nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrată în condiții deosebite, dovedită cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătorească."
Or, în speță, reclamantul nu a invocat drept motiv al solicitării ca instanța să constate desfășurarea activității în grupa I de muncă, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.
Mai mult decât atât, reclamantul avea posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr.50/1990 arunci când acesta era în vigoare, iar nu tocmai la acest moment când este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la eliberarea adeverinței care să ateste perioada de lucru în condiții grele specific grupei I, fiind un capăt accesoriu, în mod greșit acesta a fost admis de către instanța de fond.
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în grupa I de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul ca în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Deci, o obligație a angajatorului sau deținătorului de arhivă de a elibera o asemenea adeverința în temeiul acestui act normativ (cu toate că, așa cum s-a precizat la pct. 1 din prezentele motive, nu avea nicio astfel de calitate) există doar dacă are la bază documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, în speță, nu există asemenea documente în arhiva societății pârâte, astfel încât obligarea acesteia la emiterea unor astfel de adeverințe este nelegală.
Față de cele învederate, pe fond, a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și în consecință să fie schimbată în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, ca neîntemeiată.
În drept, a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 466 si următoarele C. proc. civ., precum și pe dispozițiile legale menționate în cuprinsul motivelor de apel.
Prin întâmpinare, reclamantul B. I. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive nu sunt întemeiate, întrucât acțiunea sa este una în realizarea dreptului, iar calitatea procesuală pasivă rezultă din aceea că, entitățile nou înființate preiau drepturile și obligațiile societăților mamă.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că, soluția dată este legală și temeinică, iar instanța a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, înscrisuri și expertiză, precum și legislația comunitară și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelul este fondat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 480 C. proc. civ., constată că este fondat apelul pârâtei, pentru următoarele considerente:
Criticile apelantei pârâte în legătură cu greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate prin motivele de apel, nu se pot reține ca întemeiate, având în vedere că în mod corect prima instanță a respins aceste două excepții.
În acest sens, prin încheierea din 24.04.2014 (filele 69-70 dosar fond), instanța a apreciat judicios că în litigiul de față nu se solicită constatarea unei stări de fapt, în realitate fiind o acțiune în realizarea dreptului (filele 1-6 dosar fond) și nu o acțiune în constatarea unui drept, cum eronat a invocat apelanta în motivele de apel, iar cu privire la legitimarea procesuală pasivă a acesteia, a arătat că anterior anului 2001 a avut calitatea de angajator, reorganizarea efectivă fiind dispusă în condițiile H.G.nr.1342/27.12.2001.
Curtea apreciază că sunt întemeiate criticile apelantei, care privesc fondul cauzei în condițiile în care, în speță, intimatul reclamant B. I., prin cererea de chemare în judecată, a învederat instanței că a desfășurat activitate în condiții de grupei I de muncă în procent de 100% potrivit Ordinului nr.50/1990, fără a menționa poziția din anexă la care s-ar încadra activitatea prestată în aceste condiții.
De asemenea, a arătat că prin exercitarea atribuțiilor de serviciu a efectuat activități care implicau factori de risc și suprasolicitare fizică și psihică, și responsabilitate deosebită în condiții nefavorabile.
Apelanta pârâta . învederat atât primei instanțe prin întâmpinarea (filele 27-30 dosar fond), cât și prin motivele de apel (filele 6-12 dosar apel) că reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității și sindicat în vederea încadrării în grupele de muncă conform cerințelor prevederilor de la art.6 din Ordinul nr.50/1990 și nu au existat nici determinări exacte ale timpului de muncă efectiv lucrat, pentru a stabili procentul lucrat în asemenea condiții, astfel că locul de muncă nu se încadrează în grupa I de muncă
În acest sens, se reține că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.
Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Numai pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat (art.14), așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Pentru perioada lucrată de reclamant încadrarea în grupa I de muncă, este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, deoarece excede perioadei 1969-1975, situându-se în perioada 1990-2001.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În mod greșit, instanța a acordat relevanță juridică expertizei, care nu este edificatoare întrucât expertul nu putea verifica în concret condițiile de muncă anterioare anului 2001, făcând doar o descriere generală a sistemului energetic național, și a atribuțiilor din fișa postului recurenților.
În condițiile în care nu s-a făcut nominalizarea persoanelor pentru încadrare în grupa I de muncă, dispozițiile Ordinului nr.50/1990, nu se pot extinde și la alte categorii de personal, atât timp cât locul de muncă al reclamantului nu se regăsește în anexa nr.1.
Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă se realizează în concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de muncă în care fiecare salariat își desfășoară activitatea.
Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
În exercitarea funcției sale, reclamantul a prestat activități care nu concură la siguranța circulației pe calea ferată, reparațiile efectuate la stațiile de înaltă tensiune ce deservesc sistemul național neavând impact asupra siguranței pe căile ferate.
Simpla exercitare a funcției de electrician și condițiile grele specifice activității desfășurate nu atrag automat încadrarea în grupa de muncă, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca să fie din cele prevăzute în anexa I la ordin.
Cu atât mai mult, Curtea constată că, în dispozițiile anexei I pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990 sunt nominalizate „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației” și care se referă exclusiv la funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, or, în speță, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că angajatorul era unitate de natura celor menționate la pct. 123.
Nu poate fi reținută în cauză aplicarea principiului nediscriminării și similitudinii, atât timp cât reclamantul nu se regăsește în situație identică cu cele ale persoanelor cărora li s-a recunoscut grupa superioară de muncă, iar decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale vizează situația persoanelor la momentul intrării în vigoare a Decretului Lege nr.68/1990, aceea de persoane în activitate și de persoane cu raporturile de muncă încetate, ori transferate în alte locuri de muncă care nu mai are caracterul avut în vedere de lege, pentru recunoașterea grupelor I și II de muncă.
În consecință, în temeiul .art. 480 alin.1 C. proc.civ., Curtea va admite apelul și va schimba sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. E. SA, cu sediul în București, ..9, sector l, împotriva încheierii din data de 24.04.2014 și a sentinței civile nr. 2337/11.09.2014, pronunțate de către Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., domiciliat în comuna Padeș, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă sentința civilă nr.2337/11.09.2014, pronunțate de către Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, M. L. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. M. L.
Jud. fond M. V.
Tehn. A.G./4 ex./
Data 12.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1375/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
