Obligaţie de a face. Decizia nr. 3582/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 3582/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 504/95/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3582

Ședința publică de la 07 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. L.

Judecător S. A. C.

Grefier M. V. A.

**************************

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg-J., Siret, nr. 30, Județul Gorj în numele membrului de sindicat B. E., împotriva sentinței nr. 1889 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT C. B., cu sediul în Tg-J., 11 Iunie, Județul Gorj, GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 1, cu sediul în Tg-J., Griviței, Județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct. 1, alin.3 Cod procedură civilă, după care;

În baza art. art. 482 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă, Curtea a constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată:

Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1889 din 17 aprilie 2015 a respins cererea formulată de către reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, pentru membrul de sindicat B. E., în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT ,,C. B.” TG-J. și GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 1 TG-J..

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Reclamanta este angajată a pârâtei Grădinița cu P. Prelungit nr.1 Tg-J. în funcția de îngrijitor.

În esență, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B. E. a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim garantat pe țară stabilit prin actele normative adoptate.

De asemenea, a susținut că nu s-a calculat în mod corect nici sporul de vechime, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază, la nivelul salariului minim brut și plata diferențelor de drepturi salariale pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.

Reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.

Începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale ale personalului din cadrul sectorului bugetar au fost reglementate prin Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public.

Conform prevederilor art. 22 din Legea nr.330/2009 „sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege”.

Așa cum rezultă din prevederile notei 2 la anexa II/14- reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice/alte funcții comune din sectorul bugetare privind salariile de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și deservire, în care se include și funcția de fochist, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.

Potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.

La art. 1 din Legea nr.285/2010 se prevede că: „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

În baza prevederilor O.U.G. nr.19/16 05. 2012 (art.1 alin.1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, respectiv cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

În ceea ce privește anul 2013, instanța a reținut că potrivit disp. art. 1 din O.U.G. 84/12.12.2012 „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.

Ulterior a fost emisă O.U.G. 103/14.11.2013, care la art.1 și 2 prevede că:

„(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Referitor la contractele colective de muncă, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 132 alin.(1) din Legea nr.62/2011 „ clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege”.

De asemenea, la art.138 alin.(1) din Legea nr.62/2011 „prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal”, iar în conformitate cu prevederile alin.3, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale”.

Totodată, la alin.(2) al aceluiași articol se prevede că „prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea”.

Cu privire la contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr. 59.276 din 2 noiembrie 2012, invocat de reclamantă, instanța a observat însă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat pe o durată de un an de la momentul înregistrării, așa cum rezultă din articolul 9 din contract; cum părțile nu au convenit asupra prelungirii, valabilitatea acestuia a încetat la data de 2 noiembrie 2013. Prin urmare, reclamanta nu mai poate pretinde ulterior datei de 02 noiembrie 2013 drepturi izvorând din acest contract colectiv de muncă.

Așadar, conform prevederilor legale mai sus menționate, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al acesteia, fapt ce rezultă din deciziile de încadrare, precum și din actele adiționale la contractul individual de muncă ce au fost semnate de reclamantă.

De asemenea, instanța a reținut că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin hotărâre de guvern.

Astfel, potrivit art. 1 alin (1) din H.G. nr. 1193/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar alin. 2 prevede că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.

Începând cu data de 01.01.2012, prin art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art. 1 din H.G.nr. 23/2013 la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013, iar din 1 iulie 2013 salariul minim brut a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin H.G. nr. 871/2013 să se stabilească începând cu data de 01 ianuarie 2014 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014.

Așa cum a rezultat din adeverința nr. 1024/16.05.2014 emisă de unitatea de învățământ, deciziile prin care a fost stabilit salariul reclamantei și ștatele de plată depuse la dosarul cauzei, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al acesteia, fiind respectate dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul reclamantei nu este sub nivelul salariului minim garantat pe țară.

În concluzie, instanța a reținut că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantului, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul de bază al acestuia nu este situat sub nivelul salariului minim garantat pe țară.

De altfel, în condițiile în care era nemulțumită de stabilirea și calculul drepturilor salariale, reclamanta avea posibilitatea de a contesta deciziile de încadrare conform prevederilor Legilor nr.330/2009 și nr. 284/2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecată pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.

În acest sens a menționat faptul că prin actele normative succesive, nominalizate în cererea introductivă personalului din unitățile bugetare i s-a stabilit salariul de bază minim brut garantat pe țară pentru un program de lucrul complet.

Potrivit art. 162 alin. (3) din Codul muncii „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la stat, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele locale și bugetele fondurilor special se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".

Art. 160 arată că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri" iar actele normative incidente s-au raportat nu la salariul ca întreg, ci la salariul de bază ca și componentă a salariului integral.

Cât privește sporul de vechime, el se regăsește în H.G.nr. 281/1993, Legea cadru nr._ sau în contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar.

Salariul de bază al reclamantului trebuia calculat corespunzător funcției pe care este încadrat cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar sporul de vechime cuvenit se calculează în forma procentuală prin raportare la salariul de baza calculat potrivit dispozițiilor legale menționate în cererea introductivă. Din actele existente la dosarul cauzei se poate observa că salariul este sub nivelul salariului minim garantat pe țară..

A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul anularii hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.pr.civ.

Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.

Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.

După . Legii nr.330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.

Art. 5 alin.(3) din O.U.G. nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010, salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca și alte sporuri și indemnizații.

Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.(5) din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii nr.330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe care legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.

Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.

Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, contrar celor susținute de către apelant.

Din dispozițiile Legii nr. 284/2010 a rezultat cu claritate că de la 1.01.2011, garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.

De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate prin acțiune se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri.

În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (2) din O.U.G.nr. 103/2013.

După . Legiinr.1/2011 și a Legii nr.63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.

Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.

Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel a rezultat că reclamantul a contestat această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamantul nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.

Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul a rezultat că nu este negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile Codului muncii, ale art. 11 din Legea nr. 284/2010, art. 1 din O.U.G. nr.19/2012, în sensul că sporul de vechime este acordat, prin includerea sa în salariul de bază.

Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic, cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de O.G.nr. 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime.

Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării O.U.G.nr. 19/2012.

În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.

În speță, se constată că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG nr. 10/2008 și la Legea nr. 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

Ca urmare, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg-J., Siret, nr. 30, Județul Gorj în numele membrului de sindicat B. E., împotriva sentinței nr. 1889 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT C. B., cu sediul în Tg-J., 11 Iunie, Județul Gorj, GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR 1, cu sediul în Tg-J., Griviței, Județul Gorj.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015

Președinte,

M. L.

Judecător,

S. A. C.

Grefier,

M. V. A.

Red.jud. M.L.

Jud.fond M.V.

Tehnored. A.G./2ex.

Data 16.09.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 3582/2015. Curtea de Apel CRAIOVA