Despăgubire. Decizia nr. 1473/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5005/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1473
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, în numele membrului de sindicat B. C A., împotriva sentinței civile nr.4701 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Grădinița cu P. Prelungit Nr. 1 Motru cu sediul în Motru, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că intimata-pârâtă a depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, înregistrate sub nr._/18.03.2015; apelanta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2014 sub nr._, de reclamantul U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat B. C A., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr.1 Motru, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la:
l)- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
2)- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 si până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la unitățile de învățământ pârâtul;
3)- calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
4)- calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;
5)- plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariate încasate si cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum si obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
În fapt, reclamantul a arătat că, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/201 I, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic".
Personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitățile de învățământ, membrii de sindicat, este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă, după cum urmează:
Referitor la salariul de bază, potrivit încadrării, reclamantul a precizat că pentru personalul din sectorul bugetar acesta nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, invocând prevederile art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 824/ 09.12.2010), art. 1 și 2 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea I nr. 922/ 27.12.2011), art. 1 și 2 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013 și art. 1 și 2 din Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea 1 nr. 703/ 15.1 1.2013).
Totodată, reclamantul a menționat actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, invocând următoarele dispoziții legale: art. 2 alin.1 din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare, abrogată începând cu data de 01.01.2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30; art.1 și 2 din Ordonanța de urgentă nr. 24/2000, abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 330/2009, începând cu 01.01.2010; art. 1 din O.G. nr. 10/2008, aprobată cu modificări si completări, prin Legea nr. 177/2008 și abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 330/2009; prevederile Legii nr. cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009; art. 6 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010; art. 7 alin.1 și 2 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
nr.284/2010; art.1 și 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale; art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
A susținut reclamantul că din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă faptul că salariul de baza stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat - personal nedidactic - erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar si de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1 2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 si-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 01 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008
Totodată, majorările, salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar si pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime si maxime, respectiv, 641 Iei (minim) si 675 Iei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012, când salariul minim brut pe tară garantat în plată a devenit 700 de lei, salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 15/2008.
Faptul că salariile de bază ale membrilor de sindicat au fost stabilite sub nivelul - salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar si din statele de plată a salariilor.
Referitor la sporul de vechime, s-a arătat că până la data de 01.01.2010 a fost calculat conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 10/2008, art. 16 alin.1, art. 29 alin.1 din Legea nr. 330/2009, art. 7 alin.1 și 2, art. 11 alin.2 și 4 și art. 33 alin.1 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 1, 2, 4 și 6 din Legea nr. 285/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. I din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013,prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și prevederile contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ (C.C.M.U.N.R.I.), înregistrat sub nr. 596/12.1 1.2007 (aplicabil până la data de 02.1 1.2012).
A susținut reclamantul că obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/201 1, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar si în raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.”
Totodată, s-a solicitat ca instanța de judecată să aibă în vedere și prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; legea fundamentală - la art. 41 alin. (5) - garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituție, consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).
S-a învederat că în sensul obligativității clauzelor contractelor colective de muncă este și practica instanțelor de judecată, inclusiv a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Mai mult, conform Codului Muncii, art. 160 „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri”. De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul Muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
În acest caz, se precizează de reclamantă că legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, hotărârile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată si contractul colectiv de muncă aplicabil. Tot Codul Muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, prevede, în art. 40 alin. 2 lit. c, obligația angajatorului „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractele individuale de muncă”.
A mai arătat reclamantul că, așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât si din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit. Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă si cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală, reclamantul a invocat prevederile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (art. 166 alin. 4 din Codul muncii republicat), art. 156 din Codul muncii (art. 161 din Codul muncii republicat) și art. 295 alin. (1) din Codul muncii ( art. 278 alin. 1 din Codul muncii republicat).
De asemenea, a apreciat reclamantul că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil și anume: art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările si completările ulterioare; art. 1530, 1531 alin.1, 2 și 3, 1535 alin.1 din Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare.
S-a arătat că, dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, s-a învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești”, coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.”
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea de învățământ pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plătii efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
Că, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
A susținut reclamantul că, în condițiile în care Înalta Curte de Casație si Justiție a decis că daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. l și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, cu atât mai mult, având în vedere și argumentul „a fortiori” de interpretare logică a legii civile, daunele interese sub forma dobânzii legale trebuie acordate, dacă au fost solicitate, în cazul în care se solicită plata unor diferențe de drepturi salariale, ca urmare a calculului greșit al acestor drepturi.
În drept, reclamantul și-a a întemeiat acțiunea pe următoarele dispoziții legale: art. 148 și următoarele, art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) clin Codul Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/201 1,republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010, H.G. nr. 1225/14.12.2011, H.G. nr. 23/22.01.2013, H.G. nr. 871/14.11.2013, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, art. 11 si art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 41 alin. (2) si (5) din Constituția României, H.G. nr. 281/1993, Legea-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr 1/2010, Legea-cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268 si art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, art. 1 si art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 N.C.C.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copia cărții de identitate, copie carnet de muncă, adeverința nr. 509/21.05.2014 emisă de unitatea de învățământ pârâtă, împuternicire de reprezentare dată Uniunii S. Libere din Învățământ Gorj și raport per salariat.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4701 din 28.11. 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicatB. C A., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr. 1 Motru.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta B. C A. este angajată la pârâta Grădinița cu P. Prelungit Nr.1 Motru, în funcție nedidactică.
În esență, prin cererea de chemare în judecată de reclamantul U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat B. C A., a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim garantat pe țară stabilit prin actele normative adoptate.
De asemenea, a susținut că nu s-a calculat în mod corect nici sporul de vechime, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază, la nivelul salariului minim brut și plata diferențelor de drepturi salariale pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale ale personalului din cadrul sectorului bugetar au fost reglementate prin Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public.
Conform prevederilor art. 22 din Legea nr.330/2009 „sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege”.
Așa cum a rezultat din prevederile notei 2 la anexa II/14- reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice/alte funcții comune din sectorul bugetare privind salariile de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și deservire, în care se include și funcția de fochist, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Potrivit prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
La art. 1 din Legea nr.285/2010 se prevede că: „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
În baza prevederilor O.U.G. nr.19/16 05. 2012 (art.1 alin.1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, respectiv cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
În ceea ce privește anul 2013, instanța a rețint că potrivit disp. art. 1 din O.U.G. 84/12.12.2012 „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Ulterior a fost emisă O.U.G. 103/14.11.2013, care la art.1 și 2 prevede că:
„(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Referitor la contractele colective de muncă, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 132 alin.1 din Legea nr.62/2011 „ clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege”.
De asemenea, la art.138 alin.1 din Legea nr.62/2011 „prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal”, iar în conformitate cu prevederile alin.3, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale”.
Totodată, la alin.2 al aceluiași articol se prevede că „prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea”.
Cu privire la contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr. 59.276 din 2 noiembrie 2012, invocat de reclamantă, instanța observă însă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat pe o durată de un an de la momentul înregistrării, așa cum rezultă din articolul 9 din contract; cum părțile nu au convenit asupra prelungirii, valabilitatea acestuia a încetat la data de 2 noiembrie 2013. Prin urmare, reclamantul nu mai poate pretinde ulterior datei de 02 noiembrie 2013 drepturi izvorând din acest contract colectiv de muncă.
Așadar, conform prevederilor legale mai sus menționate, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al acesteia, fapt ce rezultă din deciziile de încadrare, precum și din actele adiționale la contractul individual de muncă ce au fost semnate de reclamantă.
De asemenea, instanța a reținut că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin hotărâre de guvern.
Astfel, potrivit art. 1 alin 1 din HG nr. 1193/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar alin. 2 prevede că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Începând cu data de 01.01.2012, prin art. 1 din HG nr. 1225/2011, salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art. 1 din HG nr. 23/2013 la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013, iar din 1 iulie 2013 salariul minim brut a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin HG nr. 871/2013 să se stabilească începând cu data de 01 ianuarie 2014 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014.
Așa cum a rezultat din actele adiționale la contractul individual de muncă al membrului de sindicat al reclamantei și deciziile de încadrare, salariul de bază al acestuia nu este mai mic decât salariul minim brut garantat, el beneficiind de un salariu lunar brut de 700 lei începând cu data de 01 ianuarie 2012, 756 lei începând cu data de 01 iunie 2012, 812 lei începând cu 01 decembrie 2012, 850 lei, începând cu 01.01.2014 și de 900 lei, începând cu data de 01.07. 2014, fiind respectate prevederile hotărârilor de guvern mai sus menționate.
În ceea ce privește perioada anterioară anului 2012, instanța a reținut că au fost aplicate diminuările prevăzute de art.1 alin.1 din Legea 118/2010, care la art.1 alin.2 prevede că „în situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei”.
În concluzie, instanța a reținut că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantei, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul de bază al acesteia nu este situat sub nivelul salariului minim garantat pe țară.
De altfel, în condițiile în care era nemulțumit de stabilirea și calculul drepturilor salariale, reclamanta avea posibilitatea de a contesta deciziile de încadrare conform prevederilor Legilor 330/2009 și 284/2010.
S-a reținut că reclamanta nu a contestat deciziile de reîncadrare și mai mult a semnat actele adiționale la contractul individual de muncă fără obiecțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin actele normative succesive, nominalizate în cererea introductivă personalului din unitățile bugetare i s-a stabilit salariul de bază minim brut garantat pe țară pentru un program de lucrul complet.
A făcut referire la art. 160 și 162 alin. 3 din Codul Muncii, a arătat că sporul de vechime se regăsește în HG 281/1993 Legea cadru nr. 330/2009 sau în contractual Colectiv de munca la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar.
Salariul de bază al reclamantei trebuia calculat corespunzător funcției pe care este încadrat cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar sporul de vechime cuvenit se calculează în forma procentuală prin raportare la salariul de bază calculat potrivit dispozițiilor legale menționate în cererea introductivă.
În urma celor expuse, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, în sensul anularei hotărârii atacate, aceasta fiind netemeinică și nelegală și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.p.c.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea rezultă că reclamanta contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din statele de plată si adresele anexate la dosarul de fond si în apel rezultă cu claritate că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, ianuarie 2014- noiembrie 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, în numele membrului de sindicat B. C A., împotriva sentinței civile nr.4701 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Grădinița cu P. Prelungit Nr. 1 Motru cu sediul în Motru, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./20.03.2015
Jud. fond M. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
