Obligaţie de a face. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 9642/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 119

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător M. L. N. A.

Grefier M. V. A.

**************************

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta B. I., cu domiciliul în C., Merișorului, nr. 47 E, Jud. D., împotriva sentinței nr. 3960/23.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. M._ C. cu sediul în C., ., Jud. D., prin M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, I., nr. 110, sector 6, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. C. pentru apelanta reclamant B. I., lipsind intimatul pârât M. A. NAȚIONALE și intimata pârâtă U. M._ C...

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea întâmpinării formulată de M. A. NAȚIONALE, după care,

S-a comunicat copia întâmpinării apelantei reclamante prin avocat B. C..

Avocat B. C. pentru apelanta reclamantă a depus la dosar practică judiciară și a precizat că nu mai are cererii de formulat.

Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat B. C. pentru apelanta reclamantă B. I., a susținut oral motivele de apel formulate în scris în raport de care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A depus concluzii scrise.

CURTEA

Asupra apelului civil de față

Tribunalul D. prin sentința civilă nr.3960 de la 23.06.2014 a respins excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către M. A. Naționale.

A respins acțiunea formulată de reclamanta B. I., cu domiciliul în mun. C., . E, jud. D., în contradictoriu cu M. A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5, pentru pârâta U. M._ C., cu sediul în mun. C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește excepțiile invocate, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 346/2006, privind organizarea și funcționarea M. A. Naționale, M. A. Naționale este unitate cu personalitate juridică, ce reprezintă în justiție, prin organele de specialitate structurile armatei care nu au această personalitate, printre acestea figurând și unitățile militare, ce nu au personalitate juridică și nu pot sta în judecată ca pârâte, ci doar prin M. A. Naționale.

Susținerea în sensul că U. M._ poate sta în judecată în nume propriu, întrucât există identitate între aceasta și Spitalul Clinic de Urgență M. Dr. Ș. O. din C., nu poate fi reținută, având în vedere că, pe de o parte nu s-a făcut dovada acestei susțineri, iar pe de altă parte, calitate de angajator al reclamantei aparține Unității Militare_ C., așa cum reiese din contractul individual de muncă nr. 109/2007 - act adițional nr. 57/2012, depus în copie la fila nr. 4 din dosar, iar nu Spitalul Clinic de Urgență M. Ș. O. din C..

D. fiind că UM_ C. nu are personalitate juridică, fapt recunoscut de altfel și de către reprezentantul Ministerului, iar art. 3 alin. 1 din legea nr. 346/2006 prevede calitatea Ministerului A. Naționale de reprezentant în justiție al structurile armatei ce nu au personalitate juridică, nu poate fi reținută susținerea acestuia din urmă în sensul că nu are calitate de reprezentant deoarece nu ar fi îndeplinite condițiile stabilite prin ordinul ministrului apărării naționale, neexistând o cerere aprobată de conducătorul unității militare în acest sens, întrucât practic invocă propria culpă în neîndeplinirea procedurilor respective, ceea ce nu este posibil.

Ca atare, excepția lipsei calității de reprezentant a fost respinsă ca neîntemeiată, ca de altfel și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de M. A. Naționale, având în vedere că în prezenta cauză nu are calitate de pârât, ci de reprezentant legal al Unității Militare chemată în judecată în calitate de angajator, așa cum s-a dispus prin încheierea din data de 20.01.2014.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, invocată de pârâtă, s-a reținut că este fondată doar pentru perioada ulterioară datei de 01.09.2013, dat fiind că pârâta a dispus încadrarea reclamantei în funcția de asistent medical-studii superioare, așa cum reiese din actul adițional nr. 24/23.08.2013, la contractul individual de muncă al reclamantei-fila 17 din dosar, urmând a fi respinsă acțiunea în consecință, pentru această perioadă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este salariata pârâtei în funcția de asistent medical, începând cu data de 06.06.2007, așa cum rezultă din actul adițional nr. 57/2012 la contractul individual de muncă, înregistrat sub nr. 109/2007, care se află depus la dosarul cauzei la fila 18.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să o promoveze în funcția de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 01.01.2013, ca urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Moașe și Asistență Medicală, specializarea "asistență medicală generală", precum și la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite.

S-a mai reținut că, la data 19.09.2012, reclamanta a solicitat pârâtei încadrarea pe o funcție corespunzătoare studiilor superioare absolvite.

Modificarea încadrării reclamantei în asistent medical cu studii superioare nu a fost operată de pârâtă, întrucât ordonatorul principal de credite –M. A. Naționale nu a dat curs solicitării pârâtei de modificare a statului de funcții în vederea promovării personalului care îndeplinește condițiile de promovare.

Astfel, s-a constatat că prin adresa nr. G (S) 609/31.07.2013, emisă de Direcția Medicală a Ministerului A. Naționale a înaintat unității pârâte statul de organizare al spitalului, cu modificarea funcțiilor de asistent medical studii postliceale, în asistent medical studii superioare și ca urmare, începând cu data de 01.09.2013, data intrării în vigoare a statului de organizare pe anul 2013, prin actul adițional nr. 24/23.08.2013, la contractul individual de muncă al reclamantei, aceasta a fost încadrată pe funcția de asistent medical cu studii superioare.

Conform art. 1961 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății,

"(1)Asistenții medicali încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării.

(2)Asistenții medicali încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au absolvit studii superioare în profilul acestora și ulterior obțin gradul de principal în profilul studiilor superioare absolvite beneficiază de încadrarea în funcția de asistent medical principal corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradației avute la data promovării.".

Chiar dacă a trecut o perioadă lungă de timp în care reclamanta nu a primit nici un răspuns de la autoritățile implicate în procesul privind menținerea gradului de principal obținut anterior, instanța apreciază că, în condițiile în care aceștia nu au modificat statul de funcții și nu s-au modificat în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului reclamantei, acțiunea este neîntemeiată, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea constata că, deși toate aceste premise legale au existat, pârâtul a refuzat nejustificat să o promoveze .

Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile legale în domeniu stabilesc anumite condiții și criterii privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, iar pentru promovarea într-o anumită funcție, unitatea sanitară trebuie să ocupe posturile vacante cu respectarea acestor dispoziții.

S-a reținut faptul că modificările aduse Legii nr. 95/2006, prin OUG nr. 35/2012 nu obligă angajatorul să promoveze personalul medical începând cu data intrării lor în vigoare, dispozițiile art.196 ind.1 invocate de reclamantă recunoscând dreptul său la menținerea gradului principal obținut, însă acest lucru nu poate fi recunoscut în mod automat, ci după parcurgerea procedurilor necesare și în condițiile existenței în schema organizatorică a spitalului a unui post vacant de natura celui care se solicită.

În condițiile în care nu sunt îndeplinite premisele legale referitoare la modificarea statului de funcții și modificarea atribuțiilor fișei postului reclamantei, instanța a apreciat că acțiunea pendinte este neîntemeiată pentru perioada 01.01._13 și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că modificarea încadrării sale nu a fost operată întrucât ordonatorul principal de credite (M.. dispus modificarea statului de funcții. Acest argument invocat de instanța de fond conduce la concluzia inacceptabilă potrivit căreia legea se aplică, nu la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, ci atunci când se hotărăște… (ordonatorul principal de credite).

Arată că deși a dovedit nivelul studiilor și a solicitat încadrarea corespunzătoare la data de 19.09.2012 (Ordonanța a fost publicată încă de la data de 30.06.2012) a solicitat instanței de judecată obligarea încadrării corespunzătoare începând cu 01.01.2013, adică după aproximativ 6 luni de la . legii aplicabile, iar motivarea respingerii a fost dezolantă: „se reține faptul că modificările aduse Legii nr.95/2006 prin OUG nr.35/2012 nu obligă angajatorul să promoveze personalul medical începând cu data introducerii lor în vigoare”. Așadar art.78 din Constituția României nu ar avea caracter obligatoriu nici pentru instanța de fond.

Solicită admiterea apelului.

La data de 18.12.2014 M. A. Naționale a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate, ca temeinică și legală.

Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta-apelantă a solicitat obligarea pârâtului să o reîncadreze în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menținerea gradului profesional și al gradației avute la data promovării.

Textul de lege care reglementează acest fapt și care a fost invocat de către reclamantă este art.1961 din Legea nr. 95/2006, introdus prin OUG nr. 37/2012.

Potrivit dispozițiilor art.1961 din Legea nr. 95/2006, asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării.

OUG nr. 35/2012 prin care s-a introdus art.1961 din Legea nr. 95/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 434 din 30 iunie 2012, și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, ceea ce înseamnă că la data formulării cererii de către reclamantă, 19.09.2012, acesta era în vigoare.

Textul de lege nu prevede o dată ulterioară intrării sale în vigoare, astfel că de la data intrării în vigoare, acesta dobândește caracter obligatoriu.

În aceste condiții, susținerile pârâtului în sensul că legea nu prevede nici o obligație imediată, sunt nefondate, legea impunând obligația de conformare de la data intrării sale în vigoare.

Faptul că într-un alt act normativ se prevede obligația ordonatorilor de credite de a stabili salariile, sporurile și alte drepturi, astfel încât să se încadreze în sumele alocate cu această destinație, nu scutește pârâtul de obligația de a se conforma legii, chiar textul invocat prevăzând obligația acestuia de a stabili salariile potrivit legii, și să asigure promovarea în grade și trepte profesionale, potrivit legii.

Nici faptul că pentru respectarea dispozițiilor legale respective, pârâtul trebuia să urmeze o anumită procedură prevăzută de un alt act normativ nu conduce la concluzia că nu avea obligația de a aplica legea invocată de reclamantă.

Față de considerentele expuse, în baza art. 480 Cod pr. civ., urmează a se admite apelul, a se schimba sentința, în sensul că se va admite acțiunea.

Va fi obligată pârâta la încadrarea reclamantei în funcția de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 01.01.2013.

Va fi obligată pârâta la plata despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale diminuate încasate, pe perioada 01.01._13.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art.453 alin.1 Cod pr.civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta B. I., cu domiciliul în C., Merișorului, nr. 47 E, Jud. D., împotriva sentinței nr. 3960/23.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. M._ C. cu sediul în C., ., Jud. D., prin M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, I., nr. 110, sector 6.

Schimbă în parte sentința civilă în sensul că admite acțiunea.

Obligă pârâta la încadrarea reclamantei în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data de 01.01.2013.

Obligă pârâta la plata despăgubirilor reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale diminuate încasate, pe perioada 01.01._13.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015.

Președinte,

A. M.

Judecător,

M. L. N. A.

Grefier,

M. V. A.

Red.jud.A.M.

6 ex/AS/29.01.2015

j.f.C.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CRAIOVA