Obligaţie de a face. Sentința nr. 796/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 796/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 8201/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2068
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul C. L. TG-J., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.796 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, în numele membrului de sindicat C. T. și cu intimatele pârâte GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT „C. B.”, cu sediul în Tg.J., județul Gorj și GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR.1, cu sediul în Tg.J., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prev. de art.411 alin.2 Cod.pr.civ., după care ;
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza in stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 796 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, în numele și pentru reclamanta-membru de sindicat C. T., cu domiciliul în Târgu Jiu, ..20, ., ap.22, ., ., în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Prelungit C. B., cu sediul în Târgu Jiu, ., nr.69, județul Gorj și C. L. Târgu-J., cu sediul în Târgu-J., ..19, județul Gorj.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu P. Prelungit C. B., Gradinita cu P. Prelungit nr. 1 si C. L. Târgu-J. la calculul si plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr.743/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu 29.10.2011 pana la data platii efective ,sentința nr.3407/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Târgu-J., s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința nr.743/01.04.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de intimata C. L. Tg-J., a fosta admisă actiunea formulată de petentii printre care și reclamanta impotriva intimatelor GRĂDINIȚA C. B. si C. L. Tg-J., au fost obligați intimatii C. L. Tg-J. și GRĂDINIȚA C. B. la plata către petenti a sumelor cuvenite rezultând din diferențele dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile Legii 221/2008 pentru aprobarea OG nr 15/2008 începînd cu 01.10.2008 pînă la data plății efective, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Prin sentința civilă nr.3407/06.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg –J., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B. C. V. în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Prelungit”C. B.” Tg-J. a fost obligată pârâta Grădinița cu P. Prelungit ”C. B.” Tg-J. să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite în perioada 01.03._11, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, au fost respinse pretențiile reclamantei pentru perioada ianuarie 2010-februarie.2010 ca fiind prescris dreptul material la acțiune, iar C. L. Tg –J. a fost obligat săaloce fondurile necesarea plăților.
Sentințele sus menționate sunt irevocabile.
Pârâtul C. L. Târgu Jiu administrează bugetul pentru unitatea de învățământ din prezenta cauză, având calitatea de ordonator de credite și a fost obligat să plătească drepturile salariale restante iar în celelalte sentințe pentru care se solicită dobânda legală acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, pârâtul C. L. Tg. J. este culpabil pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor stabilite prin sentințe.
În baza prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Pârâții au fost obligați prin hotărâri judecătorești la plata unor drepturi bănești către reclamanta-membru de sindicat C. T.. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentințelor judecătorești.
Hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților sau alocarea sumelor necesare achitării drepturilor salariale au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligațiile chiar de la momentul pronunțării sentințelor, dată la care sentințele erau executorii.
Însă, față de cererea de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.743/01.04.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ se va acorda începând cu data de 29.10.2011 și până la data plătii sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Cu privire la dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.3407/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, aceasta se va acorda de la data pronunțării titlului executoriu (de la aceasta data si pana la data introducerii acțiunii trecând o perioada mai mică de 3 ani) și până la achitarea sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
În consecință, s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții Grădinița cu P. Prelungit C. B. și C. L. Târgu Jiu la plata către membrul de sindicat C. T. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr.743/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 29.10.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate și sentinței nr. 3407/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării acestei sentințe și până la plății integrale a sumelor datorate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI TÂRGU-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Mai mult decât atât, Legea bugetului de stat pe anul 2013, în speță Legea nr.356/2013, prevede la art.5 următoarele:
„i) plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ special și din centrele de resurse și asistență educațională, în cuantumul prevăzut prin OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea 230/2011, prin O.G. 17/2012, privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea 280/2013, precum și prin OUG 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 01 ianuarie-31 decembrie 2013”.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de alocare revine fiecărei unități de învățământ, C. local distribuind aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă în cauză a apelantului-pârât C. L. rezultă din considerentele hotărârilor care au stabilit creanțele, la care se calculează dobânzile solicitate prin prezenta acțiune.
Prin aceste hotărâri s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă pe cererea având ca obiect plata drepturilor bănești, prin sentința civilă nr.743/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ fiind obligați pârâții C. L. și unitatea de învățământ la plata către reclamant, a sumelor cuvenite rezultând din diferențele dintre drepturile salariale .
Prin sentința nr. 3407/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a stabilit irevocabil obligația Consiliului L. de a aloca fondurile necesare plății sumelor datorate .
Prezenta acțiune are ca obiect numai obligarea la plata dobânzilor legale, care reprezintă o creanță accesorie în raport de creanța principală, reprezentată de obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale, creanță cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod irevocabil.
În ceea ce privește fondul cauzei, nu s-au formulat critici în apel, de altfel debitorul principal al obligației de plată a sumelor nici nu a formulat apel, hotărârea rămânând definitivă sub aspectul întinderii obligației de plată.
Față de aceste considerente, în baza art.480alin. 2 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va schimba în parte sentința, în sensul înlăturării obligatiei pârâtului apelant de plata a dobânzii legale aferente sumelor prevăzute în sentința civilă nr. 3407/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, pe care o înlocuiește cu obligatia de alocare a fondurilor necesare pentru plata dobânzii legale.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, referitoare la obligația de plată a dobânzilor legale rezultate din neexecutarea sentinței civile nr. nr.743/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.796 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, în numele membrului de sindicat C. T. și cu intimatele pârâte GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT „C. B.”, cu sediul în Tg.J., județul Gorj și GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR.1, cu sediul în Tg.J., județul Gorj.
Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură obligația pârâtului apelant de plată a dobânzii legale aferente sumelor prevăzute în sentința civilă nr. 3407 din 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, pe care o înlocuiește cu obligația de alocare a fondurilor necesare pentru plata dobânzii legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S./27.04.2015
Teh. 2 ex.V.R.
Jud. fond L.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 314/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
