Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1604/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1604/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 5927/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1604/2015

Ședința publică de la 27 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C. Ț.

Judecător I. M.

Grefier G. D. L.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, pentru membrul de sindicat G. V., împotriva sentinței civile nr.5339/18.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. G. T. cu sediul în Rovinari, ., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, reține pricina spre soluționare.

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 5339 de la 18.12.2014, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, CUI_ pentru membrul de sindicat G. V., CNP_, domiciliată în Rovinari, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. G. T. cu sediul în Rovinari, ..

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta este angajată a pârâtului C. G. T. în funcția de îngrijitor.

În esență, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim garantat pe țară prin actele normative adoptate. De asemenea, sporul de vechime nu a mai fost acordat, deși Legea nr. 330/2009 prevedea că nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia anterior.

A susținut reclamanta că este îndreptățită să primească acest spor în temeiul art. 34 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr. 59.276 din 2 noiembrie 2012.

Instanța a observat însă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat pe o durată de un an de la momentul înregistrării, așa cum a rezultat din articolul 9 din contract; cum părțile nu au convenit asupra prelungirii, valabilitatea acestuia a încetat la data de 2 noiembrie 2013. Prin urmare, reclamanta nu s-a mai putut pretinde ulterior datei de 2 noiembrie 2013, drepturi izvorând din acest contract colectiv de muncă.

Pe de altă parte, așa cum a rezultat din raportul per salariat, salariul reclamantei nu este mai mic decât salariul minim brut garantat, ea beneficiind de un salariu lunar brut de 900 lei.

Tribunalul a reținut că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin Hotărâre de Guvern. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar alin. 2 prevede că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.

De asemenea, prin art. 1 din HG nr. 1225/2011, începând cu data de 01.01.2012 salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art. 1 din HG nr. 23/2013 la suma de 750 lei, începând cu data de 1 februarie 2013, iar din 1 iulie 2013 salariul minim brut a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin HG nr. 871/2013 să se stabilească începând cu data de 1 ianuarie 2014 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Așa cum a rezultat din actele depuse de unitatea de învățământ, au fost respectate dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul reclamantei nu este sub nivelul salariului minim garantat pe țară. În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecată, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.

În acest sens, a menționat faptul că prin actele normative succesive nominalizate în cererea introductivă, personalului din unitățile bugetare i s-a stabilit salariul de bază minim brut garantat pe țară pentru un program de lucru complet, invocând și dispozițiile art.162 alin.3 și 160 Codul muncii.

Cât privește sporul de vechime, a arătat că el se regăsește în HG 281/1993, Legea cadru nr.330/2009 sau în contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, astfel că salariul de bază trebuia calculat corespunzător funcției de încadrare, cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar sporul de vechime se calculează în formă procentuală, prin raportare la salariul de bază calculat potrivit dispozițiilor legale menționate în cererea introductivă.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466-482 Cod procedură civilă.

S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a constatat că apelul este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:

Problema dedusă judecății este cea referitoare la modul de stabilire a salariului unei persoane încadrată în sectorul bugetar, în raport cu dispozițiile legale care garantează respectarea salariului minim brut pe economie, respectiv dacă, în calcularea salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, salarizarea va porni de la salariul minim brut, garantat la nivel național - urmând ca de la acest nivel să i se aplice procedura specială de calcul prevăzută de lege - ori, dacă, aplicându-se dispozițiile legale cu caracter special - în cauză, cele aplicabile personalului încadrat în învățământ - se va urmări ca salariul rezultant, calculat conform procedurii speciale de calcul, să nu se situeze sub cuantumul salariului minim brut, garantat la nivel național.

Reclamanta face parte din categoria personalului încadrat în sectorul bugetar, drepturile sale salariale fiind stabilite prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale, în virtutea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”

În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010, conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010, salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime în muncă și alte sporuri și indemnizații care fac parte din salariul de bază.

Totodată, potrivit art. 10 din Legea 284/2010, salariile de bază (…) și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință.

Această modalitate de calcul s-a menținut și după . Legii 285/2010, respectiv pentru anul 2011, lege care prin art. 9 prevede componentele sistemului de salarizare iar prin art. 10, procedura, modalitatea de stabilire a acestuia: înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință, aceasta fiind pentru anul 2011, 600 lei, valoare care s-a menținut la acest cuantum și pentru anul 2012, potrivit art. 4 din Legea 283/2011.

Curtea a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la primul capăt de cerere este legală și temeinică, soluția contrară - expusă de reclamantă prin acțiune, respectiv prin motivele de apel, golind practic de conținut atât dispozițiile referitoare la procedura de stabilire a salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, cât și pe cele referitoare la stabilirea valorii de referință în cei doi ani consecutivi la nivelul de 600 lei.

Totodată, după cum s-a reținut în mod corect și de către instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea 285/2010, salariul brut este compus din salariul de încadrare (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, includerea sporurilor în salariul de bază în cazul personalului bugetar, garantând respectarea articolului 2 atât cel din H.G. 1993/2010, cât și cel din H.G. 1225/2011, potrivit cărora, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată.

Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.

De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens, se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013

După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la un salariu de bază în care este inclus sporul de vechime.

Cât privește referirile pe care apelanta reclamantă le-a făcut la dispozițiile H.G.23/2013, respectiv H.G.871/2013, Curtea a constatat că aceste acte normative prin care statul garantează plata unui salariu minim brut la nivel național – deci pentru toți salariații - nu intră în contradicție cu actele normative care reglementează salariul în plată al apelantei reclamante, acesta situându-se peste minimul brut, stabilit la nivel național .

Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, pentru membrul de sindicat G. V., împotriva sentinței civile nr.5339/18.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. G. T. cu sediul în Rovinari, ..

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2015.

Președinte,

M. C. Ț.

Judecător,

I. M.

Grefier,

G. D. L.

18.04.2015

Red.jud.M.C.Ț.

4ex/AS

j.Fl.T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1604/2015. Curtea de Apel CRAIOVA