Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3189/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3189/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3189
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantele-reclamante S. D., domiciliată în C., ., ., ., U. D., domiciliată în C., ..18, . și V. D., domiciliată în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7363 din 09.12.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. de A. C., cu sediul în C., ., nr. 5A, jud. D. si M. Justiției, cu sediul în București, sector 5, . si apelurilor declarate de apelantul-pârât M. Justiției împotriva sentinței civile nr.7363 din 09.12.2014 și a sentinței civile nr.7/17.02.2015, pronunțate de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de A. C., cu sediul în C., ., nr. 5A, jud. D. si intimatele –reclamante S. D., U. D., V. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelanții au solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ.; după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelanților de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ și_/63/2014, reclamantele S. D., U. D. și V. D. au formulat, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției și C. de A. C., cerere de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentința nr. 190/11.12.2008 a Curții de A. C. in dosar nr._ al Curții de A. C. si sentința nr. 3981/06.06.2008 a Tribunalului D. în dosar nr._/63/2007 de la data pronunțării sentințelor și până la data plății integrale a acestor sume.
În motivarea cererii au arătat că prin sentințele invocate s-a dispus obligarea pârâtelor la acordarea unor drepturi salariale către reclamante, respectiv sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada septembrie 2004 la zi și pe viitor și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.09._08.
Au susținut că executarea acestor hotărâri judecătorești este supusă unei proceduri speciale, reglementate de OUG nr.71/2009, așa cum a fost modificată și completată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/2010, OUG nr. 113/2010 si Legea nr. 230/2011.
Neexecutarea de buna voie a sentințelor este de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite. Caracterul ilicit al faptei este generat de împrejurarea că măsurile dispuse prin OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz de suspendare legală a executării silite care însă nu afectează caracterul exigibil al unei creanțe, cum este cea din titlul executor, ea putând fi executată oricând de bună voie.
Și-au întemeiat cererile pe dispozițiile art. 1073, 1082, 1088 cod civil de la 1864, respectiv art. 1531 și 1535 din Cod Civil din anul 2009.
I. Prin sentința civilă nr.7363 din 09.12.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele S. D., U. D. și V. D., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției și C. de A. C..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor S. D., U. D. și V. D. dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 190/11.12.2008 a Curții de A. C., în dosar nr._ al Curții de A. C. de la data de 26.06.2011 și până la data plătii efective.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor U. D. și V. D. dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 3981/06.06.2008 a Tribunalului D., în dosar nr._/63/2007 de la data de 11.07.2011 și până la data plătii efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 190/11.12.2008 a Curții de A. C. în dosar nr._ al Curții de A. C. și sentința nr. 3981/06.06.2008 a Tribunalului D. în dosar nr._/63/2007 s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamante a unor drepturi salariale neacordate, respectiv sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada septembrie 2004 la zi si pe viitor si sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.09._08.
Problema de drept supusă analizei este de a se determina dacă pentru sumele respective creditorii au dreptul la dobânzi și data de la care debitorii obligației stabilite prin sentințele menționate au obligația de a achita creditorilor dobânda legală pentru întârzierea în executare.
Ipoteza cauzei de față este cea avută în vedere la decizia în interesul legii nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Reclamantele magistrați la C. de A. C. au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru plata sumele prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Debitorii obligației se află sub incidența dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
Constatând astfel îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1) alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Dezlegarea problemei de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea privind acordarea dobânzilor este întemeiata.
În ceea ce privește data de la care urmează sa fie acordate dobânzile se are în vedere ca obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, a rezultat că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie și aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data de 11.12.2008-cazul sentinței civile nr. 190, respectiv 06.06.2008 - cazul sentinței nr. 3981.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr. 167/1960, aplicabil în speță, având în vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret, termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobândă, urmează să se constate că pentru dobânzile ce au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
La pronunțarea soluției instanța a avut în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de A. C., (dosar nr._/63/2013), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
II. Prin sentința civilă nr.7/17.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantele S. D., U. D., și V. D., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției și C. de A. C.
S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.7363/09.12.2014 pronunțata în dosarul nr._ al Tribunalului D., în sensul că numărul corect al dosarului în care s-a pronunțat sentința nr.190/11.12.2008 este_, în loc de_, așa cum greșit s-a consemnat.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 7363/09.12.2014 pronunțata în dosarul nr._ al Tribunalului D. în sensul că pentru reclamantele U. D. și V. D. se va trece ..06.2008 pronunțata în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., astfel cum a fost modificată și menținută prin decizia civilă nr. 3223/20.05.2009 pronunțata în dosarul nr._.2007.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 7363/09.12.2014 pronunțata în dosarul nr._ al Tribunalului D. în sensul că vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei S. D. dobânda legală cuvenită pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 3980/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007, sentința nr. 4519/04.07.2008, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., irevocabilă prin decizia civilă nr. 1990/13.04.2009 pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Curții de A. C. de la data de 11.07.2011 până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele-reclamante S. D., U. D., V. D. și apelantul-pârât M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantele-reclamante au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru titlurile executorii pentru perioada solicitată prin acțiune, respectiv de la data pronunțării sentințelor și până la executarea efectivă.
În motivare au arătat că nu este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune: dispozițiile noului Cod civil nu sunt aplicabile drepturilor de creanță ce fac obiectul prezentei cauze, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: "Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la excepția extinctivă, aplicabil în cauză, dreptul la acțiune se stinge odată cu dreptul la acțiune privind dreptul principal; dreptul la acțiune privind dreptul în subsidiar, arată că în ceea ce privește eventuala incidență a excepției prescripție extinctivă a prezentelor drepturi, urmează a se constata că a intervenit fie suspendarea cursului prescripției prin incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009, care a suspendat de drept orice procedură de executare a pretențiilor având caracter principal, fie întreruperea cursului prescripției, prin incidența plăților efectuate până în prezent de către pârâții debitori, context în care având în vedere că pentru accesorii prescripția începe să curgă odată de la scadența drepturilor principale, rezultă că în prezent nu este împlinit termenul general de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune pentru prezenta cauză.
Totodată au învederat că prin soluționarea recursului în interesul legii -Decizia nr. 2/17.02.2014 a ÎCCJ,- a început să curgă un nou termen al prescripției aferent drepturilor salariale constând în dobânda legală drepturilor restante datorate în continuare de către pârâți, dreptul la dobânda legală fiind recunoscut abia prin efectul admiterii recursului în interesul legii, context în care prescripția nu poate fi apreciată că a început să curgă de la data pronunțării titlurilor executorii sau de la data scadenței drepturilor principale cu privire la care s-a solicitat acordarea dobânzilor legale prin prezenta acțiune.
Au invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului- Cauza B. contra României, prin care se constata că Guvernul nu a prezentat o justificare pentru diferența de tratament, argumentarea sa întemeindu-se în principal, pe de o parte, pe faptul că pretinsa discriminare nu se bazează pe niciunul din criteriile enunțate la articolul 14 și, pe de altă parte, pe autonomia de care beneficiază instanțele interne în interpretarea și aplicarea dreptului intern.
În drept, au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod pr. Civ.
Apelantul-pârât M. Justiției a arătat că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 7363/09.12.2014.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 954/20.03.2014, pronunțată în Dosarul nr._, prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul A. și Judecătoria Oradea într-o cauză în care s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente unor titluri executorii, acțiunea vizează în mod evident tot un drept de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că dobânzile pretinse reprezintă o corecție a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească și au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, și în cauza de față solicitarea intimatelor-reclamante are un caracter accesoriu dreptului principal, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din decretul 167/1958 potrivit cărora "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
Atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.
OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamantele le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Așadar, instanța de fond a lipsit de sens dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Totodată, conform art. 171 alin. 1 din Codul muncii, "(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul si la termenul stabilit de OUG 71/2009.
În speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. In cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen.De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței.
Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: "Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
În aceste împrejurări, a arătat că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_, HG 248/2014, H.G nr.551/2014, HG 870/2014, HG 1105/2014.
Potrivit art. 19 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de Urgență nr. 74 din 3 decembrie 2014, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 și unele măsuri bugetare: "(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt destinate: b) plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut pentru anul 2014 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, precum și prin art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare;" și alin. (4) din același act normativ: "(4) Plata titlurilor executorii se va face în ordine cronologică, achitându-se cu prioritate sumele aferente anului 2014 și ulterior sumele aferente anului 2015, în cuantumurile prevăzute de lege, după asigurarea integrală a fondurilor necesare pentru finanțarea cheltuielilor cu salarii, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite de lege, precum și contribuțiile aferente acestora pentru personalul din unitățile de învățământ special, centrele de resurse și asistență educațională și din unitățile de învățământ preuniversitar de stat."
Ca practică judiciară, a invocat Decizia nr. 117/10.12.2013 pronunțată de C. de A. Timișoara, în dosarul nr._ .
Prin această hotărâre, C. a reținut că prin efectul termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG 71/2009, "creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp nu curge nicio dobândă penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.
În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate.
S-a observat că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată...".
De asemenea, prin Decizia nr._/7.12.2012, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de M. Justiției împotriva Sentinței civile nr. 2474/13.09.2012 pronunțată de Tribunalul M..
C. de A. C. a reținut că "o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească devine exigibilă numai în momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferirea caracterului executoriu hotărârii judecătorești...instituția debitoare nu a refuzat executarea creanței, ci a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat.. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim., și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit...Intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de C. Constituțională și de C. Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie caz fortuit care exonerează pe debitori de plata dobânzilor."
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 7363/09.12.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Apelantul-pârât M. Justiției a criticat și sentința civilă nr. 7/17.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a acesteia.
I. Astfel, a învederat instanței de apel că potrivit art. 444 din Codul de procedură civilă:
"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
(2)Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3)Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
Potrivit art. 204 din Codul de procedura civilă:
"(1) Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. în acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
(2)Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când:
1.se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;
2.reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii;
3.se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;
4.se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.
(3)Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților."
Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 190/11.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C., irevocabilă prin Decizia nr. 2136 din 15 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C., calculate de la data pronunțării sentinței și până la executarea efectivă, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, iar nu și cu privire la Sentința civilă nr. 3981/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., astfel cum a fost modificată și menținută prin Decizia civilă nr. 3223/20.05.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2007, Sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007, Sentința civilă nr. 4519/04.07.2008, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1990/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Curții de A. C..
De asemenea, a menționat că nici ulterior primirii cererii de chemare în judecată nu i s-a comunicat vreo cerere modificatoare sau completatoare a cererii de chemare în judecată, din care să rezulte că reclamanții au solicitat plata de daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute prin titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 3981/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., astfel cum a fost modificată și menținută prin Decizia civilă nr. 3223/20.05.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2007, Sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007, Sentința civilă nr. 4519/04.07.2008, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D., irevocabilă prin Decizia civila nr. 1990/13.04.2009, pronunțata în dosarul nr._/63/2007 al Curții de A. C..
Mai mult, chiar în cuprinsul sentinței civile nr. 7363/09.12.2014 pronunțata de Tribunalul D. în Dosarul nr._, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecata reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 190/11.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C., irevocabilă prin Decizia nr. 2136 din 15 aprilie 2009 și sentința nr. 3981/06.06.2008 a Tribunalului D. în dosarul nr._/63/2007, fără să se facă vreo mențiune despre celelalte titluri executorii și cu toate că referitor la Sentința nr. 3981/06.06.2008 a Tribunalului D. în dosarul nr._/63/2007, din cererea de chemare în judecată care a fost comunicată Ministerului Justiției nu rezultă că s-ar fi cerut daune-interese moratorii.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 7/17.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Tribunalul D., în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 7363/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul D..
Apelantul-pârât M. Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă și pe fond ca neîntemeiată.
Apelurile declarate nu sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective iar prin OUG 92/2012 s-au avut în vedere și titlurile executorii obținute ulterior anului 2010 de salariații din sectorul bugetar. Prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanțele reclamanților constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârii judecătorești.
De altfel, problemele de drept vizând posibilitatea acordării dobânzilor pentru astfel de titluri executorii, natura juridică a acestora și cumulul dobânzii cu reactualizarea creanței au fost dezlegate de ÎCCJ prin Decizia în interesul legii nr. 2/2014, care, așa cum a reținut și tribunalul este obligatorie pentru toate instanțele.
Prin criticile formulate, apelantul M. Justitiei susține, în principal, că dobânda nu este datorată, întrucât obligația de plată nu este ajunsă la scadență.
Aceste susțineri au fost infirmate prin decizia nr. 2/2014 care a stabilit, de principiu, dreptul celor în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit că sunt îndreptățiți să primească diferențe salariale (datorate și neachitate), de a solicita și obține dobânda legală aferentă acestor drepturi, pe perioada eșalonării plății lor prin OUG 71/2009 . Întrucât această chestiune de drept a litigiului a fost dezlegată printr-o decizie obligatorie, orice discuție (referitoare la prejudiciu și culpa debitorului obligației) este de prisos, câtă vreme nu se invocă o stare de fapt și de drept diferită de cea analizată de instanța supremă.
Astfel, instanța supremă a stabilit că suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii prin OUG 71/2009 nu este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese, în condițiile art. 1088 cod civil, că . actului normativ reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
S-a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Prin instituirea legală a obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens), în timp ce dobânda reprezintă beneficiul de care creditorul este lipsit (lucrum cessans).
În concluzie, drepturile salariale cu privire la care s-au pronunțat titlurile executorii avute în vedere de tribunal sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constatată de către instanța de judecată prin hotărârea judecătorească respectivă.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, C. reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că prin obligarea angajatorului la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului și acest motiv fiind neîntemeiat.
De altfel, în condițiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, și această chestiune a fost dezlegată prin Decizia 2/2014 a ÎCCJ.
În ceea ce privește data de la care a fost acordată dobânda, instanța reține că în Monitorul Oficial al României nr. 461 din data de 26 iunie 2015 a fost publicată Decizia nr. 7/2015 prin care ÎCCJ a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în ședința din 22 iunie 2015, că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. ddin Codul civil raportat laart. 166 alin. 1 și 4din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare șiart. 1535din Codul civil, că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 cod procedură civilă și dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru toate instanțele, astfel că, fără temei au susținut apelantele-reclamante acordarea dobânzilor de la data când titlurile executorii au fost pronunțate, pentru aceleași rațiuni urmând a fi înlăturată si susținerea apelantului pârât privind prescrierea dreptului la dobândă respectiv acordarea dobânzii de la data introducerii acțiunii(în teza subsidiară).
De asemenea, fără temei apelantul –pârât a susținut că sentința civilă nr. 7/17.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. ar încălca dispozițiile art. 444 din Codul de procedură civilă.
Acordarea dobânzii pentru titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3981/06.06.2008, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D. ( astfel cum a fost completată prin sentința 4520/ 04 Iulie 2008, modificată prin decizia civilă nr. 3223/20.05.2009 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._/63/2007), sentința civilă nr. 3980/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._/63/2007, sentința civilă nr. 4519/04.07.2008, pronunțată în dosarul_/63/2007 al Tribunalului D., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1990/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2007 al Curții de A. C., a fost solicitată de reclamante prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._/63/2014, conexată la dosarul nr._ .
Cum prima instanță a omis să se pronunțe asupra unei cereri cu care a fost legal sesizată, în aplicarea art. 444 C.proc.civ., în mod corect s-a dispus completarea dispozitivului sentinței inițiale în sensul obligării pârâților si la plata dobânzii legale cuvenită pentru creanțele stabilite prin aceste titluri executorii.
Prin urmare, potrivit art. 480 cod procedură civilă apelurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele-reclamante S. D., domiciliată în C., ., ., ., U. D., domiciliată în C., ..18, ..10, jud. D. și V. D., domiciliată în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7363 din 09.12.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ și de apelantul-pârât M. Justiției, cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr.7363 din 09.12.2014 și a sentinței civile nr.7/17.02.2015, pronunțate de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de A. C., cu sediul în C., ., nr. 5A, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
7 ex./10.07.2015
Jud. fond C. Uncheașu
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-07-2015, Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
