Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 903/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 903/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 2784/90/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3190
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul-pârât M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.903/19.02.2015, pronunțată de T. G., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă D. E., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Novaci, județul G., și cu intimații-pârâți T. G., cu sediul în Târgu-J., ..34, județul G. și C. de A. C., cu sediul în C., ..5A, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelantul-pârât a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului-pârât de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la T. V., sub nr._, reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentințele nr. 1005/29.05.2007, nr.3373/6 mai 2008, nr.3026/19.12.2007, nr.2371/11.10.2006, nr.2233/22.11.2007, pronunțate de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, de la data la care hotărârile au devenit executorii, pe toata perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât si pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune iar fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 24 noiembrie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V. iar prin sentința nr.1502/24.11.2014, T. V. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului-G. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.01.2015.
Prin sentința civilă nr.903/19.02.2015, pronunțată de T. G., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. E., împotriva pârâților M. Justiției, T. G. și C. de A. C..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr.2371/11.10.2006, pronunțată de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2047/CM/2005, sentința nr.1005/29.05.2007 pronunțată de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, sentința nr.2233/22.11.2007, pronunțată de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, sentința nr.3026/19.12.2007, pronunțată de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.6156/09.11.2009, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, sentința nr.3373/06.05.2008 pronunțată de T. G.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, începând cu data de la care hotărârile au devenit executorii și până la data plății sumelor datorate, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate.
S-au respins în rest pretențiile reclamantei, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că dreptul la acțiune privind dobânda legală este un accesoriu al creanței principale, ce se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principală.
Dreptul la acțiune privind dreptul principal (sumele de bani datorate în baza titlurilor executorii) nu s-a stins, întrucât plata parțială voluntară, conform eșalonării stabilite prin O.U.G. nr.71/2009 a avut efect întreruptiv de prescripție, în condițiile art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958.
Prin O.U.G. nr.71/2009 s-a reglementat o procedura de eșalonare a plătii sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
S-a apreciat că nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru a solicita drepturile accesorii, respectiv dobânda legală aferentă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin hotărâri judecătorești reclamanta D. E. a obținut obligarea pârâților M. Justiției, T. G. și C. de A. C. la plata unor drepturi bănești.
Conform art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la data de 31.12.2011, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se realizează după o procedură de executare în tranșe.
Potrivit dispozițiilor art.1082 din Codul civil din 1864, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din Codul civil din 1864, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Fapta ilicită în speță constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, ce antrenează răspunderea civila delictuală, chiar daca izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționata prin hotărârea judecătoreasca ce reprezintă titlu executoriu este un contract. În acest sens a reținut si Înalta Curte de Casație si Justiție în considerentele deciziei în interesul legii nr.2/2014.
S-a reținut că nu este întemeiată susținerea că obligația de plată este afectată de un termen suspensiv stabilit prin O.U.G.71/2009 și că acest act normativ nu reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului în executarea obligației.
Posibilitatea acordării dobânzii legale în condițiile eșalonării drepturilor reclamantei de prin O.U.G. nr.71/2009, ce prevede la art.1 alin.3 actualizarea cu indicele de inflație a sumelor plătite in temeiul ordonanței, a fost statuată cu caracter obligatoriu, conform art.517 alin.4 Cod de procedură civilă, prin decizia nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție.
Hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată în sarcina pârâților au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții erau ținuți a-și executa obligațiile de la momentul pronunțării sentințelor, dată la care sentințele erau executorii.
Prin urmare, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la acordarea dobânzii legale pentru sumele stabilite prin hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea excepției prescripției integrale a acțiunii, având în vedere Decizia nr. 1/2014, pronunțată în dosarul nr. 20/2013, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Complet RIL, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/17 aprilie 2014, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, dată fiind împrejurarea că acțiunea a fost introdusă în anul 2014, intimații reclamanți obținând deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, iar daunele solicitate prin noua acțiune nu întrunesc condițiile legale pentru a fi reținute și acordate de instanța de judecată
Mai mult decât atât, a solicitat să se observe că OUG 71/2009 a prevăzut la art. II alin.(3) că sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Național de S., așadar nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
A invocat art. 1489 alin. 1, art. 1535 Cod civil, Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 susținând că în mod greșit prima instanță a acordat reclamanților dobânda legală solicitată, deci practic o dobândă penalizatoare.
A susținut că nu sunt exigibile creanțele, nefiind ajunse la scadență, în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 .
În aceste împrejurări, a arătat că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres.
În acest sens este și Decizia CEDO nr._/08/4.09.2012, pronunțată în cauza D. ș.a. contra României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 709 din data de 17 octombrie 2012.
Față de temeiul invocat de reclamantă a arătat că, pe de o parte, aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență, astfel cum a arătat mai sus, iar pe de altă parte, în temeiul acestor dispoziții exista posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală, din ziua cererii de chemare în judecată, o dată cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu au uzat.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 480 al. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat să se admită apelul, așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, să se schimbe hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective iar prin OUG 92/2012 s-au avut în vedere și titlurile executorii obținute ulterior anului 2010 de salariații din sectorul bugetar. Prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.
Creanțele reclamanților constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârii judecătorești.
De altfel, problemele de drept vizând posibilitatea acordării dobânzilor pentru astfel de titluri executorii, natura juridică a acestora și cumulul dobânzii cu reactualizarea creanței au fost dezlegate de ÎCCJ prin Decizia în interesul legii nr. 2/2014, care, așa cum a reținut și tribunalul este obligatorie pentru toate instanțele.
Prin criticile formulate, apelanta susține, în principal, că dobânda nu este datorată, întrucât obligația de plată nu este ajunsă la scadență.
Aceste susțineri au fost infirmate prin decizia nr. 2/2014 care a stabilit, de principiu, dreptul celor în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit că sunt îndreptățiți să primească diferențe salariale (datorate și neachitate), de a solicita și obține dobânda legală aferentă acestor drepturi, pe perioada eșalonării plății lor prin OUG 71/2009 . Întrucât această chestiune de drept a litigiului a fost dezlegată printr-o decizie obligatorie, orice discuție (referitoare la prejudiciu și culpa debitorului obligației) este de prisos, câtă vreme nu se invocă o stare de fapt și de drept diferită de cea analizată de instanța supremă.
Astfel, instanța supremă a stabilit că suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii prin OUG 71/2009 nu este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese, în condițiile art. 1088 cod civil, că . actului normativ reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și a stabilit că aceste condiții sunt îndeplinite.
S-a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Prin instituirea legală a obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens), în timp ce dobânda reprezintă beneficiul de care creditorul este lipsit (lucrum cessans).
În concluzie, drepturile salariale cu privire la care s-au pronunțat titlurile executorii avute în vedere de tribunal sunt ajunse la scadență, exigibilitatea creanței fiind constatată de către instanța de judecată prin hotărârea judecătorească respectivă.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, C. reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că prin obligarea angajatorului la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului și acest motiv fiind neîntemeiat.
De altfel, în condițiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, și această chestiune a fost dezlegată prin Decizia 2/2014 a ÎCCJ.
În ceea ce privește data de la care a fost acordată dobânda, instanța reține că în Monitorul Oficial al României nr. 461 din data de 26 iunie 2015 a fost publicată Decizia nr. 7/2015 prin care ÎCCJ a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în ședința din 22 iunie 2015, că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. ddin Codul civil raportat laart. 166 alin. 1 și 4din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare șiart. 1535din Codul civil, că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 cod procedură civilă și dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru toate instanțele, astfel că se constată că este nelegală acordarea dobânzilor de la data când titlurile executorii au fost pronunțate, sub acest aspect fiind fondat apelul pârâtului.
Prin urmare, potrivit art. 480 cod procedură civilă se va admite apelul, se va schima în parte sentința și se va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, drept care este prescris pentru perioada anterioară datei de 9.07.2011 ( cu trei ani înaintea promovării acțiunii de față).
Se va dispune ca pârâții să plătească dobânda penalizatoare începând cu data de 9.07. 2011, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.903/19.02.2015, pronunțată de T. G., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă D. E., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Novaci, județul G., și cu intimații-pârâți T. G., cu sediul în Târgu-J., ..34, județul G. și C. de A. C., cu sediul în C., ..5A, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 903/19.02.2015, pronunțată de T. G., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca fiind prescris dreptul la acțiune privind acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 09.07.2011.
Obligă pârâții să plătească reclamantei D. E. dobânda legală începând cu data de 9.07.2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.903/19.02.2015, pronunțată de T. G., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
6 ex./03.07.2015
Jud. fond N. C. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 475/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
