Obligaţie de a face. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 761/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 9351/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 761
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva încheierii din data de 27 martie 2014 și a sentinței numărul 1468 din data de 19 iunie 2014, pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta E. I., cu domiciliul în comuna Peștișani, ., județul Gorj, și cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE,, TRANSELECTRICA,, SA, cu adresa de corespondență în București, .-4, sector 3, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata reclamantă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- depunerea la dosarul cauzei de note de ședință formulate de intimata reclamantă E. I., înregistrate sub nr.3792/29.01.2015;
- depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE,, TRANSELECTRICA,, SA, înregistrată sub nr. 5483/09.02.2015, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă;
- apelanta pârâtă, prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererile privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulate de apelanta pârâtă S.C. E. S.A prin motivele apel și de intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE,, TRANSELECTRICA,, SA prin întâmpinare, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1468 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a .>
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA cu sediul procesual ales în București, .-4, sector 3.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta E. I., cu domiciliul în comuna Pestisani, ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. cu sediul în București, ..9, sector 1.
A fost obligată pârâta . acorde reclamantei grupa a II-a de muncă pentru perioadele 16.07.1979 – 17.07.1985 și 01.10.1985 – 31.08.1999, în procent de 100%.
A fost obligată pârâta . emită o adeverință reclamantei în care să se menționeze grupa de muncă și procentul pentru perioadele respective.
A fost obligată pârâta . 650 lei cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă,aplicabil în cauză, instanța a soluționt cu prioritate excepțiile de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea fondului pricinii .
În consecință, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtele . C.N.T.E.E. ,,Transelectrica” SA.
În acest sens s-a reține că prin H.G.1342/27.12.2001 s-a reglementat reorganizarea societății comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice „ E.” S.A. fiind înființate noi societăți comerciale, însă reclamanta a solicitat acordarea grupei I de muncă pe perioada anterioară datei de 01.04.2001, astfel că în privința perioadei în litigiu (anterioară datei de 01.04.2001) intimata S.C.E. S.A are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de angajator, întrucât reorganizarea societății și preluarea personalului existent în cadrul Diviziei de întreținere și servicii energetice al Sucursalelor de întreținere și servicii energetice de către noile societăți comerciale înființate s-a realizat ulterior.
Din aceleași considerente s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. ,,Transelectrica” SA.
S-a reținut că reclamanta a fost angajatul pârâtei S.C.E. S.A., în funcția de electrician la laboratorul de contori Tg-J. în perioada 16.07._85 și ca electrician la laboratorul contori Reșița în perioada 01.10._99.
Așa cum a concluzionat expertul, activitatea reclamantei s-a desfășurat în atelierul de verificare și reparare a contorilor, atelier amenajat special pentru această activitate, unde au fost efectuate operații de verificare și reparare periodică a contorilor de energie electrică, industriali și casnici, periodicitatea fiind impusă de prescripțiile și reglementările tehnice referitoare la relațiile contractuale specifice furnizării și achitării contravalorii energiei. A concluzionat expertul că activitatea a fost organizată în flux continuu, într-un proces tehnologic cu operații specifice, printre care: primirea contorului, înregistrarea, verificarea sigiliilor; verificarea contorului pentru a se face constatarea stării tehnice; demontarea carcasei și elementelor pe subansamble constructive; verificarea echipamentelor și stabilirea gradului de uzură pentru înlocuirea ansamblelor uzate, defecte sau care nu se mai încadrează în clasa de precizie; curățire, degresare, ungere a elementelor mecanice în mișcare; efectuarea operațiilor inverse de montare a tuturor elementelor componente și montarea carcasei; predarea contorului pentru verificarea finală, etalonare, inscripționare, înregistrare și eliberare a certificatului de conformitate.
S-a concluzionat de către expert că o mare parte dintre operații se realiza cu contorul sub tensiune, chiar la nivelul de 1000 V, pentru constatarea modului de funcționare și încercarea elementelor izolante cu tensiune mărită, astfel că activitatea reclamantei se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv:buletinele de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă pe baza cărora s-au acordat sporuri la salariu și zile concediu odihnă suplimentar pentru lucru în condiții grele, vătămătoare sau nocive; studiile efectuate de către INCDPM București la comanda pârâtei . riscurile și specificul activității care poate afecta starea de sănătate cu suprasolicitare neuropsihică prin stresul determinat de monotonia activității și suprasolicitarea organului vizual în lucru cu repere de mici dimensiuni; determinarea stării de sănătate a reclamantei.
S-a reținut în acest sens că prin adresa nr._ din 22.11.1995 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale s-a menționat, printre altele, faptul că se încadrează în grupa a II-a de muncă și activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării. Prin adresa nr._ din 07.11.1990 s-a menționat că prevederile punctului 3 din Ordinul nr.50/1990, potrivit cărora poate beneficia de încadrarea în grupa I sau II de muncă în vederea pensionării și personalul din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în grupele respective, se pot aplica, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, fără a mai fi necesară completarea anexelor nr.1 și 2 la ordinul respectiv.
De asemenea, în Nota comună nr.1279 din 15.02.1999 a Renel au fost prevăzute locurile de muncă și activitățile pentru care se acordă sporuri la salariul de bază negociat pentru condiții de muncă grele, periculoase, nocive și de izolare, astfel că activitatea constând în revizii și reparații, contori, AMC a fost încadrată la condiții periculoase de muncă.
Prin urmare, în raport de probele administrate și concluziile raportului de expertiză, se poate concluziona că activitatea reclamantei poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990, fiind încadrată însă în grupa a II-a de muncă și nu în grupa I de muncă așa cum a solicitat reclamanta.
S-a avut în vedere în acest sens prevederile art.3 din Ordinul nr.50/1990 conform cărora „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Instanța a reținut de asemenea că prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune, cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De altfel, prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
În fine, este de menționat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care face trimitere pârâta nu pot obliga instanța a da o soluție identică, instanța fiind chemată să analizeze anumite aplicări ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea și interpretarea normei legale se fac în concret la speța dedusă judecății.
În consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.T.E.E. ,,Transelectrica” SA. Pe fond, s-a admis în parte acțiunea cu obligarea pârâtei . acorde reclamantei grupa a II-a de muncă pentru perioadele 16.07.1979 – 17.07.1985 și 01.10.1985 – 31.08.1999, în procent de 100%, precum și emiterea unei adeverințe reclamantei în care să se menționeze grupa de muncă și procentul pentru perioadele respective.
În temeiul art.453 cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere admiterea în parte a acțiunii.
Prin încheierea din 25 Septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1468/2014 formulată de către pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE ,, TRANSELECTRICA” SA, cu sediul procesual ales în București, .-4, sector 3.
S-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1468/2014 în sensul că drept consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a . respins cererea față de această pârâtă.
Împotriva încheierii din data de 27 martie 2014 și a sentinței numărul 1468 din data de 19 iunie 2014, pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, a declarat apel pârâta S.C. E. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A.:
In mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A. si in consecința Sentința civila pronunțata in ședința publica din27.03.2014 este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a ținut cont de mențiunile făcute in la punctele 70 din cartea de munca a reclamantei, din care rezulta faptul ca a fost "transferat in interesul serviciului conf. HG. 1342/2001. la data de 01.03.2002 de către S.C. FDFEE E. Banat SA-Sucursala de Distribuție si Furnizare a En.El Timișoara, societate care in prezent si-a schimbat denumirea in S.C.Enel Distribuție Banat S.A..
Asa cum s-a arătat si prin întâmpinarea formulată in fata instanței de fond, Sistemul Energetic Național a suferit mai multe reorganizări succesive iar Întreprinderea de Rețele Electrice I.RE.C., unde si-a desfășurat activitatea reclamanta (înființata prin Decretul nr. 334/1977 pentru modificarea Decretului nr. 649/1969 privind organizarea si funcționarea Ministerului Energiei Electrice, devenit Legea nr. 44/1969 cu modificările ulterioare si înființarea unor centrale in subordinea Ministerului Energiei Electrice) a fost preluata de către fosta Regie Autonomă de Electricitate (RENEL) înființata prin H.G.nr.1199/1990 care a fost o companie de stat, ce a luat locul "Departamentului Energiei Electrice și Termice" (DEET) - fost "Ministerul Energiei Electrice" (MEE). In urma reorganizării fostei IRE, reclamanta a devenit salariatul acestei Regii ce deținea toate activitățile în domeniul energiei electrice în România: producție, transport, distribuție.
Prin H.G. 365/1998, RENEL a fost desființată prin divizare înființându-se, intre altele, C. Națională de Energie Electrică CONEL SA, care la rândul ei a fost desființată prin H.G. 627/2000 fiind separată producția de transport si distribuție înființându-se următoarele societăți;
- S.C. Termoelectrica SA care are ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale;
-S.C. Hidroelectrica S.A, care are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale;
-S.C. E. SA care avea ca obiect de activitate distribuția si furnizarea de energie electrica in rețele de medie si joasa tensiune.
-S.C. TRANSELECTRICA S.A. care are ca obiect transportul energiei electrica in rețele de înalta tensiune(I.T).
Ulterior prin H.G.nr.1342/2001, a avut loc o noua reorganizare, iar
cea mai mare parte din personalul societății S.C. E. SA. a fost transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou înființate, in conformitate cu dispoz. art.46 alin 1 din respectiva hotărâre.
Instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea sentinței de dispozițiile art.4 alin.2 din HG nr.1342/2001, potrivit cărora, Societățile înființate potrivit art.1 din hotărâre, sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție si furnizare ale S.C. E. S.A.
S-a precizat faptul ca societățile nou înființate in baza H.G. nr. 1342/2001 au preluat drepturile si obligațiile vechii societăți S.C. E. S.A. si, deși obligația privind efectuarea "încadrărilor in grupe de munca pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001, (când dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 - astfel cum a fost modificat si completat prin ordine succesive, si-a încetat aplicabilitatea) revenea S.C. E. SA, aceasta având calitatea de angajator de la data de 10.10.2000 (data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului) si pana la data de 01.04.2001, ulterior acestei date, conform art. 4 alin 2 din H.G. 1342/2001,va rugam sa constatați faptul ca S.C.E. S.A. nu mai este titulara obligației care formează obiectul prezentei judecați, neavand, prin urmare, legitimare procesuala pasiva, aceasta calitate a fost preluata de către S.C. E. Distribuție Banat SA, actuala Enel Distribuție Banat S.A., care s-a substituit in drepturile si obligațiile S.C. E. S.A. si care este deținătoare a arhivei de personal a reclamantei.
In condițiile în care activele si pasivele fostei IRE au fost preluate, in conformitate cu H.G. 1342/2001, de către S.C. E. Banat S.A. (ce si-a schimbat denumirea in ENEL Distribuție Banat SA), iar aceasta din urma este continuatoarea personalității juridice a fostului angajator a! reclamantei, noua societate formata prin divizarea S,C. E. S.A. este debitorul obligației prevăzute de Ordinul 50/1990, referitoare la atestarea condițiilor de munca si emiterea de adeverințe in acest sens întrucât „adeverințele se întocmesc si se eliberează, numai in baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954 (potrivit cărora "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel ființa. Împărțirea patrimoniului se face in proporția părții desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii) fapt pentru care s-a solicitat sa constatați faptul ca debitorul obligației din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin H.G. nr. 1342/2001. care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamantei si in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a societății;
Sentința pronunțata încalcă dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, care prevede expres faptul ca "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Întrucât reclamanta nu a fost transferată la societatea pârâtă cu sediul in București, ., 9 si nu a încheiat Contracte Individuale de Munca prin care sa se stabilească toate drepturile salariate, s-a considerat ca S.C. E. S.A. nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
In contextul celor de mai sus, așa cum rezulta si din mențiunile făcute in cartea de munca a reclamantei, calitatea procesuala pasiva, consideram ca trebuia sa fie stabilita in raport de societățile la care reclamanta figura ca angajat in perioada pentru care s-a solicitat constatarea grupei de munca, precum si in raport de societățile care au preluat activele si pasivele acestora după desființarea lor. . o societate înființata in anul 2000 prin HG nr. 627/2000, astfel încât nu poate, sub nicio forma, sa aibă calitatea de angajator al reclamantei pentru perioade anterioare datei de înființare, iar in ceea ce privește perioada ulterioara lunii august 2000, când a intrat in vigoare HG nr. 627/2000, reclamanta trebuie sa facă dovada prin cele înscrise in carnetele de munca, ca a fost salariata . nu a altor societăți infinitate ca urmare a reorganizării sistemului energetic național.
Având in vedere cele de mai sus, s-a solicitat să se constate faptul ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. S.A. si in consecința sa se admită apelul sa se modifice sentința atacata si sa se respingă acțiunea ca fiind formulata în contradictoriu cu o persoana juridica fără calitate procesuală in cauză.
2. In ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata respinsă de către instanța de fond prin încheierea din 27.03.2014, s-a solicitat sa constatai faptul ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata întrucât:
- prin acțiunea promovata, reclamanta tinde sa obțină o situație juridica noua, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existenta in perioada când era salariata la Întreprinderea de Rețele E. din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice, fapt pentru care o cerere de chemare in judecata in realizarea dreptului după 35 de ani este inadmisibila.
- așa cum rezulta din mențiunile făcute in cartea de munca a reclamantei, acesta nu au fost transferata niciodată la S.C. E. S.A. cu sediul in București .. 9, sectorul 1, societate înființata in baza H.G. 627/2000, si nu a încheiat cu reprezentantul societății noastre, in calitate de angajator, Contracte Individuale de Munca, fapt pentru care solicitarea reclamantei ca instanța sa oblige societatea noastră ca după aproximativ 35 de ani sa-i acorde grupa l de munca pentru activitatea desfășurata la IRE, loc de munca ce nu a fost niciodată preluat de către societatea noastră, iar in prezent este un loc de munca inexistent si nu poate fi expertizat, este inadmisibila.
F. de cele învederate s-a solicitat să se constate ca sentința si încheierea data de instanța in ședința publica din 27.03.2014 si respectiv pronunțata in ședința publica din 19.06.2014 sunt netemeinice si nelegale si in consecința sa se admită apelul sa se modifice sentința atacata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de către reclamanta ca fiind inadmisibila.
3. Pe fondul cauzei,instanța a acordat o grupa de munca ce nu s-a solicitat de către reclamanta.
Faptul ca reclamanta, prin avocat Margulescu A. G., si-a precizat cererea de chemare in judecata in sensul ca a solicitat sa i se acorde grupa l de munca in procent de 100%, iar instanța a acordat grupa II de munca;
Sentința încalcă dispozițiile Decretului-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) care a prevăzut expres faptul ca "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective".
Locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I și II de munca, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
F. de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ORDINE:
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele l si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor Sociale;
Ordinul nr. 125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr, 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele l si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii,
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate; muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Sentința atacata încalcă dispozițiile art. 6 din același ordin, in care s-a prevăzut expres faptul ca, nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care îsi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Sentința încalcă dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, care prevede expres faptul ca încadrarea in grupele I si II de munca, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I - personalul sa lucreze cel puțin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de munca.
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele l si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 Ia Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.
S-a subliniat faptul ca încadrarea unei activități . de munca printr-un act normativ, este necesara, dar nu si suficienta, pentru ca o persoana sa beneficieze de grupele de munca impunându-se si îndeplinirea condițiilor prezentate in actele normative care le reglementează.
In Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nicio asimilare între diversele locuri de munca,
In acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, iar nu sa o creeze.
Prin acordarea Grupei II de munca de către instanța de judecata au fost încălcate dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 50/1990: care prevăd următoarele: "existenta condițiilor deosebite la locul de munca si noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe. efectuate de către organele MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii ce stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal", ori locurile de munca nu mai exista in prezent pentru a fi expertizate.
Prin urmare, dreptul angajaților de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naștere la momentul prestării muncii in activitățile sau locurile de munca menționate in anexele 1 si 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Sentința încalcă dispozițiile art. 4 din Ordinul 50/-1990 care prevede faptul ca "Încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitătile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
Or, reclamanta nu a fost nominalizata de către conducerea unității si sindicat, in vederea încadrării in grupa I de munca, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.
In ceea ce privește acordarea grupei II de munca în procent de 100%, s-a menționat faptul ca sentința este netemeinica si nelegala, având in vedere si următoarele aspecte:
Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează in grupa I de munca și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat".
Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor"(deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu totalizarea „timpului efectiv lucrat".
Reclamanta si-a întemeiat cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare al Legii anterior menționate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Ori, in speța, reclamanta nu invoca drept motiv al solicitării sale ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa I sau II de munca, distrugerea arhivei.
Mai mult decât atât, reclamanta putea uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci când acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000
In contextul celor de mai sus, având in vedere faptul ca reclamanta nu a făcut dovada existentei documentelor care sa ateste desfășurarea activității in grupa II de munca in procent de 100%, s-a solicitat sa se constate faptul ca Sentința civila nr.1468 pronunțata in ședința publica din 19 iunie 2014 de către Tribunalul Gorj este netemeinica si nelegala.
F. de cele învederate s-a solicitat admiterea apelul declarat de către S.C.E. S.A. si in consecința sa se modifice sentința atacata in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta, ca neîntemeiata.
Apelul este fondat.
Numărul mare de reorganizări ce au avut loc în decursul timpului nu fac dovada lipsei calității procesuale pasive a apelantei. Nu s-a dovedit că arhiva fostei întreprinderi la care a lucrat intimata reclamantă, în urma reorganizătilor, ar fi în posesia altei entități juridice și nu a apelantei, singurul aspect în măsură să ducă la concluzia lipsei calității procesuale pasive în cauză.
Prin sentința pronunțată în cauză instanța de fond nu a încălcat principiul disponibilității. Faptul că s-ar fi solicitat recunoașterea grupei I de muncă iar instanța a stabilit că activitatea desfășurată se încadrează în grupa a II-a de muncă nu echivalează cu nerespectarea principiului disponibilității, ci cu acordarea a mai puțin decât s-a cerut.
Nu se poate reține nici excepția inadmisibilității acțiunii, susținută de apelantă. Argumentele concrete invocate în susținerea acestei excepții constituie în realitate noi susțineri în justificarea lipsei calității procesuale pasive a apelantei și a caracterului nefondat al acțiunii.
Pe fondul litigiului apelul este întemeiat.
Prin anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 și respectiv la Ordinul 125/1990, cu completările ulterioare, au fost stabilite locurile de muncă/activitățile și, respectiv, categoriile profesionale care se încadrează în grupa I, respectiv în grupa II de muncă.
Enumerarea conținută în anexele Ordinului 50/1990 și respectiv ale Ordinului 125/1990 este limitativă. Astfel fiind, pentru ca un angajat să beneficieze de acordarea grupei I sau II de muncă era necesar ca locul de muncă/activitatea pe care o desfășura/categoria profesională să fie enumerat/enumerată în anexele actelor normative menționate mai sus (sau alte acte normative adoptate în acest sens). Extinderea aplicării anexelor celor două ordine la alte activități este posibilă numai pentru cazul în care aceste activități sunt desfășurate în locurile de muncă și în aceleași condiții efective de lucru în care își desfășoară activitatea angajații ale căror locuri de muncă/activități sunt enumerate expres în anexele actelor normative menționate și cu îndeplinirea cerințelor din Ordinul 50/1990 referitoare la timpul efectiv lucrat din programul de lucru în aceste condiții.
În soluționarea unui litigiu ce are ca obiect solicitarea unei persoane de a se constata că activitatea desfășurată într-o perioadă determinată se încadrează în grupa I sau II de muncă, pentru a rezolva fondul litigiului instanța are obligația de a stabili aspectele menționate mai sus, precum și timpul efectiv lucrat în locurile de muncă/activitățile care se încadrează în grupa de muncă respectivă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței că a desfășurat activitate în condiții de gr.I de muncă potrivit Ordinului nr.50/1990, fără a menționa poziția din anexă la care s-ar încadra activitatea prestată în aceste condiții. A solicitat să se constate că prin exercitarea atribuțiilor de serviciu a efectuat activități care implicau factori de risc și suprasolicitare fizică și psihică, și responsabilitate deosebită în condiții nefavorabile.
Intimata . învederat primei instanțe, prin întâmpinarea depusă la dosar, că reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității și sindicat în vederea încadrării în grupele de muncă conform cerințelor prev. de la art.6 din Ordinul nr.50/1990 și nu au existat nici determinări exacte ale timpului de muncă efectiv lucrat, pentru a stabili procentul lucrat în astfel de condiții.
Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea, potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art.14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 01.08.1973 – 05.10.1973, 01.07.1974 – 01.10.1974, 01.04.1992 – 12.07.1999 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese, din economia acestor prevederi legale, că încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, iar pentru perioadele ulterioare, aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
Proba cu expertiză încuviințată de prima instanță potrivit art.201 Cod pr.civilă, nu este edificatoare, întrucât expertul nu putea verifica în concret condițiile de muncă anterioare anului 2001, făcând doar o descriere generală a sistemului energetic național, și a atribuțiilor din fișa postului. Expertiza constituie un mijloc de probă care are aceeași valoare cu oricare din probele administrate, instanța nefiind legată de concluziile raportului de expertiză, care au doar valoarea unor elemente de convingere, lăsate la libera ei apreciere.
O analiză concretă a sferei de aplicare a Ordinului nr.50/1990 și la alte categorii de personal, duce la concluzia că aceste dispoziții nu se pot extinde și asupra reclamantului, atât timp cât locul de muncă ale acestuia nu se regăsește în Anexa nr.1 și Anexa nr.2 la Ordinul 50/1990, care cuprinde o enumerare expresă și limitativă a activităților și locurilor de muncă care se încadrează în grupe I și II de muncă, iar, pe de altă parte, nu există un acord al angajatorului cu sindicatele, care să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, între care și reclamanta.
Prin notele de ședință aflate la fila 242 dosar fond intimata reclamantă a indicat poziția 184 din anexa 2 la Ordinul 50/1990. Potrivit pct 184 din anexa nr.2 la Ordinul 50/1990 putea fi acordată grupa a II-a de muncă, dacă erau întrunite condițiile legii, persoanelor care desfășurau „activitatea în sectoarele de demontări, decupări, degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării” . În mod evident aceste dispoziții din anxa Ordunului nu sunt incidente în cauză, întrucât intimata reclamantă nu a lucrat într-o întreprindere de reparații auto.
Nu poate fi reținută în cauză aplicarea principiului nediscriminării și similitudinii, atât timp cât reclamantul nu se regăsește în situații identice cu cele ale persoanelor cărora li s-a recunoscut grupa superioară de muncă, iar decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale vizează situația persoanelor la momentul intrării în vigoare a Decretului Lege nr.68/1990, aceea de persoane în activitate și de persoane cu raporturile de muncă încetate, ori transferate în alte locuri de muncă care nu mai are caracterul avut în vedere de lege, pentru recunoașterea grupelor I și II de muncă.
Față de considerentele expuse, constatând nelegală și netemeinică soluția de admitere a acțiunii, pronunțată de instanța de fond, în baza art. 480 alin. 2 Cod pr.civilă, se va admite apelul și se va schimba sentința apelată, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat dec pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței numărul 1468 din data de 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta E. I., cu domiciliul în comuna Peștișani, ., județul Gorj, și cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE „TRANSELECTRICA,, SA, cu adresa de corespondență în București, .-4, sector 3
Schimbă sentința în sensul că respinge în totalitate acțiunea și față de apelantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.M.V.
4.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 450/2015.... → |
|---|
