Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2758/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2758/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7682/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2758
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea cauzei apelului declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., în numele membrului de sindicat E. V., împotriva sentinței numărul 965 din data de 06 martie 2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. BALTA, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești diferența de salariu dintre salariul efectiv încasat ptr funcția de muncitor II și cea dintre funcția de șofer microbuz începând cu data de 03.09.2011.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata pârâtă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- apelanta reclamantă, prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă invocând dispozițiile art. 411 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT M. în numele membrului de sindicat E. V. prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 965 din data de 06 martie 2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. – CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat E. V. - CNP_ în contradictoriu cu pârâta Școala G. Balta- CUI_, cont bancar nr. RO 69 TREZ__ deschis la Trezoreria Baia de A., cu sediul în ..
Pentru a pronunța această sentință, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1/02.04.2007 în registrul de evidențe a salariaților, începând cu data de 02.04.2007 la Școala CU CLASELE I-VIII Balta, pe funcția de muncitor II-șofer.
Pentru a putea fi desemnat în acest sens reclamantul a urmat cursurile în vederea obținerii certificatului de competențe profesionale pentru transport rutier național și internațional de persoane, certificat pe care l-a obținut la data de 29.10.2011.
Referitor la cererea reclamantului de a fi salarizat pentru funcția de șofer și de a i se plăti diferențele salariale dintre salariul cuvenit pentru această funcție și cel efectiv încasat pe ultimii 3 ani se constată că sub acest aspect acțiunea nu este întemeiată.
Conform statelor de funcții întocmite de unitatea școlară și aprobate de Inspectoratul Școlar Județean M. pentru anii 2011, 2012,2013 în structura de personal a unității școlare pentru personalul nedidactic nu a fost prevăzută funcția de șofer.
Statul de funcții a fost întocmit conform Normativului privind încadrarea personalului nedidactic elaborat de Ministerul Educației și nici nu putea fi prevăzută funcția de șofer, unitatea școlară neavând parc auto.
Ca atare și salarizarea reclamantului s-a făcut corespunzător funcției de încadrare și în conformitate cu OG 10/2008.
Prin urmare nu se poate face o încadrare și o altă salarizare a reclamantului peste prevederile legale de mai sus.
Dispoziția legală invocată de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 159 Codul Muncii ( salariul reprezintă contraprestația muncii depuse în baza contractului individual de muncă) nu justifică plata unor diferențe salariale, reclamantului fiindu-i plătite drepturile salariale stabilite de lege pentru funcția ocupată și încadrarea cu o normă întreagă.
De reținut că activitatea de transport rutier se efectuează în cele 8 ore de muncă în cursul anului școlar, astfel că nu poate fi reținută nici ca muncă suplimentară.
Reclamantul a invocat și Ordinul privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului sau examenului de promovare în grad sau treaptă profesională a personalului contractual, arătând că este culpa unității școlare care nu a făcut demersuri pentru transferarea postului.
Apărarea reclamantului nu a putut fi primită având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.
2. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal și motivat, a declarat apel reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT M. în numele membrului de sindicat E. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit instanța de fond a apreciat că membrul de sindicat fiind salarizat corespunzător funcției de încadrare, acesta nu poate beneficia de drepturile salariale corespunzătoare funcției pe care efectiv o prestează în cadrul unității angajatoare. Astfel, conform fișei postului acesta îndeplinește atribuții de conducător auto, adică toate sarcinile se referă la activitatea de șofer și nicidecum de muncitor II așa cum în mod greșit pârâta l-a remunerat până în prezent. De altfel, la susținerea examenului pentru obținerea postului de conducător auto, printre condițiile de participare a fost și aceea de a avea permis de conducere categoria D, categorie corespunzătoare pentru a putea conduce autoturisme destinate transportului de persoane, respectiv microbuz școlar și posedă certificat de pregătire profesională a conducătorului auto.
Mai arată că, potrivit art. 10 din L.53/2003 republicată, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu.
Conform art.159 alin. 1 și 2 din L.53/2003 republicată, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Arată că este evident că membrul de sindicat a desfășurat activitatea de conducător auto (șofer) asigurând transportul elevilor la unitatea școlară pârâtă, însă salariul i-a fost plătit de angajator pentru funcția de muncitor II, deși acesta are calificare de conducător auto (șofer) și a prestat efectiv această activitate. Mai mult decât atât, activitatea unui muncitor este total diferită de a unui conducător auto (șofer), deoarece un muncitor nu are nicio responsabilitatea în ceea ce privește siguranța elevilor, în timp ce șoferul răspunde de integritatea acestora pe tot parcursul traseului de la domiciliul elevului la școală și retur.
Acest aspect rezultă și din faptul că la încadrare au fost anumite condiții care trebuiau îndeplinite cumulativ, respectiv de a avea permis de conducere categoria D, categorie corespunzătoare pentru a putea conduce autoturisme destinate transportului de persoane, anume microbuz școlar și să posed certificat de pregătire profesională a conducătorului auto, condiții care nu sunt cerute la încadrarea pe postul de muncitor.
Solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct. 1 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă ȘCOALA G. BALTA nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014 sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învățământ în numele membrului de sindicat E. V. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe Școala G. Balta, pentru ca prin hotărâre ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească începând cu data de 03.09.2011 la zi, diferența de salariu dintre salariul efectiv încasat pentru funcția de muncitor II și cea dintre funcția pe care o deține de șofer microbuz pentru transportul elevilor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și încadrarea corespunzătoare pe durata raporturilor de muncă.
Avand in vedere obiectul actiunii, Curtea retine ca pentru a fi admisibilă o astfel de cerere ar fi fost necesar ca în prealabil să se realizeze, potrivit legii, modificarea prin transformarea unui post, după caz, și/sau suplimentarea statului de funcțiuni al unității școlare cu un post de șofer, împrejurare care ar fi condus și la finanțarea unui asemenea post.
În procedura administrativă normarea posturilor, includerea lor în statul de funcții, transformarea posturilor, încadrarea/reîncadrarea pe post după transformarea acestuia și retribuirea personalului nedidactic, conform prevederilor legale, se face astfel:
Statul de funcții pentru personalul nedidactic se întocmește de directorul unității de învățământ, este avizat de consiliul de administrație al unității de învățământ și de inspectoratul școlar județean și se aprobă de ordonatorul principal de credite, în speță consiliul județean. Unitatea de învățământ prevede posturile în statul de funcții și le aprobă prin consiliul de administrație, ISJ aprobă normarea posturilor, avizând statele de funcții ale unităților de învățământ, iar consiliile locale care, în cazul unităților de învățământ preuniversitar sunt și ordonatori principali de credite, aprobă structura și numărul de posturi (statul de funcții) ale personalului nedidactic și alocă fondurile necesare plății drepturilor salariale ale personalului.
Potrivit disp. art. 104 alin. 1 lit. a Legea 1/2011 – Legea educației naționale, finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale, pentru mai multe categorii de cheltuieli, printre care și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
De asemenea, conform disp. art. 103 alin. 2 din același act normativ, consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În aceeași ordine de idei, în baza art. 104 alin. 3 și 4 din Legea 1/2011, prin HG 1274/2011 s-a elaborat și metodologia dată în aplicarea legii, care se referă punctual și la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, fiind detaliate atribuțiile unităților de învățământ cu personalitate juridică, ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, precum și termenele și procedurile de urmat pentru asigurarea fondurilor necesare, așa cum rezultă din disp. art. 1 alin.1, art. 4 alin.1 -2, art. 5 alin. 1 și 6, art. 6.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 26 alin. 1 din legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, încadrarea și promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcții, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului principal de credite.
În aceeași ordine de idei, trebuie amintite disp. art. 26 alin. (3) din legea 284/2010, potrivit cărora, în situația în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior
Din interpretarea acestor din urmă dispoziții legale, rezultă că transformarea unui post din statul de funcții ocupat de o persoană încadrată în muncă, are loc în ceea ce privește posturi de aceeași natură în cadrul aceleiași profesii, numai în situația în care nu există post de nivel superior vacant pentru promovare, astfel că postul de nivel inferior ocupat înainte de promovare, se transformă în post de nivel superior ce va fi ocupat în viitor de aceeași persoană promovată.
Deci, prin promovare se asigură evoluția în carieră a personalului contractual, prin trecerea într-un grad, o treaptă profesională sau funcție superior/superioară, iar promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant sau temporar vacant, iar în situația în care nu există un asemenea post se face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior.
În cazul de față, dincolo cadrul procesual fixat de parte, cu privire la obiectul cererii și cu privire la pârâtul chemat în judecată, se reține că nu este incidenta ipoteza normei privind transformarea postului din statul de funcții, din post de muncitor în post de șofer, nefiind posturi de aceeași natură, sunt posturi diferite și, în orice caz nu se invocă o promovare, ci doar faptul că din punct de vedere al veniturilor, cele specifice postului de șofer sunt mai mari decât cele ale muncitorului.
În acest context, Curtea apreciază că nu este posibilă transformarea postului de muncitor în post de șofer, fiind posturi distincte și neaflate în raport de inferioritate/superioritate unul față de altul, nefiind vorba de o promovare în cadrul aceleiași profesii, dintr-o funcție inferioară într-o funcție superioară.
Cu alte cuvinte, finalitatea unui astfel de demers judiciar, ar fi de fapt înființarea unui post de șofer în statul de funcții al școlii pârâte, post care ar fi vacant.
În aceste condiții, dincolo de termenii folosiți, în realitate scopul urmărit de către reclamant este acela ca odată cu crearea postului de șofer în statul de funcții al școlii, să fie personal încadrat pe acest post.
Or, ocuparea unui post de șofer nu se poate realiza prin transformarea postului, respectiv prin promovare, iar încadrarea pe un alt post decât cel pe care a fost încadrat inițial, depinde nu numai de existența postului respectiv în statul de funcții al unității respective, aprobat și finanțat potrivit celor arătate în precedent, ci și de îndeplinirea unei alte cerințe legale.
Astfel, ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale și care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice, potrivit art. 26 alin. 7 din legea 284/2010.
Identificând hotărârea emisă în acest sens, Curtea reține că prin HOTĂRÂREA DE GUVERN Nr. 286 din 23 martie 2011 s-a aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, fiind publicată în: Monitorul Oficial Nr. 221 din 31 martie 2011, în vigoare la data formulării acțiunii de față.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din această Hotărâre ocuparea unui post vacant sau temporar vacant corespunzător unei funcții contractuale se face prin concurs sau examen, în limita posturilor vacante sau temporar vacante prevăzute în statul de funcții și în cazul în care la concursul organizat se prezintă un singur candidat, ocuparea postului se face prin examen.
De asemenea, potrivit art. 2 din același act normativ la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant poate participa orice persoană care îndeplinește condițiile generale și condițiile specifice stabilite prin fișa postului pentru ocuparea respectivei funcții contractuale.
În concluzie, chiar și în situația în care ar fi posibilă transformarea postului de muncitor în postul de șofer, nu ar fi posibil ca instanța să oblige unitatea școlară să facă încadrarea personal a reclamantului pe acest post, întrucât dispozițiile legale enunțate în precedent cuprinse în lege și hotărâre de guvern se opun încadrării fără examen sau concurs, după caz, a personalului bugetar plătit din fonduri publice.
Mai mult, regula examenului la încadrare, care se organizează atunci când nu are loc concurs, se aplică acestui personal și în situația promovării. Astfel, potrivit art. 41 alin. 3 din același Regulament, promovarea în grade sau trepte profesionale a personalului contractual din sectorul bugetar se face prin examen.
Pentru toate aceste motive acțiunea reclamantului a fost respinsă în mod corect de prima instanță ca neîntemeiată, sentința urmând a fi păstrată ca legală și temeinică.
În baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod procedură civilă, se va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., în numele membrului de sindicat E. V., împotriva sentinței numărul 965 din data de 06 martie 2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. BALTA, cu sediul în ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.T.R.
10.07.15
Tehn.S.C. 4 ex.
Jud.fond: C.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 366/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 719/2015.... → |
|---|
