Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 366/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 8457/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 366
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât ., cu sediul ales în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2390/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. Ș., cu domiciliul în ., jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant P. Ș., asistat de avocat ales Țiu-N. A., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal;
- în cadrul procedurii prealabile intimatul-reclamant a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat Țiu-N. A. pentru intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței criticate drept temeinică și legală și obligarea apelantului la plata onorariului avocațial. Susține că apelul nu este motivat nici în fapt și nici în drept, nefiind astfel respectare condițiile art. 480 alin. 1 Cod proc. civ., iar la fond apelanta de azi nu a formulat întâmpinare, fiind astfel decăzută din dreptul de a contesta aspectele reținute de instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2390/11.09.2014 a admis în parte acțiunea ulterior precizată, formulat de reclamantul P. Ș., împotriva pârâtei S.C. T. G. S.R.L.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.289 lei net, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite reclamantului pentru munca suplimentara(311 lei), munca prestată in zilele de sărbătoare legală (207 lei) si în zilele de sâmbătă si duminică(3.771 lei), cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul P. Ș. a fost angajat al pârâtei S.C. T. G. S.R.L., din data de 19.08.2011 si până la data de 02.09.2013, pe postul de sudor, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă nr.266/18.08.2011 si nr.327/18.11.2011, încheiate între părți pe o durata determinată, 19.08._11, respectiv 18.11._12(filele nr.144-151).
La data de 17.12.2012 între părți s-a încheiat, pe o durată nedeterminată, contractul individual de muncă nr.382/17.12.2012(filele nr.150-152), ce a încetat la data de 02.09.2013, astfel cum rezultă din decizia nr.32/02.09.2013 emisă de S.C. T. G. S.R.L. În baza acestui contract, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de sudor.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost precizată, reclamantul P. Ș. a solicitat obligarea pârâtei S.C. T. G. S.R.L. la plata următoarelor drepturilor salariale: suma de 7.644 lei, reprezentând salariul pe lunile noiembrie 2012-august 2013, contravaloarea celor 36 de zile de concediu de odihnă de care nu a beneficiat în anul 2013, contravaloarea orelor suplimentare aferente perioadei august 2011-august 2013, plata dublă a zilelor de sâmbătă și duminică și a zilelor de sărbătoare legală pentru perioada perioadei august 2011-septembrie 2013. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Referitor la drepturile solicitate de reclamant cu titlu de salariu si cele cuvenite pentru concediul de odihnă, s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat:
„(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Salariul de stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat(art. 162 alin.2 din Codul muncii republicat) si se plătește in bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau in regulamentul intern, după caz(art.166 alin.1 din Codul muncii republicat).
La art.168 alin.1 din Codul muncii republicat se prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte acte justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform dispozițiilor art.144 alin. 1 din Codul muncii republicat, dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, pentru perioada concediului de odihnă, salariații având dreptul la plata unei indemnizații de concediu de odihnă conform art.150 din Codul muncii republicat.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă, așa cum se prevede la art.146 alin.4 din Codul muncii republicat.
În speță, instanța a reținut că pârâta a achitat reclamantului salariul aferent perioadei noiembrie 2012 - august 2013, precum și drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru concediul de odihnă aferent anului 2013, prin virarea sumelor datorate acestuia în contul de salarii deschis la B.R.D., la data de 16.04.2014, după cum s-a constatat de expertul desemnat să efectueze expertiza contabilă în cauză(fila nr.178 din dosar), astfel că nu i se vor mai acorda aceste drepturi salariale.
În ceea ce drepturile cuvenite reclamantului pentru munca suplimentară efectuată în perioada august 2011-august 2013, s-a reținut că prevederile art.120 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentară ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
În conformitate cu art.122 alin.1 si 2 din Codul muncii republicat, munca suplimentara se compensează cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, situație in care salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestei. La alin.2 se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă, actele adiționale la acesta, foile de pontaj si statele de plata pentru perioada în litigiu, s-a reținut că reclamantul a efectuat ore suplimentare, dar acestea au fost compensate cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile, cu excepția a 72 de ore din luna decembrie 2011, ce au fost compensate cu ore libere plătite după expirarea termenului de 60 de zile. Prin urmare, în temeiul art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, reclamantului i se cuvine pentru cele 72 de ore lucrate suplimentar sporul de 75% din salariu corespunzător orelor prestate peste programul normal de lucru, stabilit de expert la suma de 442 lei brut, respectiv 311 lei net.
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.135 și 136 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.140 si 141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform celor reținute în raportul de expertiză, reclamantul a lucrat 36 de ore în zilele de sărbătoare legală în luna decembrie 2011, ce nu au fost compensate cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, adică în luna ianuarie 2012 și, totodată, a lucrat 8 ore în luna noiembrie 2012, ce au fost compensate cu timp liber corespunzător în luna decembrie 2012. Prin urmare, reclamantului i se cuvine suma de 295 lei brut, respectiv 207 lei net, astfel cum s-a calculat de către expert, reprezentând sporul de 100% din salariu de bază corespunzător muncii prestate in cele 36 de ore lucrate in perioada sărbătorilor legale din luna decembrie 2011.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, când repausul în zilele de sâmbătă si duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normala a activității, repausul săptămânal poate fi acordat si in alte zile, iar salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă( art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat). De asemenea, conform art.137 alin.4 si 5 din Codul muncii republicat, în situația de excepție în care repausul săptămânal se acordă cumulat după cel mult 14 zile de activitate continuă, salariații au dreptul la dublul compensațiilor prevăzute de art.123 alin.2 din Codul muncii republicat.
În urma verificărilor expertului, s-a constatat că reclamantul a lucrat în perioada în care a fost salariatul pârâtei 400 de ore în condițiile prevăzute de art.137 alin.5 din Codul muncii republicat și 376 de ore în condițiile prevăzute de art.137 alin.3 din Codul muncii republicat, pentru care nu a fost plătit conform prevederilor mai sus amintite, diferențele salariale cuvenite fiind calculate de expert la suma de 5.377 lei brut, respectiv 3771 lei net.
Astfel, suma totală brută cuvenită reclamantului este de 6.114 lei, iar suma totală netă este de 4.289 lei.
În temeiul art. 166 alin.4 din Codul muncii republicat, ce prevede că întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, a fost obligată pârâta si la plata dobânzii legale aferente sumei de 4289 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că pârâta T. G. SRL si-a îndeplinit obligațiile in ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantului P. Ș., iar expertiza contabila efectuata de expert contabil V. E. este greșit întocmita, pârâta contestând cu acest prilej mai multe obiective ale raportului prezentat.
1. In ceea ce privește Obiectivul 3 si Obiectivul 4 al raportului de expertiza contabila judiciara, dna. expert a avut in vedere trei situații si anume: timpul lucrat in tara, timpul lucrat in străinătate, precum si timpul liber platit pentru perioada in care intimatul a fost angajat al pârâtei, respectiv 19.08._13.
1.1. . de idei, învederează faptul ca pontajele întocmite de angajator pentru perioadele de delegare au consemnat in foaia colectiva de prezenta fiecare zi calendaristica, la rubrica prezenta ore lucrate litera D, fara a fi precizat numărul de ore lucrate zilnic pentru a putea fi calculate diurna pe care salariatul a încasat-o.
Asa fiind, pârâta T. G. SRL a plătit reclamantului drepturile de diurna la nivelul negociat in contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, motiv pentru care pretențiile reclamantului care depasesc cadrul contractual sunt nefondate si nelegale.
1.2. Într-o a doua ordine de idei, expertul contabil a luat in calcul 12 ore/zi pe toata perioada delegării reclamantului si a procedat la calcularea drepturilor salariale necuvenite pentru așa-zisele ore suplimentare, in condițiile in care timpul de lucru in zona in care reclamantului a fost delegat, respective zona Irak, este de 8 ore/zi, fără a putea presta munca in zilele de repaus săptămânal sau in zilele de sărbătoare legala, cum greșit a apreciat expertul contabil in raportul întocmit.
Așadar, reclamantului P. Ș. a solicitat sa ii fie plătite ore suplimentare de munca si orc prestate in zile de odihna si de sărbătoare legala in condițiile in care nu ar fi avut cum sa lucreze in acele perioade de timp dat fiind faptul ca legislația locului unde fusese delegat nu permitea acest lucru.
1.3. . ordine de idei, pentru perioada in care este delegat, salariatul beneficiază de diurna zilnica la care se adaugă salariul lunar din tara, reclamantului beneficiind de aceste drepturi asa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
2.In ceea ce privește Obiectivul 5 al raportului de expertiza contabila
judiciara, expertul contabil, asa cum a procedat si la celelalte obiective, a stabilit
drepturi salariale necuvenite si pentru zilele de sâmbăta si de duminica in condițiile in care de la sine putere acesta a aplicat un procent de 5%, încălcând prevederile legale in materie, si anume dispozițiile art. 137 alin. 2 si alin. 3 din Codul Muncii. Astfel, repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica.
"(2) In cazul in care repausul in zilele de sâmbăta si duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normala a activității, repausul săptămânal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) fu situația prevăzuta la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, după caz, prin contractul individual de munca, "
Așadar, expertul contabil era obligat sa aibă în vedere cadrul legal stabilit de clauzele contractuale si sa tina cont de drepturile salariale prevăzute in contractul individual de munca unde era prevăzut acest spor.
Față de cele menționate, apreciază că instanța de fond, prin Sentința civila nr. 2390/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr._, a apreciat in mod eronat ca pârâta ar mai datora drepturi salariate intimatului P. Ș., motiv pentru care solicita exonerarea de la plata sumei de 4.289 lei net, reprezentând diferente de drepturi salariate cuvenite reclamantului pentru munca suplimentara (311 lei), pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala (207 lei) si in zilele de sâmbăta si duminica (3.771 lei), la care se adaugă dobânda legala aferenta, in condițiile in care in mod clar aceste sume de bani sunt stabilite cu încălcarea prevederilor legale in materie.
. varianta a apelului, apreciază că sentința este netemeinică și nelegala, in ceea ce privește acțiunea formulata de P. Steilan, solicitand admiterea in parte a apelului formulat in sensul diminuării sumei stabilite in sarcina pârâtei ca obligație de plata in cuantum de 4.289 lei net, in condițiile in care reclamantul nu a prestat munca suplimentara, nu a lucrat in zilele de sărbătoare egala si nici in zilele de sâmbăta si duminica, cum greșit s-a reținut in raportul de expertiza contabila judiciara, dispus in prezenta cauza.
În drept, își întemeiază prezentul apel pe dispozițiile art. 470-481 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Apelul este fondat.
Criticile formulate prin calea de atac promovată în cauză sunt parțial întemeiate, respectiv numai pentru munca suplimentara sau plata orelor suplimentare (311 lei) și munca prestată in zilele de sâmbătă si duminică.
Cu privire la plata orelor suplimentare se arată în raportul de expertiză contabilă administrat în cauză că există un număr de 72 de ore, care ar fi fost compensate cu ore libere plătite, doar că ar fi fost efectuată după cele 60 de zile indicate de textul legal.
Problema este că reclamantul, prin plata unui număr de 72 de ore suplimentare ar beneficia de o dublă compensare, adică atât de ore libere plătite, cât și de plata orelor suplimentare.
În aceste condiții, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, de vreme ce ar beneficia de o dublă compensație, fără a exista un text legal, care să prevadă în mod expres o astfel de posibilitate.
În ceea ce privește munca prestată in zilele de sâmbătă si duminică, salariații pot beneficia de un spor la salariu, numai dacă există un contract colectiv de muncă sau o altă clauză convențională în acest sens.
Expertul a calculat un spor în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național numai pe anii 2007-2010, care este inaplicabil pe perioada dedusă judecății.
Prin urmare, neexistând un temei legal pentru a calcula un spor pentru munca prestată in zilele de sâmbătă si duminică, în lipsa unor clauze convenționale sau a unui text legal, nu se poate obliga angajatorul la plata unor sume de bani cu un astfel de titlu.
Referitor la munca prestată in zilele de sărbătoare legală, singura apărare a apelantului este că ar fi fost imposibil a se fi prestat muncă în astfel de zile, fără a se propune o contraprobă la cele stabilite prin raportul de expertiză.
De asemenea, în expertiză nu reiese dacă orele prestate în astfel de zile ar fi fost sau nu compensate cu zile libere plătite.
Neefectuarea de obiecțiuni la raportul de expertiză nu atrage decăderea unei părți din a critica în căile de atac modul în care expertul a interpretat și aplicat dispozițiile legale, întrucât rolul acesteia se limitează la lămurirea unor împrejurări de fapt, pe când aplicarea legii este în mod strict apanajul instanței de judecată.
În concluzie, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi admis.
Va schimba în parte sentința în sensul că va respinge cererea privind plata orelor suplimentare – 311 lei - și a orelor prestate în zilele de sâmbătă și duminică – 3771 lei.
Va menține restul dispozițiilor cu privire la plata sumei de 207 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată se constată că nu există critici pe acest capăt de cerere accesoriu, cu atât mai mult cu cât nu se poate stabili cu exactitate care este procentul din cheltuielile de judecată aferent fiecărui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât ., cu sediul ales în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2390/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. Ș., cu domiciliul în ., jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge cererea privind plata orelor suplimentare și a orelor prestate în zilele de sâmbătă și duminică.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 Ianuarie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C.
Jud.fond N.C.B.
Teh.red. A.G./5 ex
Data: 03 02 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 591/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
