Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1384/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1384/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1384/2015

Ședința publică de la 17 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE P. P.

Judecător M. C.

Grefier G. D. L.

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta L. DINUȚA, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr.25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 7072/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. C. pentru apelanta L. DINUȚA, lipsă fiind intimat S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au propus probe noi, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea judecătorească în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art.482 raportat la 244 Noul Cod de proc.civ., și respectiv art.394 Noul Cod de proc.civ., constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat B. C. pentru apelanta L. DINUȚA, solicită admiterea apelului modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, susținând că la fila 25 a dosarului de fond se găsește un înscris emis de intimat S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin care a recunoscut că în cuantumul salariului brut sunt incluse și sporul de vechime, de prevenție și cuantumul primei de stabilitate, mai arată că și-a susținut procedura specială și a invocat Legea_ care a fost abrogată prin art.39 lit.w din Legea 284/2010, nemaiputând fi invocată, și de asemenea Legea 285/2010 care cu privire la salarizare cele două legi au produs efecte doar pentru anul 2010-2011. O altă eroare a instanței de fond, susținută este ce-a legată de disp.art.1 alin.2 legate de sporurile care făceau parte din salariul de bază pentru anul 2014, astfel instanța nu a înțeles deosebirea dintre dslsriul brut și salariul de bază. Mai arată că o altă eroare a fost cea invocată de către intimată prin care arată că apelanta a beneficiat de legea ultraactivității, instanța de fond mergând pe Legea 330/2009 și 285/2010. Solicită a se avea în vedere că în anul 2014 intimata trebuia să mențină salariul de bază, iar atât H.G.871/2013 care stabilește salariul brut cât și O.U.G.103/2013 au apărut în același timp și în același Monitor Oficial nr.703/15.11.2013, pentru a produce efecte. Susține că nu a existat temei juridic pentru ca H.G.71/2013 să nu se respecte, nu solicită cheltuieli de judecată în faza de apel, ci doar pentru fond, depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra apelului de față.

Prin sentința nr. 7072/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta L. DINUȚA, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr.25, ..1, . în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Reclamanta este salariata pârâtei în funcția de infirmieră în baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminată, așa cum a rezultat din adeverința depusă la dosar.

Prin demersul său judiciar a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului constând în diferența dintre salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01 01_14 și 900 lei lunar pentru intervalul 01 07 2014 - data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat

Potrivit art 164 codul muncii :"(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."

În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.

Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc ale salariaților.

În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.

Din analiza acestui text de lege rezulta ca nu exista identitate intre acesta si salariul de baza stabilit in condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.

Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țara, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.

Pe de altă parte nicio dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.

Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.

Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 la lege.

Astfel, potrivit Notei din anexa II/2 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea."

În anul 2011 au fost aplicate dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 potrivit cărora „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

Deci potrivit anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate reprezintă elemente ale sistemului de salarizare incluse în cuprinsul salariului de bază.

Prin OUG 19/2012 și OUG 84/2012 și respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014. Ca urmare s-a menținut introducerea sporului de vechime în salariul de bază, așa cum fusese reglementată de Legea 330/2009 și legea 285/2010.

Astfel pentru anul 2012 au fost aplicate prevederile OUG 19/2012 potrivit cărora "(1)Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a)cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

(2)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Pentru anul 2013 au fost aplicabile prevederile OUG 84/2012 "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".

Pentru anul 2014 au fost aplicate prevederile art.1 alin.(l) și (2) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu care:

-A. 1 "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."

-A. 2 "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

În consecință, în raport de succesiunea actelor normative enunțate și de prevederile acestora, nu s-a reținut susținerea reclamantului în sensul că pârâtul nu a avut justificare legală cu privire la modul de calcul al salariului aferent anului 2014 .

În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe tara, pentru perioada dedusă judecății

se aplică prevederile HG nr. 871/2013 care stabilesc acest salariu după cum urmează:

- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora;

- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore în medie pe lună în anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.

Din înscrisurile aflate la dosarul de fond instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern mai sus enunțată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel apelanta L. DINUȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Aceasta arată că în mod greșit instanța de fond nu a făcut deosebire dintre salariul brut și salariul de bază, așa cum este reglementată potrivit art.160 din Codul muncii.

Apelanta mai arată că în timp au există derogări de la dispozițiile din art.160 Codul muncii și art.12 din legea nr.284/2010 prevăzute în mod expres în contextul crizei economice, însă aceste derogări în anul 2014 nu și-au mai produs efecte deoarece actele normative și anume Legea nr.330/2009 și Legea 285/2010 nu mai erau în vigoare, iar prin aplicarea în continuare a acestor legi instanța a acceptat în mod nelegal ultraactivitatea legii.

O altă critică se referă la interpretarea greșită a textelor de lege potrivit cărora la cuantumul salariului de bază ca o componentă distinctă a salariului brut trebuia să i se asocieze condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară.

În aceste sens apelanta arată că motivarea instanței de fond privind aplicarea prevederilor art.1 din OUG nr.103/2013 nu este aplicabilă speței în cauză potrivit argumentelor redate în extenso.

Într-o ultimă critică apelanta arată că prevederile art.164 alin.3 din Codul muncii nu contrazic prevederile alin.2 deoarece atunci când salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații, salariul de bază reprezintă salariul brut.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive urmare a rejudecării fondului conform art.476 al.1 NCPCivilă, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept invocă art.480 alin.2 NCPCivilă.

La data de 12.02.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală iar în drept a invocat dispoz. art.205 NCPCivilă, Lg.284/2010, Lg.283/2011, HGR 871/2013, OUG 103/2013, art.223 NCPCivilă.

Apelul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente :

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale în vigoare în materia salarizării personalului.

Distincția dintre salariul de bază și salariul brut făcută de apelantă nu își are aplicabilitate în speță, deoarece potrivit art.1 alin. 5 din legea nr.285/2010 în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/ salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii 330/2009 cu modificările ulterioare făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate OUG nr.1/2010.

Sporurile stabilite prin lege sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru 330/2009 și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Din interpretarea corectă a acestor dispoziții rezultă că angajatorul și-a respectat obligația de plată a drepturilor salariale în conformitate cu legislația specială specifică domeniului de activitate, astfel că susținerea apelantei nu sunt corecte.

Deși Legea-cadru 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, aceasta din urmă preia o . dispoziții din vechea lege, astfel că aceasta își produce efecte în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor aplicabile în speța dedusă judecății fără ca prin aceasta instanța să facă o aplicarea principiului ultraactivității, astfel că în prezent salariul de bază este egal cu salariul din grilă calculat după aplicarea Legea-cadru 284/2010 la care se adaugă sporul de vechime, sporul de prevenție, cuantumul lunar al primei de stabilitate.

Așa cum rezultă din Anexa nr.II/2 din Legea nr.330/2009, sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite sunt incluse în cuprinsul salariului de bază așa cum prevede în mod expres art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010.

Luând în calcul și HG nr.871/2013 alin. 1 și 2 rezultă că legiuitorul a stabilit un prag minim pentru salariul de bază de 850 lei în prima jumătate a anului 2014 și 900 lei în cealaltă jumătate, astfel că salariul de bază minim brut în plată stabilit la 1 aprilie 2014, este salariul de bază care include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea cadru 330/2009 și anume sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite.

Începând cu anul 2010 prin reîncadrarea personalului din sistemul sanitar potrivit Legii cadru 330/2009, salariul de bază este cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009 și include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea - cadru 330/2009.

De aici rezultă că salariul de bază calculat începând cu data de 1 ianuarie 2014 de care a beneficiat contestatoarea este peste pragul minim stabilit de către legiuitor care de altfel corespunde și cu punctul de vedere al Ministerului Sănătății prevăzut în adresa_/2014.

Din aceste considerente rezultă că motivele invocate de apelantă cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului de la S. C. de Urgență C. sunt neîntemeiate, astfel că apelul urmează să fie respins ca nefondat în baza art.480 alin.1 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul apelanta L. DINUȚA, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr.25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 7072/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015

Președinte,

P. P.

Judecător,

M. C.

Grefier,

G. D. L.

Red.JUdM.C.

Tehn.I.C./Ex.2/

Jud.Fond/Cl.D.

Data.25.03.2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA