Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1401/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1401/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1401/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1401/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BUMBEȘTI-J., cu sediul în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.3593 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. C. PĂPUȘA, cu domiciliul în Bumbești-J., ., jud. Gorj și intimata pârâtă ȘCOALA G. NR.1 BUMBEȘTI- J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești - diferențe drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 09.07.2014, sub nr._, reclamanta C. C.-Păpușa a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la calculul și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform Legii 221/2008, stabilite prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 3593 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. Bumbești-J., invocată de acest pârât
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. C. Păpușa în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești- J. și C. L. Bumbești-J..
Au fost obligați pârâții la calculul și plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 09.07.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:
Având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Bumbești-J., s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.34 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, irevocabilă, au fost obligați pârâții C. L. Bumbești-J. și Școala Coordonatoare Bumbești-J. să calculeze și să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 si cele încasate în perioada 01.10._09, sume care urmau a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Așadar, pârâtul C. L. Bumbești-J. a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata direct către reclamantă a unor diferențe de drepturi salariale, dobândind astfel, în temeiul hotărârii judecătorești, calitatea de debitor al reclamantei.
În această calitate este chemat în judecată în prezenta cauză, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
În consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., invocată de acest pârât.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului. Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantă. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligația chiar de la momentul pronunțării sentinței, dată de la care sentința era executorie.
În speță, având în vedere cererea reclamantei de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală se va acorda începând cu data de 09.07.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei în temeiul sentinței judecătorești.
Prin urmare, s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la calculul și plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 09.07.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BUMBEȘTI-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile pe care le aduce hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond sunt următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (și nu la alocarea fondurilor necesare), sume cuvenite potrivit unor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
S-a precizat că pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator față de reclamantă, astfel încât să fie obligat la calculul și plata respectivelor dobânzi generate de diferențele de drepturi salariale menționate în titlurile executorii.
Conform art.10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu".
Potrivit art.39, alin.(1), lit.(a) salariatul are dreptul la un salariu pentru munca depusă iar conform art.40, alin.(2), lit.(c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
S-a menționat că, C. L. al orașului Bumbești J. nu are calitatea de angajator față de reclamantă, între el și aceasta neexistând niciun fel de raporturi de muncă.
Art.166, alin.(4) din Codul muncii, dispoziție legală invocată de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată, stabilește: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Așa cum se poate observa din adeverința ce i-a fost eliberată reclamantei, aceasta din urmă este salariată a unei instituții de învățământ cu personalitate juridică, între aceasta și reclamantă stabilindu-se un raport de muncă din care decurg drepturile și obligațiile corelative ale angajatului și respectiv ale angajatorului.
Faptul că potrivit art.104, alin.5 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora) se asigură din bugetul de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, nu transformă consiliile locale în angajatori.
Consiliile locale neavând calitatea de angajatori nu pot fi obligate la calculul sau plata unor drepturi salariale acestea obligații fiind în sarcina unității de învățământ al cărei angajat este reclamantul.
Față de cele arătate mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al Orașului Bumbești J.
În drept a întemeiat cererea pe disp. art. 466-481 Cod procedură civilă, art.10, 39, 40 și 166 din Codul muncii.
Intimata reclamantă C. C. PĂPUȘA, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În conformitate cu dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Conform prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. În plus, art.1 și art.4 din H.G. nr.1274/2011 prevăd atribuții in sarcina consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere bugetele înaintate de către unitățile școlare, iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Prin urmare, finanțarea unităților de învățământ se realizează de la și prin intermediul bugetelor locale, respectiv al ordonatorilor principali de credite ai acestora.
Unitatea școlară cu personalitate juridică are obligația să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale, consiliului local revenindu-i obligația de a aproba bugetul în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează, așadar, procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum sunt ele, în prezent, reglementate anterior de dispozițiile legale anterior enunțate în noua lege a educației naționale.
D. urmare, se reține că obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Așadar, consiliul local este cel în măsura să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, fără ca prin aceasta sa se înțeleagă obligarea direct a consiliului local la plata drepturilor salariale cuvenite personalului din învătamant, chiar daca printr-o sentința judecătoreasca anterioara s-a procedat in acest fel, așa cum in mod greșit retine prima instanța, sub acest aspect criticile apelantului fiind întemeiate.
Prin urmare, dispozițiile legale amintite stabilesc în sarcina consiliul local atribuții în domeniul finanțării instituțiilor de învățământ, respectiv obligația de a aloca acestora sumele necesare plății drepturilor salariale, unității școlare, în considerarea calității de angajator, revenindu-i obligația de a efectua calculul si plata drepturilor salariale cuvenite salariaților săi.
Așadar, obligând C. L. Bumbești-J. direct la plata drepturilor bănești pretinse de reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, instanța fondului trebuind să retină doar obligația pârâtului apelant de a aloca fonduri pentru achitarea dobânzii legale pretinse de reclamanta, apelantul nefiind insa scutit de aceasta din urma obligației pentru a fi admisa in cauza excepția lipsei calitatii procesuale pasive a sa, astfel cum solicita apelantul parat.
Având in vedere aceste considerente, apelul va fi admis, insa pentru motivele anterior expuse, instanța de apel retinand ca apelantul parat are calitate procesuala pasiva in cauza, insa pentru alocarea fondurilor necesare plătii dobânzii legale cuvenite reclamantei, neputand fi obligat direct la plata acestei dobânzi.
In altă ordine de idei, se constată că, acțiunea promovată pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale privind plata dobânzii legale aferente unor drepturi salariale stabilite prin sentința civila nr. 3965/30.09.2010 a Tribunalului Gorj.
Cu privire la modul de aplicare al acestor dispoziții legale personalului didactic Curtea constată că în apel nu au fost aduse critici, apelul vizând doar chestiuni legate de calitatea procesual pasivă a consiliului local, astfel că obiectul examinării apelului se limitează la criticile invocate conform art. 477 NCPC, instanța neputându-se substitui părților pentru o verificare ce nu a fost cerută, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului disponibilității.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârât va fi admis în condițiile art. 480 C.pr.civ., și, schimbându-se sentința civilă în parte, va fi obligat apelantul pârât să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.3965/30.09.2010 a Tribunalului Gorj.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BUMBEȘTI-J., cu sediul în Bumbești-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.3593 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. C. PĂPUȘA, cu domiciliul în Bumbești-J., ., jud. Gorj și intimata pârâtă ȘCOALA G. NR.1 BUMBEȘTI- J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, jud. Gorj.
Schimbă sentința în parte în sensul că obligă apelantul pârât să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./30.03.2015
Tehn. N.A./5 ex.
J. f.C.M.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
