Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 24-06-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2996/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2996
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., b.dul C. B., nr. 19, județul Gorj, împotriva sentinței numărul 1047 din data de 27 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul U. G., cu domiciliul în Tg.J., .. 7A, ., județul Gorj, cu pârâtul C. NAȚIONAL "T. V.", cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimatul reclamant nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- intimatul pârât nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- depunerea la dosarul cauzei de către intimatul reclamant a unei cereri prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, înregistrată sub nr._/21.05.2015 și_/19.06.2015;
- apelantul pârât C. L. TG-J., prin motivele apel, și a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Curtea, luând act de cererile privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulate de apelantul pârât C. L. TG-J. și de intimatul reclamant U. G. a luat în discuție, din oficiu, prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate în baza sentinței civile nr. 1003/2010 pentru o parte din perioada solicitată prin acțiune și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 29.12.2014, sub nr._, reclamantul U. G. a chemat în judecată pârâtul C. Național „T. V.” Tg-J. și C. L. Tg-J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea unității școlare la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza sentinței nr. 1003/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr. 1499/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, de la data la care hotărârile au devenit executorii și până la data plății efective iar consiliul local să aloce fondurile necesare acestor plăți.
Prin sentința nr.1047 din 27 febr.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Tg-J., invocată de acesta.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul U. G., domiciliată în Tg-J., ..7A, ., în contradictoriu cu pârâtul C. Național „T. V.”, cu sediul în Tg-J., ., Județul Gorj și C. L. Tg-J. cu sediul în Tg-J., ., Județul Gorj.
A fost obligat pârâtul C. Național „T. V.” să plătească reclamantului dobânda legală aferente sumelor datorate acestuia în baza sentinței nr. 1003/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr. 1499/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării acestor sentințe, până la data plății integrale a sumelor datorate .
A fost obligat pârâtul C. L. Tg-J. la alocarea sumelor necesare efectuării acestor plăți.
A fost obligat pârâtul C. Național „T. V.” la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a reținut că prin sentința nr. 1003/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admisă cererea reclamantului, fiind obligate pârâtul C. Național T. V. să calculeze și să achite reclamantului sumele reprezentând diferențele de drepturi bănești dintre cele încasate și cele care se cuvin potrivit Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 începând cu 01.10.2008, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data datorării până la data plății efective.
Prin sentința nr. 1499/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea, obligând pârâtul C. Național T. V. la reîncadrarea salarială a reclamantului pentru perioada 01.01.2010–13.05.2011, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010, având în vedere drepturile salariale cuvenite acesteia potrivit Legii 221/2008, conform sentinței nr.1003/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ . A obligat pârâtul C. Național T. V. să calculeze și să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele acordate începând cu data de 01.01.2010, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, obligând pârâtul C. L. Tg-J. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Sentințele menționate mai sus sunt irevocabile.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamantul este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1859, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantului i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, s-a reținut că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
În consecință, a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul C. Național T. V. la calculul si plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr. 1003/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și sentința nr. 1499/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data pronunțării acestor sentințe, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale iar pârâtul C. L. Tg-J. la alocarea sumelor necesare efectuării acestor plăți.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul C. L. TG-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Mai mult decât atât, Legea bugetului de stat pe anul 2013, în speță Legea nr.356/2013, prevede la art.5 următoarele:
„i plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ special și din centrele de resurse și asistență educațională, în cuantumul prevăzut prin OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Lg.230/2011, prin O.G. 17/2012, privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Lg.280/2013, precum și prin OUG 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 01 ianuarie-31 decembrie 2013”.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Apelul este fondat în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse:
În baza art. 246 alin. 1, 247 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța a ridicat din oficiu excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, excepție de ordine publică, pentru perioada 20.04.2010 – 29.09.2011, întrucât în cauză s-a admis acțiunea pentru o perioadă mai mare de 3 ani, în raport cu data introducerii acțiunii.
Excepția prescripției poate fi ridicată din oficiu și în orice stare a pricinii, întrucât prescripția a început să curgă înainte de . Noului Cod civil, respectiv înainte de 1 octombrie 2011 pentru dobânzile aferente perioadei anterioare acestei date. În cauză nu sunt aplicabile disp. art. 2512 și 2513 Noul Cod Civil. Aceste dispoziții legale sunt incidente numai pentru despăgubirile solicitate cu titlu de dobânzi începând cu 1 .10 .2011.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia1/2014 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M.Of. 283/17.04.2014 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Prescripțiile începute, chiar și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Aceste dispoziții legale de drept material și cele de procedură, sunt deci cele cuprinse în Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, iar nu cele cuprinse în Noul Cod civil.
Soluționând excepția Curtea constată că este întemeiată și că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să aloce sumele necesare plății dobânzilor pentru perioada 20.04.2010 –30.09.2011, în baza sentinței civile 1003/2010.
Având în vedere data introducerii acțiunii se constată că pentru perioada situată în afara termenului general de prescripție de 3 ani, împliniți anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, dreptul material la acțiune s-a prescris, acțiunea urmând a fi respinsă pentru această perioadă.
Astfel, potrivit art. 18 din Decretul 167/1958, instanta judecatoreasca si organul arbitral sint obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris.
În conformitate cu disp. art. 1 și art. 3 din același act normativ, dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, iar termenul prescriptiei este de 3 ani
De asemenea, prescriptia incepe sa curga de la data cind se naste dreptul de actiune, potrivit art. 7.
Or, în cauză, dreptul material la acțiune s-a născut la data emiterii titlului executoriu 1003/2010, acțiunea fiind exercitată peste termenul de 3 ani, calculat de la această dată.
În cauză, nu s-au invocat cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție în sensul disp. art. 13,17 și 17 D.167/1958
Criticile propriu-zise formulate de apelant sunt nefondate, pentru următoarele motive.
Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului Muncii, așa cum rezultă din disp. art. 266 CM.
Pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, dar și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă, potrivit art. 267 lit. a, b și d CM, deci atunci când există un anumit raport obligațional care justifică pronunțarea unei hotărâri judecătorești opozabilă părților între care s-a născut acest raport.
Obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic, este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte ce aparțin unor titulari diferiți, iar fiecare dintre aceștia este ținut de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate obține rezultatul legal urmărit, respectiv plata salariului, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, angajatorul are o obligație legală și contractuală de a plăti salariul, autoritățile locale – deliberative și executive, au obligația legală de a asigura fonduri pentru școlile din invățământul preuniversitar de stat, inclusiv cu această destinație, iar acestor obligații le corespunde în mod corelativ, dreptul cadrului didactic de a primi salariul, ca echivalent al muncii prestate în cadrul școlii situată într-o anumită unitate administrativ-teritorială.
Anterior anului 2001, potrivit disp. art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995, Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.
Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat s-a asigurat din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășurau activitatea potrivit art. XIII alin. 1 OUG 32/2011 ( fiind aprobate și Norme Metodologice în acest sens prin HG 538/2001 în baza art. XIII alin. 5). Odată cu modificarea Legii 84/1995 prin Legea 713/2001, potrivit art. 167 alin. 1, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat s-a facut descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București sau prin bugetele locale
Începând cu anul 2004 odată cu modificarea Legii 84/1995 prin Legea 354/2004, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (Art. 167 alin.1, alin. 3 teza II, alin. 5 – finanțare de baza, inclusiv cheltuieli de personal)
În prezent, asigurându-se o continuitate în sensul celor arătate în precedent, potrivit disp. art. 104 alin. 1 lit. a Legea 1/2011 – Legea educației naționale, finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale, pentru mai multe categorii de cheltuieli, printre care și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
De asemenea, conform disp. art. 103 alin. 2 din același act normativ, consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În aceeași ordine de idei, în baza art. 104 alin. 3 și 4 din Legea 1/2011, prin HG 1274/2011 s-a elaborat și metodologia dată în aplicarea legii, care se referă punctual și la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, fiind detaliate atribuțiile unităților de învățământ cu personalitate juridică, ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, precum și termenele și procedurile de urmat pentru asigurarea fondurilor necesare, așa cum rezultă din disp. art. 1 alin.1, art. 4 alin.1 -2, art. 5 alin. 1 și 6, art. 6
Deci, calitatea procesuală pasivă a consiliului local - organ deliberativ și a Primarului – organ executiv, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea administrației publice locale Republicată nr. 215 din 23 aprilie 2001, este conferită de atribuțiile legale ale acestor autorități așa cum s-a arătat în precedent, dar și în raport și cu acest din urmă act normativ, după cum urmează,
Art. 36 alin. 2 lit. d, alin. 6 lit. a pct. 1 - consiliul local în exercitarea atribuțiilor, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Art. 36 alin 4 - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local: aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
Art. 63 alin. 4 - lit. a și b. - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local
Art. 63 alin. 5 lit. c - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. d, primarul ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. 6 lit. a – d (deci și educația)
În concluzie, prima instanță a soluționat corect excepția calității procesuale a apelantului, pentru despăgubirile solicitate în baza sentințai civile 1003/2010.
Așadar, în baza art. 480 alin. 2 teza II Noul Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că plata dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței 1003/2010 va fi respinsă pentru perioada 20.04._11. Se va păstra restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul C. L. TG-J., cu sediul în Tg-J., b.dul C. B., nr. 19, județul Gorj, împotriva sentinței numărul 1047 din data de 27 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul U. G., cu domiciliul în Tg.J., .. 7A, ., județul Gorj, cu pârâtul C. NAȚIONAL "T. V.", cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge cererea de acordare a dobânzii legale pentru perioada 20.04._11 privind drepturile bănești stabilite prin sentința nr.1003/20.04.2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 iunie 2015.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.M.V.
10.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Cereri. Decizia nr. 2713/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
