Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7225/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7225/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 17482/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă C. D.- M., împotriva sentinței civile nr.7225/18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. D. F., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data 13 ianuarie 2015, a fost depusă o copie a Deciziei Curții Constituționale nr.62 din 4 noiembrie 2014, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate ridicată de C. D.- M., în dosarul nr._, al Curții de Apel C.- Secția I civilă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată a reținut-o pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată:
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 7225 de la 18 noiembrie 2013 a respins cererea formulată de reclamanta C. D. – M., domiciliată în Filiași, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârât L. T. D. F., cu sediul în Filiași, ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității de învățământ pârâte în perioada analizată, în calitate de cadru didactic.
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr. 330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea școlară, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 și s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să la aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată la rândul lor au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege ( fapt consfințit și prin hotărârile pronunțate de instanțe referitoare la legea 221/2008).
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult, drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). De asemenea trebuie văzută și hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza V. împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De menționat că în acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia 11/2012 privind recursul in interesul legii care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
În ce privește salariile pentru anul 2011 instanța a reținut că au continuat să fie calculate greșit deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Însă, începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare Legea 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
Din acest considerent drepturile solicitate s-au cuvenit numai până la 13.05.2011.
În această speță reclamanta a solicitat drepturile pentru intervalul de timp lucrat 07.09.2011 – prezent.
Prin urmare, solicitarea este neîntemeiată, cererea fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. D. M. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la reîncadrarea salarială, începând cu 07 septembrie 2011 până în prezent, luând în considerare cuantumul salariului de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultate prin aplicarea Legii 330/2009 în raport cu Legea 221/2008, precum și la calcularea și plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, pentru perioada 07 septembrie 2011, până în prezent, diferențe reactualizate cu rata inflației la momentul plății efective.
Pe excepție, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.l aliniatele 1 si 2, ale art.2 aliniatul 1 si art.61 Legea nr.63/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.323 din 10 mai 2011, având următorul conținut:
- Art.1-(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salariată stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în Anexele nr.1, 2, 3a și 3b, după caz."
Art.2-(1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi."
Art.6- Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salariată, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. I alin. (1), se abrogă."
Dispozițiile menționate încalcă art.l alin.5 si art.147 alin.4 din Constituție:
Articolul 1 aliniatul 5 din Constituție:
În România, respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie."
Articolul 147 alin.4 din Constituție:
„Deciziile Curții Constituționale se publica in Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt în general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Prin Legea nr.63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, însă, cuantumul brut al salariilor a rămas la același nivel cu cel avut conform Legii nr.285/2010.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.877/2011, reîncadrarea salariala a cadrelor didactice, începând cu data de 01 ianuarie 2010, trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, coroborata cu Legea nr.330/2009.
Conform dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr.872/2010, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 01 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Legea nr.221/2008 coroborată cu Legea 330/2009.
A arătat că în loc să revină la cuantumul inițial, salariile au scăzut prin legea 63/2011, încălcându-se astfel cele două articole din Constituție, menționate anterior, motiv pentru care solicită admiterea acestei excepții de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile Legii nr.63/2011, menționate anterior.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, pentru următoarele considerente:
Prin sentința irevocabilă nr.9418/2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011 a fost obligat pârâtul la reîncadrarea salarială a sa, conform Legilor 221/2008 și nr.330/2009 și obligarea la plata diferențelor salariale ce rezultă, pentru perioada 01.01._11.
Prin Legea nr.330/2009 a fost stabilita reîncadrarea salariala a personalului bugetar, respectându-se principiul egalității salariilor brute la data de 01 ianuarie 2010, între salariul avut în luna decembrie 2009 si noul salariu începând cu luna ianuarie 2010.
Același principiu al egalității salariului brut s-a aplicat si la stabilirea salariului pentru anul 2011, conform Legii nr.285/2010.
Prin Legea nr.63/2011, la stabilirea salariilor s-a păstrat același principiu al egalității salariului brut.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.877/28 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial nr.706/6.10.2011, s-a statuat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ, începând cu 01 ianuarie 2010 se face cu salariul prevăzut în Legea nr.221/2008.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.872/25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr.433 din 28.06.2010 s-a statuat că, revenirea salariilor, începând cu data de 01 ianuarie 2011 la nivelul avut in luna iunie 2010, în caz contrar încălcându-se prevederile art.53 din Constituție.
Prin urmare, salariul avut de subsemnata în luna iunie 2010 este la nivelul avut conform Legii nr.221/2008.
In anul 2012, salariul a fost stabilit la nivelul din grila Legii nr.63/2011, conform Legii nr.283/2011.
Prin OUG nr. 19/2012, salariile din grila Legii nr.63/2011 au fost majorate cu 8% începând cu 01 iunie 2012 și cu 7 % începând cu 01 decembrie 2012.
Măsura de creștere a salariilor, așa cum rezulta din preambulul acestui act normativ, s-a făcut „având în vedere decizia nr. nr.872/2010 a Curții Constituționale, prin care aceasta constata ca măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi.
Dar aceasta creștere a salariului s-a făcut la nivelul grilei din Legea nr.63/2011, salarii care au fost reduse prin acest act normativ, prin scoaterea sporurilor din salariu,, față de salariile stabilite prin Legea nr.285/2010 unde sporurile au fost incluse în salariu.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 115/2012 s-a statuat ca premiul anual pentru anul 2010 a fost inclus în creșterea salarială de 15% avută în vedere prin Legea nr.285/2010, începând cu 01 ianuarie 2011. Cum premiul anual este aproximativ în cuantum de un salariu de baza si nu reprezintă un drept salarial fundamental garantat de prevederile art.41 din Constituție ar însemna ca acest premiu reprezintă aproximativ 8% din creșterea salariala si prin urmare reprezintă o creștere reala de aproximativ 7%.
Din cele menționate anterior, rezulta fără echivoc ca actele normative succesive nu au fus la acordarea integrală a tăierilor salariale de 25% din anul 2010.
Prin urmare, pentru respectarea dispozițiilor art.53 din Constituția României, privind restrângerea unor drepturi si ale Deciziilor Curții Constituționale nr.872/2010 si 877/2011 se impune reîncadrarea salariala, începând cu 07 septembrie 2011 până in prezent, la nivelul celui prevăzut de Legea 330/2009 coroborată cu Legea nr.221/2008, precum si la obligarea pârâtului la calcularea diferențelor salariale care rezultă pentru această perioadă, sume actualizate cu rata inflației la data plații efective.
Prin precizările depuse la data de 11.02.2014 a arătat recurenta că invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 63/2011, art. II - art. 1 alin.3, 4 din OUG nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. 1,2,3 din OUG nr. 19/2012, art. 1 din OUG nr. 84/2012, art. 1 alin. 3,4 și art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 103/2013
Prin încheierea din data de 10.04.2014 s-a admis cererea recurentei și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 63/2011, art. II - art. 1 alin.3, 4 din OUG nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. 1,2,3 din OUG nr. 19/2012, art. 1 din OUG nr. 84/2012, art. 1 alin. 3,4 și art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 103/2013, iar în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea acestei excepții.
După soluționarea excepției prin Decizia nr. 623/04.11.2014 a Curții Constituționale, cauza a fost repusă pe rol.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefundat, față de următoarele considerente.
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de recurs reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
În ceea ce privește decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prima instanță a reținut corect că nu are aplicabilitate în cauză, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
Curtea constată de asemenea că nici dispozițiile Legii 118/2010 și considerentele Deciziei nr. 872/2010 a Curții Constituționale nu au relevanță în cauza de față, așa cum corect a reținut și instanța de fond, deoarece acestea nu vizează modalitatea de calcul a salariului, ci au în vedere aplicarea unei politici de reducere a cheltuielilor bugetare, prin reducerea temporară a salariilor în sistemul bugetar.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate ale legilor aplicabile speței, acestea au făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care a fost sesizată prin încheierea pronunțată la termenul din 10 04 2014.
Prin decizia nr. 623/04 11 2014, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate din legea nr. 63/2011 și ale celorlalte prevederi legale ce reglementează salarizarea personalului din învățământ pe anii 2011-2014.
S-a considerat că legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, iar drepturile câștigate prin legile anterioare nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de neconstituționalitate.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că în materia salarizării personalului didactic, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative și de practica judiciară neunitară, ceea ce a condus la un sistem de salarizare neunitar.
În acest context, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, urmând să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, iar recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, potrivit art. 312 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. D.-M., împotriva sentinței civile nr.7225/18.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. „D. F.” Filiași.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
16.02.2015
Red.jud.M.C.Ț./
2 ex/16 02 2015/
j.f.I.S.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
