Obligaţie de a face. Decizia nr. 1827/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1827/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 5433/101/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1827

Ședința publică de la 07 Aprilie 2015

Președinte: - Florența C. C.

Judecător: - N. D.

Grefier: - A. P.

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul P. V., cu domiciliul ales în Drobeta T. S., .. FN, jud. M., OLTENIA împotriva sentinței civile nr. 32/09.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în com. Cătunele, ., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:

- declararea apelului de către reclamantul P. V. peste termenul legal, respectiv hotărârea atacată a fost comunicată la data de 21.01.2015, iar apelul a fost depus la data de 04.02.2015;

- solicitarea apelantului reclamant de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă;

- avocat B. N., pentru intimata pârâtă ., a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare la acest termen de judecată, întrucât susține o altă cauză, aflată pe rolul Tribunalului M., având ca obiect liberare condiționată, după care;

Instanța a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul intimatei pârâte, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. 1 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unor motive temeinice neimputabile părții sau reprezentantului acesteia pentru lipsa de apărare de la acest termen de judecată, în condițiile în care apărătorul intimatei pârâte nu a depus la dosar dovada delegației de reprezentare în dosarul cu privire la care a susținut că era necesară prezența sa la o altă instanță.

Totodată, instanța a constatat că în mod greșit că apelantul a intitulat calea de atac exercitată ca fiind recurs, aceasta fiind apel, în raport de mențiunea inserată în sentința primei instanță și de data introducerii acțiunii.

Instanța a invocat excepția de tardivitate a apelului formulat de reclamantul P. V. și, luând act de solicitarea acestuia de judecare a cauzei în lipsă, a trecut la deliberări asupra excepției invocate în cauză.

CURTEA:

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2014, sub nr._, reclamantul P. V. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe S.C. A. T. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înregistrarea contractului de muncă pentru perioada mai 2011-martie 2013, funcție de vechimea și munca prestată; plata salariilor pentru perioada august 2011-martie 2013, drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că a fost angajatul societății pârâte în funcția de inginer, având încheiat contractul individual de muncă pe perioada februarie 2011-mai 2011, iar în baza deciziei nr. 01/05.05.2011 i-a încetat contractul de muncă.

A mai arătat că, activitatea în cadrul societății pârâte nu a încetat în mai 2011, acesta prestând în continuare muncă în folosul acesteia fără a i se încheia un nou contract individual de muncă, respectiv a efectuat demersuri în vederea obținerii de către societatea pârâtă a concesionării activității miniere de exploatare pentru lignit în perimetrul Noapteșa M..

De asemenea, a precizat că a semnat în numele și pentru societatea pârâtă diferite înscrisuri necesare întocmirii documentației, însă pârâta nu i-a mai încheiat contract individual de muncă pentru perioada mai 2011-martie 2013 și nu l-a mai remunerat corespunzător.

În dovedirea celor susținute, a depus la dosar în copie: Decizia nr. 01/05.05.2011, proces-verbal nr. A-863 din 08.02.2011, cererea adresată președintelui Consiliului Județean M. pentru emiterea certificatului de urbanism, Adresa nr. 2357/03.03.2011 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului M., adresa către Primăria comunei Șișești, jud. M., Adresa către Consiliul Județean M. - Geoparcul platoul M., copie carte de identitate, Adresa emisă de Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național al Județului M., chitanța nr. 4959/10.07.2013.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, reclamantul a fost angajatul societății pârâte având încheiat contract individual de muncă pentru perioada februarie 2011- mai 2011, iar în data de 05.05.2011 s-a emis Decizia nr. 1 prin care a încetat contractul individual de muncă al reclamantului în baza art. 55, lit. b din C.M.

De asemenea, a mai arătat că la momentul semnării Deciziei, reclamantul nu a avut nici o obiecție, fiind de acord ca relațiile de muncă să fie încetate în mod amiabil, iar din acel moment de societate s-a ocupat o altă persoană car i-a preluat atribuțiile de serviciu, neexistând nici o dovadă că acesta a mai lucrat la negru pentru societate fără a fi plătit.

La termenul din data de 05.12.2014, la solicitarea instanței pârâta a înaintat înscrisuri, cu privire la încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, la preluarea atribuțiilor reclamantului de un alt angajat al firmei și documentația purtată pentru obținerea de avize și autorizații cu privire la deschiderea unei exploatări miniere.

Prin sentința nr.32 din 9 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respina acțiunea formulată de reclamantul P. V., domiciliat în com. Florești, ., cu domiciliul de citare ales în Dr. Tr. S., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., înregistrată la ORC sub nr. J_ ,având CUI_.

S-a reținut că reclamantul P. V. a fost angajat al societății pârâte S.C. A. T. SRL în funcția de inginer până la data de 05.05.2011, când, prin Decizia nr. 1/5.05.2011 i-a încetat contractul individual de muncă, în baza art. 55 lit. b Codul Muncii, împrejurare de altfel recunoscută și necontestată de reclamant.

Susținerile reclamantului potrivit cărora a continuat, chiar cu luna mai 2011, să presteze muncă în folosul societății pârâte, conform înțelegerii dintre părți și că pârâta, profitând de ,, buna credință” a reclamantului, i-a promis acestuia că-i va plăti toate drepturile bănești la finalizarea proiectului demarat de societate, nu pot fi reținute.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de societate rezultă că, după încetarea raporturilor de muncă dintre părți, sarcinile de serviciu ale reclamantului transmise prin fișa postului au fost preluate de un alt angajat al firmei, așa cum reiese din Decizia nr.3/06.05.2011 emisă de societate.

De altfel, reclamantul fusese angajat în vederea coordonării activității departamentului tehnic cu privire la deschiderea unei exploatări miniere, exploatare care, așa cum rezultă din Ordinul 67/15.04.2014 a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, nu s-a mai deschis întrucât terenul era arie protejată.

Toate demersurile pentru obținerea de avize și autorizații de exploatare au fost efectuate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, de către asociatul unic al societății G. A.. Este adevărat că există o adresă datată 07.06.2011 și înregistrată la Consiliul Județean M., semnată de către reclamant, însă aceasta nu prezintă relevanță deoarece reclamantul nu avea prevăzute în fișa postului atribuții de efectuare a demersului în vederea obținerii de avize și autorizații de exploatare și nici nu poate conduce la concluzia că și-a desfășurat în continuare activitatea la societatea pârâtă, în cadrul unor relații de muncă între părți.

Potrivit art. 16 Codul Muncii, forma scrisă a Contractului individual de muncă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Deci, forma scrisă a contractului individual de muncă constituie o condiție de validitate a acestuia, fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Ori, în speță, între părți nu s-a încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, fapt ce rezultă și din cererea de chemare în judecată, reclamantul susținând practic că a lucrat fără forme legale.

Prin urmare, este inadmisibilă o acțiune pentru constatarea raporturilor de muncă dintre părți și mai mult decât atât, există și o decizie de încetare a acestor raporturi și care nu a fost contestată de reclamant, iar pe de altă parte din probatoriul administrat rezultă indubitabil că reclamantul nu și-a mai continuat activitatea la societatea pârâtă.

Pentru aceste motive, față de cele ce preced, găsind neîntemeiate pretențiile reclamantului, s-a respins acțiunea ca atare.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul este tardiv.

Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social în materia litigiilor de muncă, așa cum a fost implicit modificată prin Legea 76/2012, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Articolul 185 Cod pr.civilă precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal, atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, se constată că apelantul P. V. a primit sentința la data de 21.01.2015 potrivit dovezii de înmânare aflată la fila 69 dosar fond, apelul a fost depus la Tribunalul M. la data de 04.02.2015 – fila 3 dosar apel, deci peste termenul legal prevăzut de lege.

Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale invocate, apelul declarat se va respinge ca fiind tardiv.

Soluționarea cauzei pe temeiul acestei excepții face inutilă examinarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamantul P. V., cu domiciliul ales în Drobeta T. S., .. FN, jud. M., OLTENIA împotriva sentinței civile nr. 32/09.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în com. Cătunele, ..

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.

Președinte,

Florența C. C.

Judecător,

N. D.

Grefier,

A. P.

red.jud.N.D.

Tehn.M.D.4 ex/20.04.2015

J.f.C.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 1827/2015. Curtea de Apel CRAIOVA