Conflict de muncă. Decizia nr. 549/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 1474/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 549/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă - spor doctorat - privind recursul declarat de Alianța S. G. A. Iași - în numele și pentru membrii de sindicat, M. B. Ș., M. G., G. M. E., T. E. M., B. M., A. D. D. G., R. D. G. E., B. D. M. A., împotriva sentinței civile nr. 3479 din 17.12.2012 a Tribunalului Iași, intimați fiind G. Școlar Ș. P. Iași, C. E. Administrativ, G. Școlar R. C., Școala T. M. Iași, L. V. A. Iași, L. T. „Al. I. C.” Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată;- nu s-a depus întâmpinare;- prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată la nr._, Alianța S. „Gh. A.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat M. B. Ș., M. G., G. M. E., Trofimov E. M., a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Ș. P. Iași, C. E. Administrativ, Grupul școlar R. C., Școala T. M. solicitând obligarea acestora la acordarea sporului de doctorat, respectiv sume compensatorii începând cu data de 01.01.2010.
În motivarea acțiunii, se arată următoarele:
Sporul pentru titlul de doctor, reglementat de art. 50 alin. 10 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic (în prezent abrogat) trebuia plătit de la data apariției ordinului de ministru prin care este acordat acest titlu (în acest sens art. 37 din H.G. nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat).
În prezent, în baza prevederilor O.U.G. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar coroborate cu cele ale Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporul de doctorat se acordă în anul 2010 ca sumă compensatorie, numai celor care au beneficiat de acest spor în decembrie 2009.
Este discriminatoriu faptul că doar cei ce au beneficiat de acest spor în decembrie 2009 să primească acest spor, în condițiile în care acesta se acordă doar în baza Ordinului de Ministru al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Practic persoanele în speță sunt discriminate din acest punct de vedere din cauza modalității de acordare a acestui spor, modalitate ce necesită un timp îndelungat din moment ce membrii de sindicat au obținut rezoluția de confirmare a titlului științific de doctor cu mult înainte de a se emite ordinul de ministru.
Membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea sporului de doctorat respectiv sume compensatorii începând cu 01.01.2010, chiar dacă aceștia au primit Ordinul abia în 2010.
Deși acest spor a fost abrogat începând cu anul 2010 este incriminatoriu ca unii care au susținut doctoratul în anul 2009 și au primit rezoluția de confirmare a titlului științific de doctor și ordinul de ministru a fost emis tot în 2009 să primească atât sporul de doctorat pentru anul 2009 cât și sumele compensatorii începând cu anul 2010, iar cei care au susținut doctoratul în 2009, li s-a emis rezoluția de confirmare a titlului științific de doctor tot în anul 2009, iar ordinul de ministru a fost emis în 2010, să nu beneficieze nici de spor nici de aceste sume compensatorii.
Potrivit Ordinului nr. 286/29.08.2007 privind aprobarea Strategiei naționale de implementare a măsurilor de prevenire și combatere a discriminării (2007-2013) „toate ființele se fac libere” proclamă primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948. Aceasta înseamnă că drepturile și libertățile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor fără nici o deosebire, oricare ar fi izvorul ei, adică fără nici o discriminare.
La termenul din 15.10.2012, Alianța S. „Gh. A.” Iași a formulat precizări în sensul că membrii de sindicat solicită obligarea pârâtului la calculul și plata drepturilor salariale ce reprezintă sporul de doctorat începând cu data dobândirii titlului de doctor și luarea în calcul a sporului de doctorat la reîncadrarea conform Legii nr. 330/2009, arătând că angajatorul își motivează refuzul acordării acestui spor, învederând dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010, ceea ce este neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art. 13, alin. 1 din legea – cadru nr. 330/2009. Salariile de bază se diferențiază pe funcții în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experiența și răspunderea în muncă, precum și nivelul de complexitate a activității specifice fiecărui post. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 11, alin. 2 din Lege „Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.
Legiuitorul nu a interzis acordarea sporului ce reprezintă spor de doctorat.
Legiuitorul doar a condiționat acordarea sporurilor, ceea ce angajatorul are obligația să aibă în vedere și principiile statuate prin legea nr. 330/2009, art. 3.
Se invocă și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1415/04.11.2009.
Pârâții Grupul școlar Ș. P., C. E. Administrativ și școala T. M. Iași au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2010, sporul de doctorat nu se mai acordă, fiind abrogate prevederile art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997.
Se invocă Decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale în care se arată că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încalcă principiul separației puterilor.
Pârâtul susține că declarația Universală a Drepturilor Omului și Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sunt acte normative cu caracter general, prioritare la nivelul Uniunii Europene, dar care nu reglementează modul de stabilire a salariilor în țările membre și cu precădere în sistemul bugetar.
Prin sentința civila nr. 3479/17.12.2012, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulata de Alianța Sindicala „Gh. A. in numele si pentru reclamanții M. B. S., M. G., G. M. E., Trofimov E. M. in contradictoriu cu parații Grupul Școlar S. P. Iași, C. E. Administrativ, Grupul Școlar R. Cernatescu, Școala T. M. Iași.
Pentru a se pronunța astfel,analizând actele dosarului, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții M. B. S., M. G., G. M. E., Trofimov E. M., membri ai Alianței Sindicale „Gh. A.” Iași, sunt salariații pârâților Grupul Școlar S. P. Iași, C. E. Administrativ, Grupul Școlar R. Cernatescu, Școala T. M. Iași.
Prin Ordinul 3492/23.03.2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor, în domeniul specificat și cu distincția menționată, persoanelor nominalizate în Anexele nr. 1-49, parte integrantă a ordinului. În anexa la nr. 43 figurează reclamanta G. M. E., la nr. 63 reclamanta M. G., iar reclamantul M. B. S. la nr. 57 .
La data de 26.04.2010 i-a fost eliberată diploma de doctor în filologie reclamantei G. M. E., iar la data de 14.02.2011 a fost eliberată diploma de doctor in informatica reclamantei M. G..
Reclamantului M. B. S. i s-a acordat titlul științific de doctor prin Ordinul 3492/2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, diploma fiind emisă la data de 22.04.2010.
Prin Ordinul 4542/28.07.2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor, în domeniul specificat și cu distincția menționată, persoanelor nominalizate în Anexele nr. 1-53, parte integrantă a ordinului, anexa in care figurează înscrisa reclamanta Trofimov E. M..
La data de 23.02.2011 i-a fost eliberată diploma de doctor în filosofie reclamantei Trofimov E. M..
Potrivit disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, era remunerat cu 15% în plus la salariul de baza.
Ordonanța de Urgenta nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar a abrogat disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic. OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin Legea 30/2012.
Reclamanții au solicitat obligarea angajatorului la calculul și plata sporului de doctorat începând cu data dobândirii titlului de doctor și luarea în calcul a sporului la reîncadrarea conform Legii 330/2009.
Aceste cereri sunt neîntemeiate motivat de faptul că, potrivit celor expuse, reclamanților li s-a acordat titlul de doctor în anul 2010 ulterior abrogării disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997.
De asemenea, potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale se reține că este dreptul Guvernului de a acorda suplimentari de sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna; de asemenea, numai Guvernul este cel care va stabili cuantumul depășirii limitei individuale de 30% si numai Guvernul este cel ce va aprecia “condițiile temporare de munca”, aceasta prevedere legala lăsând deschisa posibilitatea Guvernului de a completa salarizarea unor categorii de persoane pe care numai Guvernul o va stabili in condițiile legii.
Se mai rețin și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2009 a Curții Constituționale potrivit cărora dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată de Alianța S. „GH. A. „ Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Alianța S. „G. A.”Iași, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți M. B. S., M. G. ,G. M. E.,Trofimov E. M. considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că a formulat acțiune pentru ca intimata să fie obligată la recunoașterea și acordarea sporului de doctorat, motivat de faptul că până la . O.U.G. nr. 1/2010, acesta a fost acordat cadrelor didactice care prestează activitate la același angajator. Legiuitorul nu a interzis acordarea sporului ce reprezintă spor de doctorat, ci doar a doar a condiționat acordarea lui ceea ce angajatorul avea obligația să aibă în vedere și principiile statuate prin, indicând în acest sens Legea nr. 330/2009, art. 3.
Invocă principiul „echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariatului și a celorlalte drepturi de natură salarială a personalului din sectorul bugetar", precum și Decizia nr. 1415 din 04.11.2009 a Curții Constituționale.
Motivează recurenta că potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997, art. 50 alin. 10: "personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază". Sporul pentru titlul de doctor, reglementat de art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997 (în prezent abrogat) trebuia plătit de la data apariției ordinului de ministru prin care este acordat acest titlul (în acest sens, art. 37 din H.G nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat).
Mai motivează recurenta căîn baza prevederilor O.U.G 1/2010 coroborate cu cele ale Legii nr. 330/2009 sporul de doctorat se acordă în anul 2010 ca sumă compensatorie, numai celor care au beneficiat de acest spor în decembrie 2009.
Recurenta susține că este discriminatoriu faptul că doar cei ce au beneficiat de acest spor în decembrie 2009 să primească acest spor, sau de sume compensatorii, în condițiile în care acesta se acordă doar în baza Ordinului de Ministru al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Practic persoanele în speță sunt discriminate din acest punct de vedere din cauza modalității de acordare a acestui spor, modalitate ce necesită un timp îndelungat, din moment ce membrii de sindicat au obținut rezoluția de confirmare a titlului științific de doctor cu mult înainte de a se emite Ordinul de ministru, respectiv din 2009.
Potrivit Ordinului nr. 286/29.08.2007 privind aprobarea Strategiei naționale de implementare a măsurilor de prevenire și combatere a discriminării (2007-2013) "toate ființele se nasc libere" proclamă primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948. Aceasta înseamnă că drepturile și libertățile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, oricare ar fi izvorul ei, adică iară nicio discriminare.
Invocă recurenta și dispozițiile art. 1 alin. l din Legea nr. 48/2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000.
Dreptul la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării pentru toate persoanele constituie un drept universal, recunoscut de către Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasială, de pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnată de toate statele membre.
Legea Supremă a țării, Constituția României, prevede la art. 16 alin. 1 "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări" și alin. 2 "nimeni nu este mai presus de lege".
Mai motivează recurenta că instanța nu face aprecieri asupra calculului și plății sporului de doctorat pentru persoanele care au obținut acest titlu după . Legii 330/2009 și nici nu a observat că legiuitorul a avut în vedere că acordarea sporurilor se poate face fără a depăși procentul de 30% pe total unitate, cu toate că intimata nu a dovedit că nu s-ar încadra în acest procent.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele administrate în faza primului ciclu procesual în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Membrii de sindicat reclamanți în numele cărora Alianța S. „G. A.”Iași a formulat recursul și implicit acțiunea introductivă solicită obligarea unității intimate la plata sporului de doctorat sau a sumelor compensatorii începând cu data obținerii titlului de doctor și în continuare, invocând starea de discriminare față de colegii cadre didactice beneficiare a drepturilor corespunzătoare sporului de doctorat, stare creată prin refuzul plății acestor drepturi salariale de către angajator.
A invocat recurenta prevederile Legii nr. 128/1997, art. 50 alin. 10, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii nr. 330/2009 ultimele două acte normative solicitând să fie analizate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. l din Legea nr. 48/2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 și 16 alin. 1din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru Eliminarea Tuturor formelor de Discriminare Rasială, Pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea relevă că art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997 acorda personalul didactic din învățământul preuniversitar, care deținea titlul științific de doctor, o remunerație suplimentară la salariul de bază de 15% .
Fundamentul legal de acordare a sporului de doctorat a fost însă abrogat de art.14 lit. m din OUG 1/2010.
Verificând dispozițiile OUG 1/2010 și ale Legii 330/2009, în baza cărora s-a făcut reîncadrarea pe funcții a personalului bugetar și determinat salarizarea Curtea constată că nu se regăsește reglementat dreptul la acordarea sporului de doctorat după data de 01.01.2010.
Prin urmare, dreptul la acordarea sporului de doctorat de 15% recurenților membrii de sindicat începând cu data obținerii titlului de doctor prin Ordin al Ministrului Educației, în cursul anului 2010, se vădește a fi nefondat. Aceasta chiar și în condițiile adoptării de către Parlament a Legii nr.30 din 16 martie 2012 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar., pentru perioada de dinainte de publicarea în Monitorul Oficial a legii de respingere, OUG 1/2010 producându-și efectele.
În ceea ce privește dreptul la acordarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului de doctorat Curtea constată că și acesta este nejustificat.
Membrii de sindicat reclamanți au obținut titlul de doctor prin Ordinul Ministerului Educației, în cursul anului 2010, în acord cu dispozițiile art.37 din HG.567/2005, chiar dacă susținerea tezei de doctorat a avut loc în anul 2009.
Pentru a fi beneficiarii sumelor compensatorii astfel cum au fost gândite de legiuitor prin art.30 (6) din Legea 330/2009 recurenții ar fi trebuit să fi fost titulari ai sporului de 15 % în decembrie 2009. Conform textului indicat „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora”.
Prin urmare, în mod corect intimatul a calculat drepturile salariale ale recurenților fără sumele compensatorii corespunzătoare sporului de doctorat.
Recurenții reclamanți au solicitat obligarea intimatului la plata sumelor compensatorii și ca efect al reținerii stării de discriminare rezultată din modalitatea de stabilire a salariului, față de cadrele didactice care dețineau în decembrie 2009 titlul de doctor și care beneficiau de sporul de 15%, iar după data de 01.01.2010 au primit sume compensatorii în baza art.30 (6) din Legea 330/2009.
Curtea observă, în acest context, că recurenții reclamanți nu solicită sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal ce reglementează salarizarea, ci solicită aplicarea și situației lor a dispozițiilor art.30 (6) din Legea 330/2009, pentru comparabilitate și analogie de titlu științific superior, în baza OUG 137/2000, 16 alin. 1din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasială, de pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnată de toate statele membre.
Or, în această circumstanță sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Sunt aplicabile și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.1325/2008, reținute și de către judecătorul fondului conform cărora „ dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.147 (7) din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, Curtea constată că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de angajator în sensul OG 137/2000, art.16 din Constituție și actele normative internaționale indicate de recurent și că nu poate obliga angajatorul la acordarea unor despăgubiri rezultate din aplicarea unui text de lege, altul decât cel incident situație particulare a acestora împrejurare reținută corect și de către prima instanță.
Într-adevăr, așa cum susțin recurenții dispozițiile legii 330/2009 arată că la baza stabilirii salariilor stau principiile reglementate în art. 3 li t „d) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar”
Dacă aceste principii de echitate și egalitate sunt respectate de legiuitor sunt aspecte de competența Curții Constituționale, conform dispozițiilor legii 47/1992.
Actele dosarului dezvăluie faptul că pe parcursul primului ciclu procesual nu s-a pus în discuție neacordarea sporului de doctorat sau a sumelor compensatorii corespunzătoare acestuia ca urmare a neîncadrării în fondul de salarii acordat unității școlare și că sporurile suplimentare nu pot depăși 30% din acesta.
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Alianța S. „Gh. A.” Iași - în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 3479 din 17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 12 .04. 2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, E. G. |
Red./tehnored./S.A.
2 ex./9.05.2013
Tribunal Iași – T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1936/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
