Conflict de muncă. Decizia nr. 955/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 955/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 11814/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 955/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de recurentul intimat G. M. și de intimata recurentă S. C. de Întreținere Mecanizată a Căii Ferate (IMCF) SA Iași, împotriva sentinței civile numărul 2890 din 07.11.2012 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. C. L.
pentru recurentul- intimat și consilier jr. M. A. E. pentru intimata- recurentă S. C. de Întreținere Mecanizată a Căii Ferate SA .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată, că prin registratura instanței intimata-recurentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare si înscrisuri in susținere,după care:
Instanța constată că la dosar intimata recurentă a depus răspuns la întâmpinare având atașată și două adeverințe emise de . copia Registrului Ieșiri - C. financiar.
Se comunică apărătorului recurentului duplicatul celor două adeverințe, considerând că răspunsul la întâmpinare nu este necesar a fi comunicat.
consilier juridic M. precizează că a depus la dosar aceste adeverințe pentru că recurentul a făcut vorbire de faptul nu i-a fost eliberată o astfel de adeverință .
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. C. pentru recurentul G. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și admiterea pe fond a contestației prin constatarea nelegală a deciziei nr.1555/01.09.2011 pentru toate motivele expuse pe larg prin cererea de recurs .
Față de recursul promovat de pârâta . G. solicită respingerea pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Consilier juridic M. pentru intimata . că a înțeles să invoce excepția nulității recursului pentru nemotivarea în temeiul art.3021 alin.1, lit.c C.pr civ.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință din 26.04.2013 s-a consemnat că președintele completului a dat citire raportului asupra celor două recursuri formulate în cauză și s-a avut in vedere și încadrarea în prevederile legale.
Instanța rectifică încheierea din 26.04.2013 în sensul că recursurile se încadrează în dispozițiile art.304, pct 9 și 3041 C.pr civ
Instanța respinge excepția nulității recursului declarat de G. M. ca fiind lipsită de obiect .
Consilier juridic M., față de susținerile recurentului, prin apărător, arată că prin cererea de recurs nu s-a solicitat casarea sentinței, astfel cum a solicitat la acest termen .
Solicită respingerea recursului formulat de G. M. ca netemeinic și nelegal.
Față de recursul promovat de societate, solicită admiterea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de sancționare
Precizează că în aplicarea sancțiunii s-au respectat dispozițiile art.247-252 Codul Muncii.
Un prim motiv de nelegalitate a sentinței de fond se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr civ, prin nepronunțarea asupra excepției lipsei de obiect a contestației invocată prin susținerile orale depuse la termenul din 31.10.2012. Arată că angajatorul a emis in conformitate cu dis part.248 alin.3 C. Muncii decizia privind radierea sancțiunii aplicate contestatorului, astfel încât acțiunea a rămas lipsită de obiect .
Un alt motiv de nelegalitate care se încadrează în disp. art.304 pct.7 C.pr civ reprezentantul legal al societății recurente precizează că îl constituie faptul că instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamantul a fost singura persoană sancționată, nu si seful acestuia cu care a intrat in conflict. Din declarațiile martorilor rezultă că cei doi s-au lovit reciproc, dar că cel care l-a agresat fizic pe seful de secție, a fost G. M..
Arată că din raportul de investigație au fost sancționate ambele părți, diferența fiind că recurentul a lipsit nemotivat de la serviciu un număr de 4 zile.
De asemenea prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de lângă Judecătoria Iași s-a dispus neînceperea urmării penale față de numitul C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire”.
Consilier juridic M. pentru societatea recurentă mai arată că un al motiv de recurs îl constituie încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.81 din Ordinul nr.60/2006 potrivit căruia salariatul trebuie să anunțe angajatorul cu 24 ore înainte de data intrării in concediu medical. Consideră că acest concediu medical este nejustificat si chiar Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transportatorilor, Construcțiilor și Turismului a constatat că certificatul medical este eliberat nelegal fiind eliberat in data de 16 .08.2011.
De asemenea din certificatul medico-legal rezultă că pacientul a prezentat leziuni, dar care nu rezultă că ar avea legătură cu altercația dintre două persoane.
Consilier juridic M. A. pentru societatea recurentă arată că al patrulea motiv de recurs se încadrează în disp. art.304 pct.4 C.pr civ și se referă la faptul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, înlocuind sancțiunea disciplinară aplicată de angajator cu avertisment scris.
Potrivit dispozițiilor Codului Muncii angajatorul are atributul exclusiv al aplicării sancțiunilor disciplinare. Consideră că sancțiunea de avertisment scris este prea ușoară pentru comportamentul agresiv si vinovăția dovedită a salariatului.
Potrivit art.41 Codul Muncii angajatorul putea să-i desfacă contractul colectiv de muncă pentru 3 absente nemotivate ,dar a ținut cont că nu a mai avut anterior nicio sancțiune.
Concluzionând, reprezentantul convențional al . admiterea recursului, casarea sentinței de fond cu reținerea spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea cazării și transportului.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr._ G. M. a formulat contestație împotriva Deciziei de sancționare nr. 1555/01.09.2011 emisă de intimata S.C. Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” S.A București.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că este angajat al Societății Comerciale de Întreținere Mecanizată a Căii Ferate SA Iași din anul 1990, din anul 2006 și până în prezent având funcția de mecanic I pe mașini grele de cale.
A mai arătat că în data de 08.08.2011 au fost afișate două anunțuri cu privire la organizarea concursului de ocupare a posturilor de șef district, concurs la care a aplicat și față de care, deși au existat mai multe nereguli, în dimineața zile de 12.08.2011 a mers la șeful său – C. C., pentru a întreba dacă cererea sa pentru concursul organizat a fost aprobată, care i-a comunicat verbal că nu s-a aprobat nimic pentru că dumnealui nu dorește ca G. M. să participe la acest concurs, după care i-a pus în vedere să părăsească biroul. În momentul în care a solicitat detalii despre concurs, ar fi fost înjurat, i-a aruncat ceaiul în față, după care șeful său a sărit la bătaie și l-a lovit cu pumnii în zona capului.
A mai arătat că în urma acestui incident a depus sesizare în atenția domnului director al . urma sesizării, a fost convocat la data de 24.08.2011 pentru cercetarea cauzelor și împrejurărilor producerii altercației ce a condus la violența fizică, precum și pentru cercetarea cauzelor care au dus la lipsa lui fără aprobare de la programul normal de la serviciu în zilele de 16, 17, 18 și 19.08.2011. Între timp a primit și răspunsul oficial prin adresa nr. 1291/2011 din 22.8.2011 prin care se specifica faptul că pentru ocuparea funcției de șef district I nu îndeplinește condițiile minime de pregătire necesare în vederea încadrării și promovării personalului din .>
În data de 01.09.2011, prin Decizia de sancționare nr. 1555 s-a ajuns la concluzia că G. M. trebuie să fie sancționat cu „reducerea salariului de bază pe o perioadă de una lună cu 5%”, conform art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Contestatorul a contestat faptul că ar fi recunoscut că l-a împins pe șeful de secție pe canapea, ci, de fapt, el s-a apărat de ploaia de pumni” din partea acestuia și singura soluție a fost să-l împingă.
Contestatorul a arătat că în decizie s-a reținut că în timpul altercației dintre părți la fața locului nu erau obiecte contondente dar că sunt asimilate acestor lovituri și loviturile cu pumnii și că el nu a susținut că ar fi fost lovit cu un obiect.
De asemenea, a arătat că faptul că certificatul medico-legal a fost eliberat la data de 12.08.2011, dată la care a avut loc și altercația, nu se poate susține că leziunile au putut fi produse și la o dată ulterioară.
În ceea ce privește faptul că a anunțat telefonic că se află în concediu de odihnă timp de 4 zile, întrucât salariații pot pleca în concediu conform programării anuale, iar el a fost programat în concediu de odihnă în lunile martie și septembrie, cererea sa de a solicita concediu în luna august fiind total nejustificată, contestatorul a precizat că a procedat în acest mod, în primul rând pentru că așa este o practică internă, iar pe de altă parte, pentru că nu s-a putu deplasa la serviciu din motive de sănătate, dovada făcând-o cu certificatul medical . nr._. A menționat că atunci când a prezentat certificatul de concediu medical, i s-a spus că acesta este prezentat tardiv.
Contestatorul consideră că în realitate a fost sancționat pentru faptul că și-a permis să adreseze o întrebare cu privire la un drept care i se cuvine și anume: dacă i s-a aprobat participarea la concurs.
Față de sesizarea sa cu privire la incidentul violent în urma căruia numai el a avut de suferit, i-a venit răspunsul final nr. 181 din data de 02.09.2011 unde s-a precizat că în urma semnalării incidentului din data de 12.08.2011 „ s-a dispus cercetarea cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs incidentul semnalat, iar după audierea personalului direct implicat, a martorilor și a altor salariați, a fost întocmit Raportul de Investigare nr. 175 din 26.08.2011, în care au fost prevăzute măsuri administrative și disciplinare pentru personalul găsit vinovat”, singura persoană găsită vinovată fiind contestatorul.
Față de acestea, contestatorul a solicitat admiterea contestației și înlăturarea sancțiunii disciplinare a reducerii salariului de bază pe o perioadă de o lună cu 5%, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea cu o sancțiune mai ușoară, aceea a „avertismentului scris”. Mai mult de atât, a făcut precizarea că este prima abatere a sa, dar intenția de a o săvârși a lipsit în totalitate, importanța ei fiind redusă.
Intimata S.C. ÎNTREȚINERE MECANIZATA A CAII FERATE S.A București a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegala și neîntemeiată.
In fapt, angajatorul a emis decizia nr. 1555/01.09.2011 având ca obiect sancționarea d-Iui G. M.-salariat Ia S.C. IMCF S.A. - SIMC lași în funcția de mecanic mașini grele cale I, cu reducerea salariului de baza pe o perioada de una luna cu 5%, pentru a sancționa abaterile sale disciplinare ce au constat în următoarele fapte:- a avut manifestări cu violențe fizice față de dl. C. C. - șef secție IMC lași pentru ca nu i-a aprobat cererea de participare la concursul pentru funcția de sef district;a înregistrat în perioada 16.08._11 un număr de 4 (patru) absențe nemotivate:în ziua de 16.08.2011 a solicitat 4 (patru) zile de concediu de odihnă fără a fi programat în perioada respectiva și nu s-a prezentat la sediul SIMC lași deși se afla în municipiul lași pentru a aviza conducerea în vederea numirii unui înlocuitor pe mașina Plasser 09-32 și pentru a asigura productivitatea acestuia la parametrii optimi.
În data de 12.08.2011 contestatorul s-a prezentat la biroul R.U. al SIMC lași pentru a cere lămuriri privind aprobarea cererii sale de participare la concursul organizat pentru ocuparea a două posturi de șef district exploatare utilaje. Dl. C. C.-șef secție SIMC lași i-a comunicat că nu i s-a aprobat cererea pentru că nu îndeplinea condițiile de studii necesare.
În acel moment dl. G. M. a devenit violent în limbaj, comportament pentru care a fost invitat în mod decent să părăsească biroul, lucru pe care l-a refuzat, motivând că dl. C. C. nu este patron și nu are dreptul să-I dea afară din încăpere. În aceasta situație șeful de secție a manifestat o atitudine civilizată, demnă, adecvată relațiilor de serviciu pe linie ierarhică superioară, prin părăsirea biroului.
Dar, contestatorul-care are în general un comportament verbal agresiv și proliferează amenințări la adresa colegilor săi de serviciu, fapt menționat în declarațiile acestora - I-a împiedicat să iasă și l-a împins la podea, după care l-a lovit sălbatic cu picioarele. Martori ai acestui incident au fost dl. T. F. și dl. B. C. care au observat cum dl. G. M. își agresa fizic superiorul și au chemat ajutoare.
Contestatorul a apelat și organele de poliție care, sosite la fața locului, i-au atras atenția că este pasibil de amendă pentru sesizare nefondată, intervenția poliției nefiind necesară, altercația pe care a declanșat-o fiind de natura strict administrativă, iar rezolvarea nemulțumirilor sale nu se face prin violență fizică și verbală.
In ceea ce privește absențele nemotivate înregistrate de dl. G. M. în perioada 16.08._11, intimata a precizat că acesta a solicitat telefonic să fie trecut în concediu de odihnă în intervalul menționat, încălcând astfel prevederile CCM în vigoare, care prevăd că salariații S.C. IMCI S.A. pleacă în concediu conform programării anuale, în restul perioadelor fiind obligați să solicite aprobarea șefilor ierarhiei superiori.
Contestatorul era programat pentru a efectua concediul de odihnă în lunile martie și septembrie 2011 și nicidecum în luna august, drept pentru care, neexistând o solicitare de modificare a programării anuale, a fost trecut nemotivat în perioada mai sus menționată. Pe timpul cercetării disciplinare, respectiv în data de 25.08.2011, acesta a prezentat un certificat medical, dar pentru că nu l-a prezentat în timp util, încălcând astfel prevederile art.81 alin. l din Ordinul nr.60/2006 privind normele de aplicare a OG nr.l58/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, a renunțat la el.
Intimata a solicitat respingerea contestației formulata in prezenta cauza ca nelegala si nefondata din următoarele considerente:
1. Abaterile disciplinare enumerate mai sus contravin următoarelor prevederi:
- cap. M alin.2 lit. b din contractul individual de muncă unde se precizează că salariatuI are obligația de a respecte disciplina muncii:
- art.41 din Contractul Colectiv de Muncă al S.C. IMCF S.A. pe anii 2011-2012 unde se menționează că salariaților care absentează nemotivat de la serviciu trei zile consecutiv sau cinci zile pe an li se va desface disciplinar contractul individual de muncă coroborat cu art.52 alin. 1, 2 și 3 conform căruia programarea efectuării concediilor de odihnă se stabilește anual de conducerea unității sau subunității, împreună cu reprezentanții sindicatelor, având în vedere și opțiunea salariațiIor. Programarea concediului de odihnă poate fi modificată de conducerea unității sau a subunității, dacă salariatul solicită acest lucru.
- cap. IV din fișa postului unde se arată că în timpul serviciu lui este obligat să respecte ordinea și disciplina la locul de muncă, regulile de acces în unitate, să respecte programul de lucru și să aibă o comportare demnă în cadrul relațiilor de serviciu, să respecte ordinele și dispozițiile date de șefii ierarhici.
2. Intimata a solicitat să se constate că aplicarea sancțiunii constând în „reducerea salariului de bază pe o perioadă de o lună cu 5%" s-a făcut cu respectarea dispozițiilor imperative privind răspunderea disciplinară reglementate de art.263-268 din Legea nr.53/2003- Codul Muncii.
În conformitate cu prevederile art. 267 alin. 2 din Codul muncii salariatul a fost convocat în scris în datele de 25 și 26.08.2011 pentru cercetarea disciplinară prealabilă, cu mențiunea că poate să fie asistat de un reprezentant al Sindicatului din care face parte. În baza aceluiași articol a fost numită prin deciziile nr.23/19.08.2011 și nr.24/22.08.2011 comisia de cercetare a abaterilor săvârșite de către dl. G. M., care a întocmit și raportul de cercetare nr. S3/l/1071 din 15.04.2008 ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
De asemenea, la toate convocările a fost asistat de reprezentantul Sindicatului Liber al SIMC lași al cărui membru este, potrivit art.267 alin.4 din Codul Muncii. În cadrul cercetării, i s-a acordat dreptul de a formula și de a susține toate apărările în favoarea sa, prezentând toate probele și motivele pe care le consideră necesare.
In conformitate cu prevederile art.268 alin. 1 Codul Muncii decizia de
sancționare a fost emisă în data de 01.09.2011 adică înăuntrul termenului de 30 de zile calendaristice de Ia data luării la cunoștință de către angajator a săvârșirii abaterilor disciplinare, respectiv 17.08.2011 data întocmirii raportului de cercetare.
In cuprinsul deciziei au fost precizate toate elementele obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 Codul Muncii, iar aceasta i-a fost trimisă prin poștă cu scrisoare recomandată în data de 02.09.2011, așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată, cu respectarea termenului de 5 zile de la emitere prevăzut Ia alin. 3 al aceluiași articol.
Intimata a precizat că în baza art.266 Codul muncii sancțiunea disciplinară s-a aplicat în raport cu gravitatea faptelor (manifestări cu violențe verbale și fizice față de șefii ierarhici și absențe nemotivate de la serviciu), ținându-se cont de împrejurările în care au fost săvârșite (a redus productivitatea mașinii Plasser 09-32 pe care își desfășura activitatea prin lipsa de la locul de muncă și neavizarea șefului de secție în vederea identificării unui înlocuitor), precum și de comportarea generală în serviciu a salariatului (insubordonarea față de superiorii ierarhici, limbajul verbal agresiv față de superiori și colegii de muncă, neexecutarea atribuțiilor de serviciu încredințate, folosirea violenței fizice etc.)
Referitor Ia motivele invocate de contestator, a solicitat, să se observe că acestea nu sunt întemeiate și legale, nefiind susținute de nici o dovadă utilă, pertinentă și concludentă. Astfel, dl. G. M. este salariatul societății în funcția de mecanic mașini grele cale I și își desfășoară activitatea la punctul de lucru SIMC lași din data de 02.11.2004 așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.286/02.1 1.2004 si nu din anul 1990 așa cum eronat afirmă acesta în cererea de chemare în judecată. Până la 01.11.2006- data promovării sale în funcția de mecanic mașini grele cale I, acesta a ocupat funcția de mecanic mașini grele cale II.
Susținerea contestatorului că agresarea fizică a șefului de secție constituie o legitimă apărare nu poate fi reținută, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 19 Cod penal, aceasta se produce când „… persoana care săvârșește fapta înlătură un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului” dar în cazul de față se poate spune că dl. C., C. se afla în legitimă apărare deoarece contestatorul fusese primul care-l lovise. De asemenea, așa cum a învederat în decizia de sancționare, în calitatea sa de salariat, avea obligația conform fișei postului și CCM aplicabil să respecte ordinea și disciplina la locul de muncă, prin aceasta înțelegându-se să nu folosească violente fizice.
Mai mult, din notele de relații ale martorilor rezultă evident că acesta a sărit primul la bătaie, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe dl. C. C.. Astfel, dl. T. F. răspunde la întrebarea nr. 4 că șeful de secție a fost îmbrâncit și lovit pe motiv că l-a dat afara din birou, iar la răspunsul nr. 5 afirmă ca a fost lovit cu pumnul și picioarele. Dl. B. C. răspunde la întrebarea nr.2 că a observat că șeful de secție era căzut jos la ușa dumnealui și dl. G. îl lovea cu piciorul.
În ceea ce privește certificatul medico-legal prezentat de către contestator, intimata a precizat că acesta nu poate fi reținut ca o dovada certă a agresiunii sale de către șeful de secție deoarece medicul concluzionează, fără a indica cu precizie, că leziunile pot data din data de 12.08.2011 și că s-au putut produce prin lovire cu sau de obiect contondent. Rezultă că acestea au putut surveni și la date anterioare/ulterioare producerii altercației, iar obiecte contondente nu s-au aflat la locul disputei pentru că dl. G. M. să se lovească de ele, aspect recunoscut de către acesta.
Susținerea că pumnul d-lui C. C. ar reprezenta un obiect contondent este de-a dreptul hilară, deoarece acesta nu este boxer profesionist ca să provoace un hematom epicranian de 6/4.5 cm. În plus, din declarațiile martorilor prezenți la fața locului, nu rezultă că șeful de secție i-ar fi aplicat contestatorului vreun pumn sau orice alta corecție fizică.
În legătură cu solicitarea telefonică de acordare a concediului de odihnă pentru intervalul 16.08._11, a făcut precizarea că potrivit dispozițiilor -art.52 alin.1, 2 și 3 din CCM salariații S.C. IMCF S.A. pleacă în concediu conform unei programării anuale, atașata în copie. În baza acesteia dl. G. M. trebuia să-și ia concediu în lunile martie și septembrie, solicitarea sa pentru luna august fiind total nejustificată și neîncadrându-se în dispozițiile de modificare a programării, solicitare ce trebuia adresată șefului de secție care urma să o aprobe dacă era întemeiată.
Afirmația sa că exista o practică internă de solicitare a concediului de odihnă telefonic este eronată și dovedește reaua credință și comportamentul lipsit de profesionalism în relațiile de serviciu, deoarece el însuși a plecat în concediu în luna martie cum a fost programat, iar in cursul anului 2010 a formulat cerere de concediu de odihnă, pe care a atașat-o în copie. În legătura cu existența unui certificat medical pentru zilele nemotivate înregistrate de contestator, intimata a arătat că, așa cum a menționat în decizia de sancționare, acesta nu a fost reținut de angajator ca o justificare a absențelor sale deoarece a fost tardiv prezentat, respectiv în data de 25.08.2011, încălcând astfel art.81 alin.1 din Ordinul nr.60/2006, potrivit căruia salariatul trebuie să-l anunțe în termen de 24 ore de la data acordării.
Apare atunci o firească întrebare: De ce dl. G. M. a mai solicitat telefonic concediu de odihnă, când deținea un certificat de concediu medical pe care trebuia să-l aducă la cunoștința angajatorului în termenul legal? Intimata consideră că, în mod evident, acesta „a făcut rost" retroactiv de acest certificat medical pentru a-și acoperi absențele nemotivate, mai cu seama că susține în nota de relații că nu a completat nici declarația obligatorie prevăzută de lege, în care trebuia să menționeze intervalul orar și domiciliul unde putea fi găsit de organele abilitate, respectiv angajator, în cazul în care ar fi dorit să verifice starea sa precară de sănătate.
Aceasta nu este o dovada a bunei sale conduite, așa cum susține el în mod tendențios, ci constituie o probă în plus a caracterului său duplicitar și a lipsei de conștiinciozitate cu care își tratează obligațiile de serviciu, superiorii, colegii de muncă implicați care au trebuit să-i facă treaba cât a lipsit nemotivat de la serviciu, precum și a nerespectării legislației care guvernează relațiile de muncă.
Aceeași malițiozitate este manifestată și atunci când afirmă că a fost pedepsit/sancționat pentru faptul că a adresat o întrebare, dar așa cum rezultă din raportul de investigare și din decizia de sancționare anexate, a fost sancționat pentru abateri grave de la disciplina muncii și normele de comportare la serviciu.
3. In ceea ce privește capătul de cerere subsidiar referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment scris, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nelegal și neîntemeiat. Astfel, fiind la prima abatere disciplinară angajatorul a hotărât să nu-i aplice sancțiunea disciplinară a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, așa cum era prevăzută de Contractul colectiv de muncă al S.C IMCF S.A., dar nu poate accepta în nici un caz, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite și de impactul social al acestora, ca reclamantul să primească numai un avertisment scris. S-ar crea astfel un precedent extrem de periculos pentru ceilalți salariați care, observând că un coleg de-al lor a primit cea mai ușoară sancțiune pentru agresarea superiorilor și lipsa de la serviciu, ar fi tentați să-și rezolve problemele administrative prin violență fizică sau verbală și să absenteze nejustificat de la locul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 2890 din 07.11.2012 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatorul G. M. domiciliat în Iași, ., nr.1, ., . în contradictoriu cu intimata . Căii Ferate SA cu sediul în ., sector 1, București.
Anulează Decizia nr.1555/1.09.2011 emisă de intimată, în ceea ce privește sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de una luna cu 5%.
Dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare a reducerii salariului de bază pe o perioadă de una luna cu 5% cu sancțiunea avertismentului scris.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând contestația de față, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul G. M. este angajatul intimatei S.C. „I.M.C.F.” S.A. –Secția I.M.C. Iași, în funcția de mecanic mașini grele cale I.
Prin Decizia de sancționare nr. 1555/01.09.2011, contestată prin prezenta, s-a dispus sancționarea salariatului cu „reducerea salariului de bază pe o perioadă de una lună cu 5%”, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. d) din Codul muncii.
În decizia de sancționare s-a reținut ca situație de fapt: că domnul G. M. a avut manifestări de violențe fizice față de domnul C. C. - șef secție IMC Iași pentru că nu i-a aprobat cererea de participare la concursul pentru funcția de șef district; a înregistrat în perioada 16.08._11 un număr de 4(patru)absențe nemotivate și că în ziua de 16.08.2011 a solicitat 4(patru) zile de concediu de odihnă fără a fi programat în perioada respectivă și nu s-a prezentat la sediul SIMC Iași deși se afla în municipiul Iași, pentru a aviza conducerea în vederea numirii unui înlocuitor pe mașina PLASSER 09-32 și pentru a asigura productivitatea acestuia la parametrii optimi.
S-a menționat că prin faptele săvârșite au fost încălcate dispozițiile cap. M alin. 2 lit. b din contractul său individual de muncă, ale art. 41 și 52 alin. 1,2 și 3 din Contractul colectiv de muncă al S.C. IMCF S.A. pe anii 2011/2012 și prevederile fișei postului-cap. IV.
La punctul c) din Decizia nr. 1555/01.09.2011 s-a reținut ca motive pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile:
-dl. G. M. recunoaște ca l-a împins pe șeful de secție pe o canapea pentru a scapă de furia acestuia, acest aspect neputând fi reținut în apărarea sa deoarece in calitate de salariat avea obligația conform fisei postului si CCM aplicabil sa respecte odinea si disciplina la locul de munca, prin aceasta înțelegându-se să nu agreseze fizic pe șeful ierarhic superior;
-împrejurarea că salariatul s-a prezentat la biroul șefului pentru a afla răspunsul la o cerere, refuzând sa părăsească la invitația acestuia biroul in care se afla, nu este de natura
- să-i exonereze vinovăția cu privire la comportamentul agresiv, confirmat de către martori prin notele de relații luate pe parcursul cercetării disciplinare. Cererea sa a fost înregistrată în data de 11.08.2011, iar el s-a prezentat pentru răspuns a doua zi, deși termenul legal pe care îl cunoaște, după cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 5, este I de 30 de zile;
- certificatul medico-legal prezentat în fața comisiei de cercetare nu poate fi reținut în apărarea sa, atât timp cât medicul concluzionează că leziunile pot proveni din lovire cu sau de obiecte contondente și pot data din 12.08.2011. Se poate afirma cu certitudine ca în timpul altercației dintre cei doi nu au fost folosite obiecte contondente, afirmație susținuta de declarația șefului de secție care a precizat ca dl. G. M. nu s-a lovit de un astfel ie obiect in timpul disputei. Rezultă că aceste leziuni pol fi produse și la o dată ulterioara altercației fizice avute eu șeful de secție sau în alte locații unde au fost identificate obiecte - contondente;
-motivarea salariatului că a anunțat telefonic că se află în concediu de odihna timp de 4( patru) zile a fost înlăturată deoarece salariații S.C. IMCF S.A. pleacă în concediu de odihnă conform programării anuale iar dl. G. M. a fost programat în martie și septembrie, deci cererea sa de a solicita concedii: de odihnă în luna august este total nejustificată, contravenind prevederilor art. 52 alin. 1, 2 și 3 din CCM în vigoare;
- referitor la prezentarea comisiei de cercetare în data de 25.08.2011 a unui certificat medical pentru absențele nemotivate înregistrate, certificat ce i-a fost restituit salariatului dat fiind tardivitatea înfățișării acestuia, s-a precizat că acesta nu poate fi primit ca și motivare deoarece trebuia anunțat de către salariat în termen de 24 de ore de la data acordării, conform art. 81 alin. 1 din Ordinul nr. 60/2006, iar contestatorul a și renunțat să-l mai prezinte la unitate pentru a-și justifica lipsurile de la serviciu.
Din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor audiați, rezultă faptul că în dimineața zilei de 12.08.2011, la orele 7:30, contestatorul G. M. s-a prezentat la Biroul de resurse umane al SIMC Iași și a cerut lămuriri cu privire la respingerea unei cereri formulate de el în ziua precedentă, privind înscrierea sa la concursul pentru funcția de șef de district exploatare utilaje.
Șeful secției IMC Iași - C. C. i-a adus la cunoștință că nu îndeplinește condițiile necesare pentru a i se aproba înscrierea la concurs.
Contestatorul s-a enervat și discuția a degenerat într-o ceartă, C. C. a vărsat ceaiul pe G. M., acesta din urmă l-a îmbrâncit și s-au lovit reciproc, așa cum rezultă din declarațiile martorilor depuse de intimată la dosar și din declarațiile martorilor audiați în mod direct de instanță, coroborate cu cele înscrise în certificatul medico-legal nr. 1764/12.08.2011 eliberat chiar în ziua incidentului de IML Iași.
Contestatorul este o fire mai irascibilă și se enervează ușor, lucru cunoscut de C. C. care nu numai că nu a încercat să-l tempereze și nu a încercat să gestioneze corespunzător situația în calitatea sa de șef ci, dimpotrivă, a alimentat și amplificat starea emoțională negativă a primului.
Din probele administrate rezultă că ambii salariați sunt vinovați de producerea incidentului respectiv, dar că numai contestatorul a fost sancționat.
În ceea ce privește absența contestatorului de la serviciu în perioada 16.08._11, acesta a prezentat certificatul de concediu medical . nr._, acordat la data de 16.08.2011, certificat care nu a fost contestat și care este valabil, făcând astfel dovada că nu a lipsit nemotivat.
Încălcarea cu vinovăție de către cel încadrat în muncă, indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă, a obligațiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară.
În conformitate cu art. 247 alin.2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acest a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Aceste prevederi legale privesc instituția răspunderii disciplinare, cuprinzând reglementari de drept substanțial în legătură cu situațiile în care persoanei încadrate în muncă îi revine o asemenea răspundere și, corelativ, posibilitatea conducerii unității de a aplica sancțiuni, precum și reglementări de drept procesual, constând în dreptul persoanei respective de a introduce plângere împotriva deciziei de sancționare.
Legea prevede, de asemenea, si organele competente sa soluționeze plângerea celui sancționat. Potrivit dispozițiilor art. 252 alin.5 din Codul muncii, competența generală de soluționare a contestației împotriva deciziei de sancționare aparține instanțelor judecătorești.
Legiuitorul a urmărit asigurarea disciplinei muncii în societăți comerciale și instituții, potrivit textelor de lege din codul muncii.
Organele de jurisdicție arătate, urmează să-și exercite atribuțiile în așa fel încât să asigure realizarea acestui scop, instituția răspunderii disciplinare, ca orice instituție de drept, trebuind sa fie înțeleasa si aplicata in totalitatea ei, pentru a se realiza finalitatea la care s-a făcut referire mai sus, vizata atât prin dispozițiile de drept substanțial, cât și prin cele de drept procesual. Examinând natura acestei instituții, în raport de finalitatea vizată, rezultă că instanța judecătoreasca, în cazul în care soluționează contestațiile împotriva deciziei de sancționare luată de conducerea unității, ca sancțiune, are, deopotrivă, caracterul unei instanțe disciplinare, investite cu judecarea abaterii săvârșite în raport de care s-a aplicat sancțiunea contestată.
Recunoscând organelor de jurisdicție a muncii caracterul de instanțe disciplinare, investite cu judecarea abaterii săvârșite, urmează a li se recunoaște implicit, în realizarea scopului legii, dreptul de a aplica ele însele o sancțiune prin înlocuirea celei inițiale, ori de cate ori se constata că sancțiunea aplicată este prea severă față de abaterea săvârșita, dar care nu poate rămâne nesancționată.
Nici o dispoziție legala nu interzice acest drept organelor respective, situație în care urmează a se aplica dispozițiile de drept comun ale legislației civile, care întregesc pe cele ale Codului muncii, conform art. 275 din acest cod.
Potrivit acestor dispoziții, in situația in care se admite acțiunea sau calea de atac exercitata, singura interdicție impusa instanțelor de judecata - de fond si de control judiciar - din punctul de vedere ce interesează in problema de fata, este de a nu se crea petiționarului o situație mai grea decât aceea pe care a avut-o înainte de a introduce acțiunea sau a declanșa calea de atac.
Admițându-se însă contestația și înlocuindu-se sancționarea cu o alta mai ușoară, se creează celui în cauză o situație mai bună decât cea avuta anterior.
Dreptul organelor de jurisdicție nu rezulta însă numai din dispozițiile procedurale de principiu ci, în primul rând, din necesitatea reclamata de însăși natura instituției răspunderii disciplinare, deoarece, dacă nu s-ar recunoaște organelor arătate acest drept, s-ar anihila însăși realizarea scopului vizat de instituția de drept respectivă.
In situația în care se impune admiterea contestației - cum e cazul in speța dar nu s-ar recunoaște organului de jurisdicție a muncii si dreptul de a înlocui sancțiunea aplicată cu alta mai ușoară în cazul în care se reține existența abaterii, ci numai anularea sancțiunii inițiale, ar însemna ca persoana vătămata să rămână nesancționată, ceea ce este de neconceput, deoarece, pe de o parte, conducerea unității nu mai poate aplica o nouă sancțiune pentru aceeași abatere celui în cauză după ce acesta a atacat pe calea contestației decizia de sancționare, iar, pe de altă parte, anulându-se sancțiunea de către organul de jurisdicție și absolvindu-l pe cel în cauza de orice sancțiune, hotărârea având autoritate de lucru judecat, organul de conducere nu mai poate aplica vreo sancțiune pentru aceeași abatere celui vinovat.
O asemenea finalitate ar fi contrară atât legii și caracterului educativ pe care soluțiile organelor de jurisdicție a muncii trebuie sa le aibă, cu atât mai mult când ele sunt chemate sa judece abaterile de la disciplina muncii.
În același sens s-a pronunțat și fostul Tribunal Suprem în decizia civilă nr. 60 din 30.09.1978 dată într-un recurs în interesul legii, decizie care, deși este veche, este valabilă și aplicabilă și prezentei spețe.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatorul G. M. cât și pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA, prin reprezentanți legali, ambii considerând-o nelegală și netemeinică.
1. În motivarea recursului său contestatorul G. M. arată că instanța a analizat în mod trunchiat probatoriul administrat de a reținut cupla sa concurentă la săvârșirea faptei ce i se impută prin decizia de sancționare, punând temei pe declarația lui C. C.. Acesta este cel care a declanșat conflictul și ca atare nu avea cum să declare că recurentul este un om calm și liniștit.
Recurentul sesizează neregularități ale probatoriilor avute în vedere de instanța de fond. Susține astfel că fișa postului nu este datată, raportul de investigare nr.175/26.08.2011 a fost întocmit special pentru a-l încrimina, fiind audiate doar persoane apropiate lui C. C.. Declarația martorului Troncuta F. dată în fața organelor de cercetare penală diferă de cea dată în fața instanței civile. Martorul B. C. nu a fost prezent la momentul incidentului. Nota de relații dată de B. V. este făcută pro causa și dată în ideea de răzbunare pentru că a contestat concursul la care acesta a participat.
Motivează recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de apărările sale formulate în cauză, referitoare la împrejurarea că C. C. nu a depus la dosar certificat medical care să ateste că l-a lovit, ci dimpotrivă doar recurentul a prezentat act medical care atestă agresiunile la care a fost supus.
În final, solicită obligarea societății și la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
2. În motivarea recursului său pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA prezintă în principal motivele care au determinat sancționarea contestatorului prin decizia nr.1555/01.09.2011, evidențiate și prin întâmpinarea prezentată în primă instanță.
l. Un prim motiv de nelegalitate, invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. îl constituie încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.137 alin.l C.pr.civ. prin nepronuntarea asupra excepției lipsei de obiect a contestației invocată prin concluziile scrise depuse la termenul din 31.10.2012. Susține că în data de 03.09.2012 a emis în conformitate cu prevederile art.248 alin.3 C. Muncii decizia nr.1683/03.09.2012 privind radierea sancțiunii aplicate contestatorului având in vedere ca in ultimele 12 luni, acestuia nu i s-a mai aplicat o alta sancțiune, situație în care acțiunea promovata a rămas fără de obiect.
2.Al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ. îl constituie reținerea eronată de către prima instanță a situației de fapt în sensul că numai contestatorul a fost sancționat si că acesta împreuna cu șeful de secție s-au lovit reciproc. Or, așa cum reiese din raportul de cercetare nr.175/26.08.2011, anexat la dosar dl. C. C. a fost sancționat cu "avertisment scris".
Motivele pentru care angajatorul a decis sancționarea diferita a celor doi salariați este acela ca, spre deosebire de contestator, șeful de secție nu a lipsit nemotivat de la serviciu. Tribunalul Iasi a apreciat de asemenea în mod greșit că cei doi s-au lovit reciproc raportându-se la declarațiile martorilor prezenți la incident, precum si la cele ale martorilor audiați in mod direct de către instanța. Din depozițiile martorilor Troncuta F. si B. C. rezultă, însă, că dl. G. M. este cel care 1-a agresat fizic pe dl. C. C.. Martorii audiați în instanța nu au fost prezenți la fata locului pentru ca declarațiile lor sa poată fi luate în considerare. Apărarea contestatorului ca agresarea fizica a serului de secție constituie o legitima apărare nu poate fi reținuta, deoarece el a fost cel care s-a dus in biroul unde se afla șeful de secție pentru a-i cere lămuriri cu privire la aprobarea unei cereri pe care o formulase doar cu o zi înainte si el a fost primul care 1-a lovit. De altfel, nici condițiile prevăzute de an. 19 C. pen. pentru a opera legitima apărare nu sunt incidente în speța de fata, având în vedere că nu a existat din partea dlui C. C. nici un atac material, direct, imediat si injust. În susținerea afirmațiilor a anexat la dosarul cauzei rezoluția din 23.04.2012 pronunțata de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr.H297/P/2011 care a dispus neînceperea urmăririi penale fata de numitul C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire", prev. de art.180 al.2 C.p. întrucât fapta nu a fost săvârșita de acesta.
Rezulta în mod evident ca certificatul medico-legal nr.1764/12.08.2011 eliberat de IML Iasi nu poate fi reținut ca o dovada a agresiunii sale de către șeful de secție, deoarece asa cum au stabilit si organele penale, aspect ignorat de prima instanța, acesta nu 1-a lovit. Rezulta ca leziunile au putut surveni si la date anterioare/ulterioare producerii altercației, iar obiecte contondente ( cum s-a menționat în certificat) nu s-au aflat la locul disputei pentru ca dl. G. M. sa se lovească de ele. Susținerea acestuia că pumnul dlui C. C. ar reprezenta un obiect contondent este de-a dreptul hilara, deoarece acesta nu este boxer profesionist ca sa provoace un hematom epicranian de 6/4,5 cm si asa cum a demonstrat nu a existat nicio agresiune din partea sa.
3. Al treilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. îl constituie încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.81 alin.l din Ordinul nr.60/2006, potrivit căruia salariatul trebuie sa anunțe angajatorul că se afla în concediu medical în termen de 24 ore de la data acordării. Or, Tribunalul Iasi ignorând aceasta prevedere legala, a stabilit ca dl. G. M. nu este nemotivat la serviciu în intervalul 16.08-19.08.2011 deoarece a prezentat certificatul de concediu medical . nr._, care nu a fost contestat si care este valabil.
In legătura cu existenta acestui înscris recurenta arată că acesta nu a fost reținut de angajator ca o justificare a absentelor nemotivate ale contestatorului deoarece a fost tardiv prezentat, respectiv în data de 25.08.2011, cu o întârziere de peste 9 (noua) zile de la termenul legal prevăzut. El însuși a recunoscut faptul ca 1-a prezentat tardiv, asa cum rezulta din răspunsul la întrebarea nr.13 dat în nota de relații. Anticipând aceasta soluție a sesizat cu adresa nr.474/18.02.2013 Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, care îi confirma suspiciunile si stabilește prin răspunsul nr.6003/11.03.2013 ca certificatul medical in cauza a fost emis fără respectarea prevederilor legale, respectiv: art.3Al lit.b, art.17 alin.l si 4 din OUG nr.158/2005, art.17 alin.l si 4 din Ordinul nr.60/2006 si art.9(l) din Ordinul nr._, sancționând medicul prescriptor în baza art.48 alin.l din OUG nr.158/2005 si sesizând Colegiul Medicilor Iași conform dispozițiilor Ordinului 627/2010.
In legătura cu solicitarea telefonica de acordare a concediului de odihna pentru intervalul 16.08._11, recurenta arată că potrivit dispozițiilor art.52 alin.l, 2 si 3 din CCM salariații S.C. IMCF S.A. pleacă in concediu conform unei programări anuale. În baza acesteia contestatorul trebuia să-și ia concediu în lunile martie si septembrie, solicitarea sa pentru luna august fiind total nejustificată și neîncadrându-se în dispozițiile de modificare a programării, solicitare ce trebuia adresata șefului de secție care urma sa o aprobe daca era întemeiată.
In ceea ce privește existenta la nivelul SIMC Iasi a unei practici interne de a nu se intocmi cereri de CO, recurenta arată că există depuse la dosarul cauzei astfel de cereri ale salariaților SIMC Iasi, ale reclamantului însuși, existenta acestora fiind recunoscuta si de martorii Tabaranu P. si H. S. în declarațiile date în fata instanței de judecata. Nu au fost depuse cereri ale contestatorului pentru fiecare zi de CO deoarece acesta nu obișnuia sa le facă, încălcând obligațiile legale ce-i reveneau potrivit CCM în vigoare, prin aceasta dovedindu-se inconsecventa cu care își trata obligațiile de serviciu, sfidarea superiorilor care îi solicitau astfel de cereri, ignorarea tuturor reglementarilor legale.
Referitor la condica de prezenta a utilajului pentru perioada 16.08-19.08.2011 in care reclamantul pretinde ca apare in CO, recurenta arată că din copia depusă la dosar rezulta ca salariatul în cauza este pontat nemotivat în intervalul menționat, după ce inițial șeful de mașina îl trecuse CO în perioada respectiva, considerând ca exista cerere în acest sens. Competenta de a aproba cererile de concediu ale salariaților din cadrul SIMC Iasi, revine în baza art.5.2. din fisa postului, șefului de secție care trebuie avizat în scris. În consecința, la sosirea condicii de pe teren, șeful de echipa, observând ca nu exista cerere pentru CO, a îndeplinit formalitatea de a-1 consemna nemotivat conform prevederilor art.32 din fisa postului, aspect care este menționat si in condica de prezenta din atelier, precum si pontajul lunii august, atașat in copie.
Datorita faptului ca șefii de mașina care lucrează cu personalul din subordine pe utilaje la șantierele de lucrări nu au posibilitatea sa verifice cererile de CO, CFS, etc. ale acestora depuse la sediul SIMC Iasi, nefiind nici abilitați in acest sens, evidenta corectată se tine prin intermediul condicii din atelier (documentul in baza căruia se intocmeste pontajul si statul de plata), care a fost depusa la dosar. Si un alt aspect foarte relevant în cauza este acela ca dl. G. M. obișnuiește sa nu semneze carnetul de lucrări al utilajului, semnătura sa fiind reprodusa în mod nereușit de către alte persoane, drept pentru care, fata de angajator este opozabila condica din atelier, asa cum i s-a învederat prin răspunsul la întrebarea nr.9 din interogatoriu.
4. Al patrulea motiv de nelegalitate invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 C.pr.civ. este acela ca prima instanța si-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, înlocuind, contrar dispozițiilor C. Muncii, sancțiunea disciplinara a reducerii salariului de baza pe o perioda de una luna cu 5% cu avertismentul scris. Astfel în baza dispozițiilor art.252 C. Muncii angajatorul are atributul exclusiv al aplicării sancțiunilor disciplinare, stabilit de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, instanța exercitând doar controlul judecătoresc al legalității si temeiniciei actului sancționator, sens in care nu poate aplica alte sancțiuni decât cele stabilite prin decizia de sancționare.
În subsidiar solicită să se constate că avertismentul scris în speța de față este o sancțiune mult prea ușoara în raport cu gravitatea faptelor săvârșite (manifestări cu violente verbale si fizice fata de șeful ierarhic superior si absente nemotivate de la serviciu) si cu vinovăția dovedita a salariatului. Consecințele abaterilor disciplinare ale contestatorului au constat în reducerea productivității utilajului Plasser 09-32 (cantitatea de lucrări executate pe ora, respectiv volumul de lucrări executat pe zi de lucru), afectarea parametrilor de funcționare a utilajului pe care acesta isi desfășura activitatea datorita lipsei sale dintre membrii echipajului.
De asemenea prin descompletarea echipajului a fost afectata si supravegherea atenta a subansamblelor in mișcare ale utilajului care sunt de o complexitate si . mare, defectarea acestora si nesesizarea la timp a acesteia având implicații deosebite de grave asupra siguranței feroviare, cu producerea de evenimente care pun in pericol viata calatorilor care circula pe calea ferata.Toate aceste aspecte sunt relatate si de martorul Hlîbocianu S. audiat de prima instanța, care este salariatul S.C. IMCF SA. în aceeași funcție ca si reclamantul si care lucrează de peste 20 ani la SIMC Iasi.
Comportamentul general în serviciu al contestatorului este un motiv extrem de important pentru care angajatorul a hotărât sa-1 sancționeze cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o luna, cea mai ușoara dintre sancțiunile cu caracter pecuniar. Astfel acesta a avut în permanenta un caracter conflictual cu șefii ierarhici si colegii de serviciu, considerându-se superior acestora, stări descrise de aceștia atât în declarațiile luate în cadrul cercetării disciplinare, cât si in fata instanței de judecata (dl. B. C., dl. V. A., H. S. ,dl. D. M., dl Tabaranu P.).
Mai susține recurenta că s-ar crea astfel un precedent extrem de periculos pentru ceilalți 1400 de salariați ai săi care, observând că un coleg de-al lor a primit cea mai ușoară sancțiune pentru agresarea superiorilor si lipsa de la serviciu, ar fi tentați sa-si rezolve problemele administrative prin violenta fizica sau verbala si, aspect foarte grav, sa absenteze nejustificat de la locul de munca, conștienți fiind ca nu li se poate întâmpla nimic.
Recurentul – intimat G. M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA solicitând respingerea acestuia ca nefondat. De asemenea intimata –recurentă S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul – intimat G. M. solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimaților recurenți și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta-pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. și anume încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.137 alin.l C.pr.civ. prin nepronuntarea asupra excepției lipsei de obiect a contestației invocată prin concluziile scrise depuse la termenul din 31.10.2012, se constată că este nefondat.
Curtea observă dispozițiile art.150 și ale art.146 C.pr.civ. Potrivit acestora, după ce instanța se consideră lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, președintele va declara dezbaterile închise, acest moment marcând etapa finală a procedurii contradictorii în fața primei instanțe. Textul art.146 se referă la depunerea concluziilor scrise după închiderea dezbaterilor. Concluziile sunt de natură să fixeze cu mai multă rigoare elementele de bază ale apărării. În aceste circumstanțe concluziile nu pot conține apărări ori excepții ce nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților, instanța fiind ținută a se pronunța în limitele investirii conform art.129 (6) C.p.rciv, investire care nu poate fi făcută prin apărările scrise formulate după închiderea dezbaterilor.
Ca atare nu sunt incidente dispozițiile art.137 alin.l C.pr.civ invocate de recurentă.
Pe de altă parte, dispoziția contestată a avut ca efect diminuarea salariului contestatorului pe o perioadă de o lună cu 5%. Nu se poate vorbi în aceste condiții de o lipsă a obiectului dedus judecății, chiar în condițiile în care angajatorul a acționat în conform dispozițiilor art. 248 3) C.pr.civ și a dispus radierea a sancțiunii prin decizia nr.1683/03.09.2012.
2. Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurenta-pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ vizează stabilirea eronată de către prima instanță a situației de fapt, prin raportare la probatoriul administrat.
Curtea relevă că argumentele dezvoltate în susținerea acestui motiv de recurs se circumscriu ipotezei prevăzută de art.304 ind.1 C.pr.civ și nu celei de la art. 304 pct.7 C.pr.civ. Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Art. 261 pct. 5 Cod proc. civilă instituie principiul general potrivit căruia orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor de probă care au stat la baza pretențiilor ridicate de părți. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Examinând considerentele sentinței civile recurate, se constată că prima instanță a procedat la o examinare efectivă a susținerilor părților, iar aprecierea recurentei, conform căreia “instanța de fond a reținut eronat situația de fapt”, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii ori cu o motivare contradictorie sau străină de natura pricinii, pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă.
În aceste condiții, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA ce vizează reținerea eronată a situației de fapt pe baza interpretării defectuoase a probatoriului administrat în cauză, motive delimitate dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ, vor fi analizate, în cele ce urmează, împreună cu motivele de recurs formulate de recurentul – contestator G. M..
Cercetarea judecătorească are ca obiect decizia nr. 1555/01.09.2011, prin care S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA dispune sancționarea salariatului cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de una lună cu 5%, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. d) din Codul muncii.
Decizia menționată dezvăluie trei abateri disciplinare imputate salariatului G. M.: atitudinea agresivă față colegul de serviciu C. C. - șef secție IMC; absențele nemotivate înregistrate în perioada 16.08._11; solicitarea a patru zile de concediu de odihnă fără a fi programat în perioada respectivă concomitent cu neprezentarea la sediul SIMC Iași pentru a aviza conducerea în vederea numirii unui înlocuitor pe mașina PLASSER 09-32 care să asigure productivitatea acestuia la parametrii optimi.
În drept faptele au fost încadrate la dispozițiile cap. M alin. 2 lit. b din contractul individual de muncă, art. 41 și 52 alin. 1, 2 și 3 din Contractul colectiv de muncă al S.C. IMCF S.A. pe anii 2011/2012 și prevederile fișei postului-cap. IV.
În ceea ce privește fapta de a avea o atitudine agresivă față colegul de serviciu C. C. - șef secție IMC, Curtea reține că aceasta există, și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestatorul G. M..
Din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare rezultă că în dimineața zilei de 12.08.2011, la orele 7:30, contestatorul G. M. s-a prezentat la Biroul de resurse umane al SIMC Iași cerând lămuriri cu privire la respingerea cererii sale de înscriere la concursul pentru funcția de șef de district exploatare utilaje.
Astfel cupă cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului, discuția pe tema îndeplinirii condițiilor de participare la concurs, purtată între contestator și șeful secției IMC Iași - C. C. a degenerat într-o dispută. Curtea are ca temei al detalierii incidentului declarațiile martorilor oculari, date în fața organului de cercetare administrativă, respectiv T. F. și B. C. din care rezultă că incidentul a debutat cu o discuție pe un ton mai ridicat din partea ambilor interlocutori, cu jigniri reciproce, aceștia ajungând să se îmbrâncească și să se lovească în aceeași măsură.
Certificatul medico-legal nr. 1764/12.08.2011 eliberat chiar în ziua incidentului de IML Iași, atestă într-adevăr că salariatul G. M. a suferit o agresiune ce i-a cauzat o comoția cerebrală ceea ce înseamnă o ușoara leziune cerebrală apărută după un traumatism și este rezultatul forțelor mecanice asupra craniului si creierului în momentul impactului, precum și un hematom epicranian.
Împrejurarea că salariatul G. M. a prezentat certificatul medical nu înlătură existența faptei sale de agresiune verbală și fizică asupra lui C. C.. Actul medical poate constitui eventual o dovadă în stabilirea, faptei de agresiune săvârșită de C. C. asupra sa.
Faptul că angajatorul a dispus sancționarea diferită a celor doi nu are relevanță asupra stabilirii abaterii în sarcina contestatorului.
Martorii audiați în cauză, V. A. și D. M. nu au fost prezenți la fața locului la momentul incidentului pentru ca depozițiile lor să fie edificatoare pentru soluționarea cauzei, cunoștințele lor despre conflict fiind redate din surse indirecte. În ceea ce privește martorul Troncuta Fanică, depoziția dată în faza cercetării prealabile este edificatoare în condițiile în care nu s-a probat existența unei declarații contrare.
Conflictul verbal și fizic între cei doi este suficient pentru dovada încălcării normelor de disciplină în societate de către G. M. ( fapta acestuia fiind în discuție în dosarul pendinte) conform contractului individual de muncă, lit.M pct.2 lit.b) și cap.IV din fișa postului.
Comportamentul general în societate al contestatorului dezvăluit de declarațiile extrajudiciare prezentate cauzei, precum și împrejurarea ca salariatul G. M. să fi fost provocat în săvârșirea abaterii de către C. C. sunt aspecte avute în vedre la circumstanțierea aplicării sancțiunii din perspectiva criteriilor stabilite de dispozițiile art.250 din Codul muncii.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina contestatorului lipsa de la serviciu în intervalul 16.08._11, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că fapta nu există, absența de la locul de muncă fiind justificată de incapacitatea de muncă în care s-a aflat contestatorul, aspect atestat certificatul de concediu
Contestatorul G. M. a notificat telefonic angajatorul cu privire la starea de incapacitate de muncă, solicitând, în schimb, începând cu data de 16.03.2012 concediu de odihnă.
Curtea reține că a fost o comunicare defectuoasă între salariat și angajator în sensul în care acesta din urmă ar fi putut obține de la salariat informații suplimentare vizând dovada stării de incapacitate de muncă.
Ca atare, Curtea apreciază, că dispozițiile art.81 din Ordinul comun MS/CNAS nr._ pentru aprobarea Normelor de aplicare ale prevederilor Ordonanței de Urgență nr.158/2005, care prevăd că “asigurații au obligația de a înștiința plătitorii de indemnizații de asigurări sociale de sănătate asupra acordării concediilor medicale în termen de 3 zile de la data acordării” au fost respectate de salariat.
Curtea notează și dispozițiile art.67 din același ordin, conform cărora „Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul”.
Prin urmare, la luarea măsurii disciplinare angajatorul trebuia să aibă în vedere starea de incapacitate de muncă anunțată de salariat, stare care justifica absența de la serviciu și care îl împiedica pe angajator să dispună sancționarea pentru acest motiv.
Curtea mai notează că eventualele nergularități privind modul de acordare și de întocmire a certificatului medical de către medic nu duce la înlăturarea lui ca dovadă a incapacității de muncă și ca atare a absențelor de la locul de muncă. Urmarea constatării neregularităților atrage, în procedura prevăzută de OG 158/2005, neplata indemnizațiilor prevăzute de lege pentru starea de incapacitate, întrucât potrivitart.36 din acest act normativ “certificatul de concediu medical eliberat în condițiile legii constituie document justificativ pentru plată”.
Câtă vreme absentarea de la serviciu în perioada 16.08._11 este justificată de certificatul medical, numai prezintă relevanță, pentru soluționarea cauzei, argumentele angajatorului privind respectarea procedurii de acordare a concediului de odihnă sau atitudinea salariatului de a persista în nesemnarea condicii de prezență.
Cu privire la cea de-a treia faptă Curtea reține că nu se circumscrie noțiunii de abatere disciplinară, în sensul art.247 alin.2 din Codul muncii, în sensul în care „solicitarea a patru zile de concediu de odihnă fără a fi programat în perioada respectivă concomitent cu neprezentarea la sediul SIMC Iași pentru a aviza conducerea în vederea numirii unui înlocuitor pe mașina PLASSER 09-32 care să asigure productivitatea acestuia la parametrii optimi”. Acesta întrucât, pe de o parte solicitarea unor zile de concediu este dreptul salariatului, corelativ cu dreptul angajatorului de a dispune în privința acordării, iar pe de altă parte neprezentarea la sediul SIMC Iași pentru a aviza conducerea în vederea numirii unui înlocuitor pe mașina PLASSER 09-32 nu constituie abatere, câtă vreme așa cum s-a reținut încele dezvoltate mai sus salariatul se afla în incapacitate de muncă.
Curtea mai notează că angajatorul a cunoscut la momentul aplicării sancțiunii despre existența certificatului medical constatator al stării de incapacitate de muncă.
Pentru aceste considerente Curtea reține că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Criticile recurentei S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA ce vizează dispoziția de înlocuire a sancțiunii disciplinare, încadrate în prevederile art. 304 pct.4 C.pr.civ. se vădesc a fi nefondate.
Chestiunea înlocuirii de către instanța judecatorească a sanctiunii disciplinare aplicate de angajator cu o altă sancțiune mai ușoară a avut o evoluție oscilantă, constituind obiect de controversă în jurisprudență. Curtea apreciază însă, sub acest aspect, că instanța investită cu soluționarea unei contestații împotriva unei sancțiuni disciplinare poate să confirme măsura, să o anuleze sau sa o înlocuiască cu o altă sancțiune mai puțin severă. Pentru a decide astfel se au în vedere mai multe argumente. Astfel, în primul rând, legea nu interzice această prerogativă a instanței, chiar dacă nu i-o conferă în mod expres. Nu se poate susține în mod real că prin înlocuirea sancțiunii disciplinare cu o alta mai puțin severă s-ar ajunge la un conflict de competente între instanță și angajator, fiecare dintre aceștia având atribuții legale bine stabilite. Astfel, prerogativa disciplinara aparține angajatorului, însa dreptul său de a aplica sancțiuni se epuizează odată cu aplicarea sancțiunii, în acest moment intervenind competența instanței, ca organ investit de lege cu controlul actului de sancționare. Acest control este devolutiv, instanța având posibilitatea să pronunțe o soluție proprie.
În acest sens este și decizia în interesul legii nr.11 din 10.06.2013 pronunțată de Î.C.C.J care statuează că:”Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară”.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurenți în baza dispozițiilor art. 304 alin.4, 7, 9 și 304 ind.1 din Codul de procedura civila, va respinge recursurile și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile promovate de către contestatorul G. M. și de pârâta S.C. „Întreținere Mecanizată a Căii Ferate” SA, prin reprezentanți legali împotriva sentinței civile numărul 2890/ 07.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.06.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored. P. D.
2 ex, 17.07.2013
Tribunalul Iași- A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 877/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
