Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 747/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 215/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 747/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de M. V. împotriva deciziei civile nr.242 din 11.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/99/2011, intimată fiind .>
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă personal contestatorul M. V., lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Pentru termenul de judecată de astăzi contestatorul a depus la dosar înscris intitulat „obiecții la întâmpinare” însoțit de duplicat,care nu a fost comunicat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că obiecțiile formulate de contestator cu privire la întâmpinarea formulată în cauză de intimată nu se impun a fi comunicate, fiind un răspuns la întâmpinare și referiri la contestația în anulare formulată în cauză.
Interpelat fiind, contestatorul M. V. precizează că nu are de depus înscrisuri noi la dosar și nici de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de depus înscrisuri noi la dosar și nici de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul M. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, cu consecința admiterii recursului.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /2008, și precizată ulterior, contestatorul M. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . deciziei civile nr. 242 din 11.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/99/2011, invocând dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Motivează contestatorul că în luarea hotărârii criticate, instanța de recurs, a săvârșit două erori materiale, ce se regăsesc în dosarul cauzei și care constau în omisiuni și confundări ale unor elemente și date materiale, importante consemnate în cauză. Astfel, instanța de recurs, mai întâi a confundat cauza reală a desființării locului de muncă, evidentă în referatul nr. 1, înregistrat sub nr. 4965/02,08.2011, cu-o cauza fictivă, expusă prin referatul mincinos nr. 1, înregistrat sub nr. 4635/19.07.2011. Această confuziune a instanței de recurs, a fost cauza omisiunii aflării adevărului în cauză, cum că locul de muncă nu s-a desființat.
Potrivit referatului nr. 2, înregistrat sub nr. 4965/02.08.2011, Cauza reală a desființării locului de muncă, este redată în ultimul aliniat al referatului, prin care se precizează de către conducerea întreprinderii, directorul și inginerul sef, că „M. V. în ultimul an a avut sancțiuni, pe linie de calitate, și nu s-a achitat de sarcinile de serviciu în meseria de apretor". Apretor, meserie eronată, ce corespunde unei greșeli materiale, neobservate de instanța de recurs. Este adevărat că a fost sancționat, așa cum se precizează prin referat, dar sancțiunea constând în rețineri din salariu, a fost anulată, prin decizia civilă nr. 2529/2010, a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul civil nr._, iar intimata . fost obligată să-i restituie suma reținută nejustificat din salariu. Această judecată contradictorie cu intimata, a constituit cauza emiterii deciziei de concediere și nu raționalizarea reținută eronat de instanța de recurs, raționalizare neaplicată, evidentă în referatul nr. 2. Ca dovadă, imediat după comunicarea deciziei civile nr. 2529/17.12.2010, act comunicat prin martie 2011, în favoarea sa, conducerea întreprinderii directorul și inginerul șef, au reacționat prin referatul nr. 1 înregistrat sub nr. 4635/19.07.2011, împotriva sa. Susține contestatorul că a demonstrat astfel că decizia de concediere este de fapt o răzbunare a conducerii pentru curajul de a le chema în judecată și nu o raționalizare tehnică, cum se prevede prin referatul nr. 1, de paletizare fără scânduri între rolele de material. Așa ceva, nu se poate practic aplica în producție, pentru că în realitate paietul dacă nu este ambalat pe scânduri, nu poate fi încărcat cu stivuitorul și nu se acceptă așa ceva de către clienți.
În continuare, contestatorul expune motivele pentru care consideră că locul său de muncă nu s-a desființat detaliind tehnologia aplicată
Susține că hotărârea atacată este irevocabila și că motivele arătate mai sus au fost invocate în recurs, prin referatele precizate, dar recursul a fost respins pentru ca era nevoie de verificări de fapt fiind superficial cercetat fondul cauzei.
În concluzie pentru toate aceste considerente solicită să se admită cererea formulata, să se anuleze în întregime decizia atacată si, pe cale de consecința, să se dispună reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Intimata . formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare și arătând, în esență, că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor legale ce constituie temeiul de drept al cererii, respectiv art. 318 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă.
Contestatorul prezintă la dosar concluzii scrise.
Nu s-au depus înscrisuri noi.
Contestația în anulare astfel formulată nu este fondată.
Curtea notează că prin sentința civilă 2436 din 9.10. 2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins contestația astfel cum a fost precizată, formulată, de contestatorul M. V., împotriva deciziei de concediere nr. 226 din 3.08.2011, în contradictoriu cu intimata .>
Această sentință este menținută de către Curtea de Apel Iași, prin respingerea recursului reclamantului M. V., prin decizia civilănr.242/11.02.2013.
Împotriva acestei decizii contestatorul M. V. a formulat prezenta contestație în anulare, solicitând anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs și, pe calea rejudecării recursului, a solicitat admiterea acțiunii .
Curtea relevă că potrivit dispozițiilor art.318 (2)Cod proc.civ.„ hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreun motiv de casare ori modificare”.
Dispozițiile art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă prevăd că hotărârile din recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare când „ dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
În primul rând, Curtea relevă că, contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli, de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată.
În speță, a fost analizată legalitatea și temeinicia deciziei de concediere nr. 226/3 08 2011 emisă de intimata . care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului – contestator, începând cu data de 2.09.2011 în baza dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii.
Contestatorul consideră că prin maniera interpretare a probelor și de apreciere a situației de fapt litigioase s-au produs greșeli materiale.
Curtea constată că, de fapt, prin contestație se invoca greșeli de judecată, de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale. În aceasta situație, a da parților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe, care a dat hotărârea în recurs, de modul în care s-au apreciat probele si s-a stabilit raportul dintre ale, s-ar deschide calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
Or, în cauză, susținerile formulate prin contestația în anulare, relative cauza reală și serioasă care a determinat desfacerea contractului de muncă, au fost invocate si examinate în celelalte faze procesuale.
În al doilea rând, Curtea relevă că, contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, și pentru situația în care „instanța a omis din greșeală să cerceteze vreun motiv de casare ori modificare” ( teza II a art. 318 alin.1).
Verificând motivele de recurs, Curtea constată că nu există vreo omisiune de cercetare a motivele de recurs. Ceea ce de fapt susține contestatorul este cercetarea superficială a elementelor probatorii și a apărărilor sale, nu o cercetare efectivă a motivelor de recurs.
Or, raportat la dispozițiile susmenționate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente nici una din dispozițiile ce reglementează instituția acestei cai extraordinare de atac.
În consecință,Curtea de Apel va respinge contestația în anulare, menținând ca legală decizia instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei civile nr. 242 din 11.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, formulată de contestatorul M. V. în contradictoriu cu .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, C. L. |
Red. / Tehnored. P.D.
2 ex. – 14.06.2013
Curtea de Apel Iași: A. A.
S. A. C.
P. G.
Tribunalul Iași: M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 172/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 931/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
