Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 3547/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 172/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrii de sindicat H. M., A. E., M. S. D., P. E., T. E., U. D., L. (C.) G., B. G., C. C., C. E., F. B. I., I. E., P. A. I., P. L., A. M., S. I., G. E., R. C., P. E., P. M., A. C., C. L., G. M., M. R., P. D., R. M., S. M., S. M., P. L., A. F., P. M., U. C., A. P., L. D., M. A., A. E., H. A., L. I., R. G., S. E., S. A., N. R., A. I., G. M. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 3253 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind Școala cu cls . I - V. Poiana, C. L. Deleni și P. C. Deleni, având ca obiect drepturi bănești - premiul anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen; prin serviciul registratură s-a depus la dosar, într-un singur exemplar, întâmpinare de către intimații C. L. Deleni și P. C. Deleni, necomunicată recurentului; s-a solicitat judecata în lipsă. Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Întrucât întâmpinarea formulată de intimații C. L. Deleni și P. C. Deleni a fost depusă la dosar într-un singur exemplar, aceasta va fi reținută ca fiind concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași a solicitat, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat H. M., A. E., M. S. D., P. E., T. E., U. D., L. (C.) G., B. G., C. C., C. E., F. B. I., I. E., P. A. I., P. L., A. M., S. I., G. E., R. C., P. E., P. M., A. C., C. L., G. M., M. R., P. D., R. M., S. M., S. M., P. L., A. F., P. M., U. C., A. P., L. D., M. A., A. E., H. A., L. I., R. G., S. E., S. A., N. R., A. I., G. M. și S. M. obligarea pârâților Școala cu cls . I - V. Poiana, C. L. Deleni și P. C. Deleni la calculul si plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata de inflației la data efectivă a plății.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că sunt membri de sindicat reprezentați în prezenta cauză, semnatari ai tabelului/împuternicirilor anexate acesteia, că sunt încadrați ca personal didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic la unitatea de învățământ pârâtă. Reclamanții au susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară erau îndreptățiți să beneficieze de plata premiului anual aferent anului 2010. Reclamanții au citat prevederile alineatelor 1, 2, 3 și 4 ale textului menționat precizând că, deși acestea sunt clare, pârâții nu au achitat în anul 2011 premiul anual aferent anului 2010 cuvenit, chiar dacă îndeplineau condițiile prevăzute de textul de lege.
S-a mai susținut că, indiferent de motivul pentru care pârâții nu au procedat la plata premiului anual aferent anului 2010, neacordarea dreptului este nu numai legală, ci și neconstituțională, fiind încălcate si tratatele internaționale ratificate de România sau la care aceasta este parte. În primul rând, au considerat reclamanții că neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 1 din vechiul Codul civil, respectiv 6 alin.1 din noul cod civil și de art. 15 alin. 2 din Constituție. În condițiile în care dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislația în vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câștigat, acesta nu poate fi desființat retroactiv, printr-un act normativ ulterior, în vigoare în anul 2011. Au mai apreciat că, a impune aplicarea normei unei situații juridice anterioare apariției acesteia, înseamnă a încălca flagrant principiul neretroactivității legii, din moment ce dreptul salariaților la plata premiului anual a operat pe deplin pe întreg anul 2010, fără posibilitatea angajatorului de a invoca un temei pentru neacordarea acestuia.
Totodată, s-a mai invocat faptul că dreptul la acordarea premiului anual în condițiile art. 25 alin. 1-3 nu poate fi confundat cu faptul plății/data plății acestuia la termenul stabilit prin alin. 4 al aceluiași articol. Faptul că plata dreptului a fost amânată în anul 2011 nu este de natură a înlătura dreptul în sine de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât până la data de 01.01.2011, dispozițiile art. 25 din Legea nr.330/2009 au fost în vigoare, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice în vederea cărora au fost edictate.
Reclamanții au mai motivat că, în condițiile în care activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de 31.12.2010, dreptul de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010 este deja câștigat, acesta recompensând activitatea în acest an, indiferent de momentul realizării plății. De asemenea, s-a mai opinat că pârâții au desconsiderat și prevederile art. 20 alin. 1 din Constituția României și, în consecință, documentele internaționale ratificate de România sau la care aceasta este parte. În acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere prevederile art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. În același sens, se arată că s-a pronunțat în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casatie și Justiție – Secțiile Unite, prin Decizia nr. 3/04.04.2011.
În plus, reclamanții au susținut că, situația de față este identică: așa cum salariile personalului didactic calculate conform Legii nr.221/2008 au fost considerate „ bun” în sensul art. 1 din Protocol, pentru identitate de rațiune ar trebui ca și premiul anual aferent anului 2010 reglementat de art. 25 din Legea nr.330/2009 să fie un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional. Punctul acestora de vedere este că premiul anual aferent anului 2010 are natura juridică a unui drept de creanță, protejat de art. 1 din Protocolul adițional, are o valoare ce poate fi considerata „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional, fiind astfel protejat de textul acestuia, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de acest premiu. Concretizarea dreptului în ceea ce înseamnă perceperea valorii patrimoniale prin încasarea, în fapt, a premiului anual calculat potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 se constituie, pentru reclamanți, într-o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor referitoare la încasarea premiului anual, apărată de Protocol.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Deleni și P. C. Deleni
Prin sentința civilă nr. 3253/05.12.2012, Tribunalul Iași a dispus: A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Deleni și P. C. Deleni A respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții H. M., A. E., M. S. D., P. E., T. E., U. D., L. (C.) G., B. G., C. C., C. E., F. B. I., I. E., P. A. I., P. L., A. M., S. I., G. E., R. C., P. E., P. M., A. C., C. L., G. M., M. R., P. D., R. M., S. M., S. M., P. L., A. F., P. M., U. C., A. P., L. D., M. A., A. E., H. A., L. I., R. G., S. E., S. A., N. R., A. I., G. M. și S. M. în contradictoriu cu pârâtul C. local si P. . formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru aceiași reclamanții în contradictoriu cu pârâta Școala cu cls . I - V. Poiana, ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. si Primarului, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată. La nivelul anului 2010, dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 coroborate cu cele ale art. 16 din HG 2192/2004 privind normele de aplicare a legii învățământului stabileau că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Din analiza prevederilor legal enunțate se conturează cu claritate ideea că finanțarea cheltuielilor salariale se asigură de către bugetul de stat, prin intermediul bugetelor consiliilor locale.
Aceeași interpretare rezultă și din actuala reglementare, oferită de dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr.1/2011 a educației naționale care prevăd că “Finanțarea de bazã asigurã desfãșurarea în condiții normale a procesului de învãțãmânt la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale” iar alin. (2) statuează că “Finanțarea de bazã se asigurã din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora”. Așadar, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv de obligare a Consiliului L. si Primarului la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, rezultă că aceștia nu au legitimitate procesuală pasivă, în sarcina sa fiind doar obligația de asigurare a tranzitului sumelor ce constituie drepturi salariale și contribuții aferente acestora de la bugetul de stat către angajatori, prin intermediul propriului buget.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții sunt membri ai Uniunii S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, reprezentați legal de aceasta în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 și în baza împuternicirii nr. 1321/20.03.2012, fiind încadrați ca personal didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic la unitatea de învățământ pârâtă. Prin cererea de chemare în judecată, aceștia au solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010 potrivit art. 25 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care statuează că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Deci, conform Legii nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 trebuia plătit începând cu luna ianuarie 2011, evident, cu excepțiile prevăzute la art. 25 alin. 3 din această lege, referitoare la personalul care în cursul anului a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar și care a fost suspendat sau înlăturat din funcție pentru fapte imputabile.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 din Legea nr. 284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28.12.2010, ce a intrat în vigoare la 01.01.2010 (dată la care s-ar fi născut dreptul reclamanților de a solicita și, respectiv, de a primi premiul anual aferent anului 2010). Un principiu fundamental al dreptului, statuat prin art. 6 teza 1 din Codul civil, constă în aceea că legea civilă este aplicabilă doar cât timp se află în vigoare, astfel că, fiind expres abrogată de către o lege nouă, după data de 31.12.2009, Legea nr. 330/2009 nu își mai produce efectele.
Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a adus o altă reglementare cu privire la premiul anual aferent anului 2010, manifestarea de voință a legiuitorului fiind diferită față de cea din legea anterioară.
Astfel, art. 8 din Legea nr.285/2010 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Ori, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie2010, s-a majorat cu 15% și, de asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Cu alte cuvinte, interpretând exclusiv gramatical termenii folosiți de legiuitor în art. 8 din Legea nr. 285/2010, se ajunge la concluzia că acesta a inclus, în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2010, și cuantumul sumei unice acordată cu titlu de premiu anual pentru perioada anului 2010.
În speță, tribunalul a constatat că, în concret, prin reglementarea adusă de Legea nr. 285/2010, a avut loc o compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011. Rezultă că respectarea drepturilor fundamentale nu a fost doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană în numeroase hotărâri.
De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit, de principiu, cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate, că, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri, iar condițiile pentru acordarea acestora au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare.
De asemenea, din multitudinea soluțiilor Curții Europene (Cauza Lelas contra Croației, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Cauza Bahceyaka contra Turciei, Cauza Kechko contra Ucrainei) rezultă că dreptul la anumite beneficii bănești cuvenite unui salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat în anumite condiții unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, ca dreptul salarial să fie considerat un „bun", el trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție și consacrate de jurisprudența C.E.D.O., situație față de care, Curtea se raportează și verifică constant legislația internă, care constituie acele drepturi, știut fiind că, Convenția nu garantează persoanelor dreptul de a obține pe viitor un anumit bun în lipsa unei baze legale a pretenției reclamantului, Curtea neputând crea un drept nou în favoarea acestuia. Cu alte cuvinte, Convenția protejează dreptul la salariu, dar nu poate garanta pe viitor întinderea acestuia, cu atât mai mult în lipsa unei reglementări legale interne care să susțină și să reglementeze acel drept.
În consecință, tribunalul a reținut că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. l din primul Protocol la C.E.D.O. dacă are o fundamentare în legislația internă. Astfel, prima instanță a constatat in final că dreptul la acordarea distinctă a premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost în vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010 în sensul includerii acestui premiu în creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se susține, în primul rând, că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L., excepție ce se impunea a fi respinsă, acesta putând sta în proces în calitate de pârât, nu doar pentru o opozabilitate formală, ci pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății salariilor, întrucât este entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În acest sens, sunt menționate prevederile art. 16 din HG nr. 2192/2004, art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art. 104 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, recurenții arătând că, chiar dacă pârâtul C. L. nu are calitatea de angajator, acesta este ordonator secundar de credite, cu rol în coordonarea bugetelor unităților de învățământ, ceea ce-i conferă legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, recurenții arată că, în cursul anului 2010, au fost salarizați conform Legii 330/2009, iar în perioada 03.07._10, salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25%, măsura fiind dispusă prin art. 1 din Legea 118/2010. În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 285/2010 ,,(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%." Din prevederile art. 8 din Legea 285/2010, se reține că sumele de bani destinate plății premiului anual aferent anului 2010 ar fi fost avute în vedere în stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Consideră recurenții că această împrejurare nu este de natură a susține concluzia că soluția cuprinsă în textul de lege menționat a condus doar la schimbarea modalității de acordare a premiului anual respectiv, includerea acestuia în majorarea de 15% prevăzută de art. 1 din aceeași lege, după cum susține prima instanță, deoarece această majorare salarială nu se poate considera realizată prin includerea în procentul de 15% a sumelor de bani rezultate din suprimarea altui drept salarial.
De asemenea, nu se poate susține nici că recuperarea unei părți din salariul diminuat prin Legea nr. 118/2010 reprezintă o majorare a salariului, din moment ce o parte din acest procent reprezintă contravaloarea premiului anual pe 2010, a cărui plată a fost înlăturată prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, deși dreptul în materialitatea sa nu a fost desființat.
Recurenții mai redau și prevederile art. 53 din Constituție, susținând că revenirea la drepturile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, chiar dacă a fost parțială, era obligatorie, fiind o condiție esențială în aplicarea unor diminuări salariale, care trebuie să aibă caracter temporar în conformitate cu aceste dispoziții constituționale.
Susținerile potrivit cărora premiul anual pe 2010 a fost inclus în majorările de 15% din luna ianuarie 2011 sunt nedovedite, pe de o parte, pârâta nefăcând dovada acestei compensări invocate de instanța de fond, iar, pe de altă parte, aceste majorări au fost acordate cu alt titlu, o revenire parțială la drepturile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Concluzionează recurenții că sunt în situația în care li s-a acordat un drept prin lege, dar plata dreptului a fost anihilată prin altă lege, deși dreptul la acordarea premiului anual nu se confundă cu faptul plății la termenul stabilit prin art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, iar împrejurarea că dispozițiile art. 25 au fost abrogate prin Legea nr. 285/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului aferent anului 2010. A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut de un act normativ să devină doar o obligație lipsită de conținut.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți, este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenții-reclamanți, prin reprezentant, au solicitat, în contradictoriu cu Școala cu cls . I - V. Poiana, C. L. Deleni și P. C. Deleni obligarea tuturor pârâților la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest obiect al acțiunii, prima instanță a reținut corect, admițând excepția invocată prin întâmpinare, că intimatul pârât C. L. Iași nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune identitate între pârât, pe de o parte, și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, titularul obligației, pe de altă parte. În condițiile în care recurenții sunt salariații intimatei-pârâte Școala cu cls . I - V. Poiana, singura titulara a obligației de calcul și plată a drepturilor salariale este angajatorul recurenților, nu intimații pârâți C. local Deleni și P. C. Deleni.
Sub acest aspect, al titularului obligației de calcul și plată a unor drepturi salariale, nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de recurenți, respectiv prevederile art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale art. 16 din HG nr. 2192/2004, din care rezultă că salariile personalului din învățământ se asigură prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale, în prezenta cauză prin bugetul local al comunei Cozmești, unitatea administrativ-teritorială de care aparține instituția de învățământ pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că salarizarea recurenților reclamanți, personal plătit din fonduri publice, a fost reglementată în anul 2010 de Legea nr. 330/2009, care prevedea la art. 25 alin. 1 că, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevedea că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Așadar, premiul anual reglementat de Legea nr. 330/2009 se acordă în anul următor celui pentru care se face premierea. Astfel, premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010 urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010, iar noua lege cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu mai prevede acest beneficiu al premiului anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Prin urmare, începând cu luna ianuarie 2012, în aplicarea principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 și a dispozițiilor art. 6 Cod civil invocate de recurenți, nu se mai acordă și plătește premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2011.
În ceea ce privește premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010, perioadă în care a fost în vigoare Legea nr. 330/2009, și care urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011, deci ulterior abrogării Legii nr. 330/2009, se constată că Legea nr. 285/2010, care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cuprinde dispoziții speciale, cuprinse în art. 8, conform cărora „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Nu fac obiectul prezentei cereri susținerile recurenților privind modul în care s-a „revenit” la drepturile salariale cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, ca o condiție obligatorie și esențială în aplicarea unor diminuări salariale și care nu pot avea decât caracter temporar, în conformitate cu dispozițiile art. 53 din Constituție.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, așa cum este premiul anual solicitat în prezenta cauză, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
De altfel, stabilirea caracterului neconstituțional al unei dispoziții legale constituie atributul exclusiv al Curții Constituționale. Judecătorul național nu poate stabili neconstituționalitatea unei dispoziții legale și nici nu are atributul de a cenzura deciziile Curții Constituționale, prin care s-a examinat constituționalitatea art. 8 din Legea nr. 285/2010, aplicabil în cauză. În acest sens, este decizia nr. 257/2012 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, prin care s-a arătat, raportat la prevederile art. 53 din Constituție menționate de recurenți, că decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 nu are incidență în cauză, aceasta referindu-se la obligația de rezultat a legiuitorului de a readuce salariile la nivelul din iunie 2010, fără a aduce în discuție alte drepturi salariale suplimentare, cum este prima anuală de care beneficia personalul plătit din fonduri publice.
Totodată, prin decizia nr. 115/2012, Curtea Constituțională a reținut că ,,obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare”.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că tot legiuitorul este cel care, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea acordarea acestui premiu “începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin urmare, având în vedere considerentele deciziei nr. 115/2012 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, se constată, pe de o parte, că premiul anual pe anul 2010 constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public, iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevăd doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Or, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut includerea sumelor corespunzătoare premiului anual pe 2010 în majorările salariale de 15%, ca modalitate prin care statul urma să-și execute, întru totul, obligația de acordare a premiului anual pentru 2010, „dovada” executării acestei obligații o constituie însăși majorarea salarială de care au beneficiat recurenții din luna ianuarie 2011, necontestată de aceștia.
Împrejurarea invocată de recurenți că din analiza metodologiei de calcul a salariilor pe anul 2011, prevăzută de Legea 285/2010, premiul anual din 2010 împreună cu creșterea salarială de 15% nu se regăsesc în fapt și în cuantumul salariilor de bază, este un aspect ce ține exclusiv de modul de legiferare a drepturilor salariale a personalului bugetar, stabilirea dreptului și a modalității de plată fiind, așa cum s-a subliniat anterior, în competența exclusivă a puterii legiuitoare, iar recunoașterea și acordarea acestor drepturi nu poate fi făcută de către instanța judecătorească peste conținutul dispozițiilor Legii 285/2010.
În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 3253 din 05.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.S.
2 ex. –11.02.2013
Tribunalul Iași – C. C. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 747/2013. Curtea... → |
|---|
