Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 3307/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 361/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către P. M.. V. și C. L. V. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 13.12.2012 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind U. S. "Didactica" V. și Școala cu clasele I - VIII nr. 8 "A. N." V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul V., sub nr._ la data de 12.09.2012, reclamanta U. S. “Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat V. V., Gadina I., T. L., S. I., M. B., Zavate E., R. V., O. S., V. I., C. F., Stirbu A., B. L., I. M., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 8 A. N., Instituția Primarului mun. V. și C. L. al mun. V. a solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară la recalcularea și plata diferențelor de drepturi salariate neacordate, reprezentând plata orelor de educație fizica prestate de către membrii de sindicat-învățători/institutori/profesori pentru învățământul primar, în anul școlar 2011-2012, în regim de plata cu ora, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea autorităților administrației publice locale la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate
În motivare reclamanta arată că aplicând în mod greșit Legea 1/201l-Legea educației naționale și Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar, în anul școlar 2011-2012 angajatorii din învățământul preuniversitar de stat au atribuit învățătorilor/institutorilor/profesorilor pentru învățământul primar predarea orelor de educație fizica, fără a fi remunerate, deși aceste ore nu intrau în obligația lor de catedra.
Susține că Legea 1/2011-legea educației naționale, la art. 263 alin. 7 expune: “În învățământul primar, orele de educație fizica prevăzute în planurile de învățământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate. " iar prin Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2011-2012, aprobată prin OMECTS nr.5616/2010, la articolul 1 punctul (13) se expune: “La învățământul primar, orele de educație fizică prevăzute în planurile cadru de învățământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate/institutori cu a doua specializare educație fizică, fiind incluse în norma acestora sau prin plata cu ora ori cu cumul. În situația în care predarea orelor de educație fizică din învățământul primar nu se poate face de profesori cu studii de specialitate/institutori cu a doua specializare educație fizică, acestea sunt predate de către învățătorul/institutorul/profesorul pentru învățământul primar de la clasa respectiva"".
Așa cum este specificat in aceste texte de lege, orele de educație fizica constituie norme/fracțiuni de normă distincte de norma de predare a învățătorului/institutorului/profesorului de la învățământul primar, ele urmând a fi acoperite cu personal calificat si remunerate conform dispozițiilor legale în vigoare iar mai mult, chiar din anul 2007- a apărut o adresă a Ministerului Educației (cu numărul_/29.06.2007 unde se precizează: „învățătorii rămân încadrați pe post pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane în cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate, având obligația de predare a disciplinelor prevăzute în planurile cadru de învățământ în vigoare pentru fiecare clasă din învățământul primar, indiferent de numărul de ore care le revin, cu excepția disciplinelor care trebuie predate de profesorii cu studii superioare de specialitate la învățământul primar: religie, limba moderna si educație fizica.") care specifică acest lucru.
Prin urmare, așa cum este specificat în textele de lege precum și în adresa Ministerului Educației, învățătorul/institutorul/profesorul pentru învățământul primar are obligația de predare doar a disciplinelor prevăzute în planurile cadru de învățământ în vigoare pentru fiecare clasă din învățământul primar, cu excepția disciplinelor care trebuie predate de profesori cu studii superioare de specialitate la învățământul primar: religie, limba moderna si educație fizica.
Arată că în unitatea de învățământ pârâtă, în lipsa profesorului de specialitate, la clasele I-IV angajatorul a procedat la atribuirea acestor ore de educație fizică spre a fi predate de către învățătorul/institutorul/profesorul pentru învățământ primar de la clasa respectivă.
Întrucât, prin textele de lege, aceste ore sunt scoase din obligația de catedră a învățătorului/institutorului/profesorului pentru învățământul primar și este evident faptul că ele reprezintă activități suplimentare, care conform dispozițiilor legale în vigoare-trebuie remunerate. În fapt, atribuind orele de educație fizică învățătorului/institutorului/profesorului pentru învățământul primar, scopul angajatorului a fost acela ca aceste ore să fie predate, chiar în lipsa profesorului, de un cadru calificat, evitându-se repartizarea lor către profesorii necalificați. Învățătorii, prin metodica predării studiate, sunt calificați și pentru predarea orelor de educație fizică, însă, orice activitate desfășurată în afara obligațiilor de catedră trebuie remunerată.
Susține U. S. Didactica V. că toate activitățile care sunt efectuate de alte persoane decât cele cărora le revine obligația efectuării lor prin lege, generează dreptul celor care le prestează de a fi remunerați în mod corespunzător iar în situația de față, aceste ore de educație fizică, trebuiau să fie plătite în regim plata cu ora.
Indică și Metodologia organizării și desfășurării activităților de educație fizică și sport în învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației cu numărul 3462/2012 și publicat în M.O al României, partea I cu numărul 174/2012.
Mai susține că există unități școlare, unde la clasele I-IV orele de educație fizică sunt efectuate de către profesorul cu studii de specialitate, iar învățătorul/institutorul de la clasa respectiva este retribuit cu aceleași drepturi salariale ca și cei care efectuează aceste ore in plus față de norma lor ori, acest lucru nu este nici moral, nici legal, cu atât mai mult cu cât există și dispoziții internaționale în materie care reglementează acest lucru.
Cu privire la tratatele internaționale la care România este parte învederează reclamanta că în Partea I-punctul 4 și Partea II-articolul 4 din Carta Socială Europeană, revizuită, adoptată la 3 mai 1996 la Strasbourg, ratificată prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicat in M.O al României, partea I, numărul 193 din 4 mai 1999, se expune: „toți lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă, care să asigure lor, precum și familiilor lor, un nivel de trai satisfăcător" și „în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează să recunoască dreptul lucrătorilor și al lucrătoarelor la o salarizare egală pentru munca de valoarea egală. "
De asemenea, în articolul 7 lit. a), din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 publicat in Buletinul Oficial numărul 146 din 20 noiembrie 1974, este expus: „Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de munca juste și prielnice, care să asigure îndeosebi. Un salariu echitabil și o remunerație egală pentru munca de valoare egală, fără nici o distincție. " dar definiția cea mai cuprinzătoare a muncii de valoare egala este cea din Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, cu modificările și completările ulterioare care în articolul 4 lit. f). dispune: „prin muncă de valoare egală se înțelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza acelorași indicatori și a acelorași unități de măsura, cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoștințe și deprinderi profesionale similare sau egale și depunerea unor cantități egale ori similare de efort intelectual/ și sau fizic. "
Apreciază că din aceste expuneri, în situația în care, o anumită categorie de învățători/institutori/profesori pentru învățământul primar efectuează orele de educație fizică, ore care nu intră în obligația lor de catedră, trebuie sa fie plătiți suplimentar față de aceeași categorie (învățători/institutori/profesori pentru învățământul primar) care nu le predau.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.8 A. N. nu a formulat întâmpinare dar a depus fișele individuale ale postului membrilor de sindicat si adeverința 1183/23.11.2012.
Pârâții C. local al mun. V. și Instituția Primarului mun. V., au formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că finanțarea de bază se aprobă anual prin Legea bugetului de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în speță cele două autorități neputând avea calitatea de pârâți.
Prin sentința civilă nr.1815 din 13.12.2012 Tribunalul V. respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. V. și Instituția Primarului municipiului V..
Admite acțiunea formulată de reclamanta U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat V. V., Gadina I., T. L., S. I., M. B., Zavate E., R. V., O. S., V. I., C. F., Stirbu A., B. L., I. M., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII nr. 8 A. N. V., Instituția Primarului mun. V. și C. L. V., ambii cu sediul în mun. V., .. 2 jud. V. și în consecință:
Obligă pârâta Școala cu clasele I - VIII nr.8 A. N. din V. să recalculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând plata orelor de educație fizică prestate de către membrii de sindicat – învățători/institutori/profesori pentru învățământul primar, în anul școlar 2011 - 2012. în regim de plata cu ora, actualizate în funcție de coeficientul de inflației la data plății efective.
Obligă pârâții C. L. V. și Instituția Primarului mun. V. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor rezultate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului L. al municipiului V. și a Instituției Primarului municipiului V. Tribunalul apreciază că în speță acești pârâți au calitate procesuală pasivă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 "Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora" iar la alin. 5 ca "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistență tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București."
În speță, instanța constată că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâților Instituția Primarului municipiului V. și C. L. al municipiului V. la „alocarea" fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
Ori, în aceste condiții, având în vedere faptul că Instituția Primarului și C. L. sunt ordonatori de credite, le conferă calitatea de pârâți în prezenta acțiune și în consecință, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al municipiului V. și a Instituției Primarului municipiului V. .
Pe fond instanța reține că membri de sindicat reprezentați în prezenta cauză sunt cadre didactice – învățători la instituția școlară pârâtă.
În anul școlar 2011 – 2012 aceștia au predat orele de educație fizică și sport, după cum rezultă din adresa cu nr. 464/29.05.2012 emisă de instituția pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 263, alin. 7 din Legea nr. 1/2011 - În învățământul primar, orele de educație fizică prevăzute în planurile de învățământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
Față de aceste text se reține că, în mod independent de norma didactică a cadrului didactic titular, profesorul cu studii de specialitate predă aceste ore de educație fizică.
Prin ordin al ministrului s-a stabilit ca în situația în care orele de educație fizică nu pot fi acoperite cu profesori cu studii superioare de specialitate acestea să fie efectuate de către cadre didactice cu a doua specializare educație fizică iar în cazul în care nici astfel de personal nu există, orele să fie predate de către învățătorul titular la clasă.
C. didactic titular, este obligat să efectueze orele corespunzătoare normei didactice, astfel cum este ea prevăzută la dispozițiile art. 262 și următoarele din Legea nr. 1/2011, tocmai în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pentru a realiza activitățile de predare, instruire și educație a elevilor de la ciclul primar.
Prin urmare, distinct de norma didactică pe care cadrul didactic titular trebuie să o îndeplinească, acesta va efectua orele de educație fizică la clasele la care este cadru didactic titular în situația în care la unitatea școlară la care își desfășoară activitatea nu se poate realiza predarea acestor ore de către un profesor cu studii de specialitate sau cu a doua specializare educație fizică.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care, acolo unde este posibil ca orele de educație fizică să fie predate de profesori de specialitate, în mod nejustificat aceste ore ar intra fie tot în norma didactică a cadrului didactic titular(pentru a complini norma acestuia), fie cadrul didactic titular ar avea o normă didactică sub cea obligatorie prevăzută de lege.
Aceeași este situația și a celorlalte discipline predate de profesori sau persoane cu studii de specialitate, respectiv orele de limbi străine, orele de religie.
În ceea ce privește modalitatea de salarizare se reține că fiind prestate ore în afara normei didactice obligatorii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 63/2011, devin aplicabile dispozițiile art. 10, alin. 1 din anexa nr. 5 la lege, anexă ce prevede metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ. Potrivit acestor dispoziții, Personalul didactic și personalul didactic asociat…, care funcționează pe posturi didactice în sistem de plată cu ora sunt salarizate pentru activitatea depusă în funcție de condițiile pe care le îndeplinesc la încadrare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. L. V. și P. mun. V..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii în ceea ce privește obligarea recurenților pârâți la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
Consideră recurenții, în primul rând, redând dispozițiile art. 104 alin. 2 și 5 și art. 105 din Legea nr. 1/2011, precum și dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 21 și art. 63 din Legea nr. 215/2001, că nu au calitate procesuală pasivă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/19.09.2911.
În al doilea rând, consideră recurenții, U. S. Didactica V. nu are calitatea procesuală activă să le solicite alocarea fondurilor necesare, conform art. 106 din Legea nr. 1/2011.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 267 lit. d Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă, în afara angajatorilor, salariaților, patronatelor și sindicatelor, și „alte persoane juridice și fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”.
Recurenții pârâți C. L. și P. mun. V. nu au raporturi de muncă cu recurenții reclamanți și nici nu au fost obligați de prima instanță la stabilirea cuantumului și plata salariilor personalului didactic din învățământ, ci la alocarea fondurilor necesare plății sumelor reprezentând drepturile salariale, la a căror plată a fost obligat angajatorul.
Potrivit legii speciale, respectiv dispozițiilor art. 104 alin. 2 lit. a din Legea nr. 1/2011, finanțarea de bază, care se asigură prin bugetele locale, din bugetul de stat (din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat), cuprinde, printre altele, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Art. 104 alin. 5 din Legea nr. 1/2011 prevede că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat, așa cum este Legea nr. 293/2011 pentru anul 2012, se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Or, din aceste prevederi legale invocate de recurenții pârâți, rezultă că salariile personalului din învățământ, care fac parte din finanțarea de bază, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale, care este aprobat de consiliul local la propunerea primarului - ordonator principal de credite, în prezenta cauză prin bugetul local al mun. V., unitatea administrativ-teritorială de care aparține instituția de învățământ pârâtă.
Dispozițiile art. 105 din Legea nr. 1/2011, deopotrivă invocate de recurenți, privesc finanțarea complementară, deci cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
Finanțarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: investiții, reparații capitale, consolidări; subvenții pentru internate și cantine; cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor; cheltuieli cu bursele elevilor; cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii; cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ; cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi; gestionarea situațiilor de urgență; cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
Așadar, finanțarea complementară, care nu face obiectul prezentei cauze întrucât nu include salariile personalului din învățământ, este cea care se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar. Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină, reprezentate în justiție de primar, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 21 și art. 62 din Legea nr. 215/2000 menționate de recurenții pârâți.
Sub aspectul calității procesuale pasive a recurenților pârâți C. L. și P. mun. V., nu este incidentă Decizia în interesul legii nr. 10 din 19.09.2011 invocată de recurenți. Prin această decizie, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege”.
Pentru toate aceste considerente, constatând că soluția pronunțată este legala si temeinica, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. Municipiului V. și C. L. al Municipiului V. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 13.12.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.03.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex. –22.03.2013
Tribunalul V. – A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
