Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1660/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1660/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 11849/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1660/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător C. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă, având ca obiect drepturi bănești, privind recursul declarat de recurent U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrul de sindicat G. A. împotriva sentinței civile nr.2581/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind L. de I. G. M.,
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței intimata a formulat întâmpinare, duplicatul comunicându-se recurentului ; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată sub nr._ U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta G. A. a chemat în judecată pe pârâtul L. DE INFORMATICĂ „G. M.”, solicitând obligarea paratului la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a acordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sume actualizate potrivit ratei inflației pana la data plații efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, „personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază."
A mai menționat reclamanta că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011), însă dispoziția mai sus arată nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul științific de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit nelegal, neconstituțional și discriminatoriu, astfel că, practic, cadrele didactice aflate în situații identice, deținând titlul științific de doctor - sunt remunerate diferit, in funcție de data deținerii titlului: cele care au obținut titlul științific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 primesc în continuare drepturile prevăzute de textul statutului personalului didactic, sub formă de compensație tranzitorie, iar cele care au obținut titlul ulterior datei de 1 ianuarie 2010, nu primesc nimic.
În sensul celor afirmate, reclamanta a citat textul art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ:” Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3”, aceste dispoziții fiind aplicabile și în anul în curs, efect al Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la articolul unic, pct. 2, art. II. 1 alin. (4) prevede: „începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.
Ori, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a menținut dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o . alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice, intenția evidenta a legiuitorului - Parlamentul României - a fost deci ca sporul de 15% pentru titlul științific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ca recompensă pentru efortul depus și pentru titlu în sine (în condițiile în care titlul de doctor nu este o condiție esențială pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul preuniversitar, așa cum este în învățământul superior).
Cu toate acestea membrul de sindicat reprezentat în prezenta cauză nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului științific de doctor, deoarece, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții și are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, obținând titlul de doctor în anul 2010.
Consideră reclamanta că prin neacordarea acestui drept, se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept, referindu-se la principiul egalității și nediscriminării.
În opinia reclamantei, ambele categorii de cadre didactice - și cei care au avut în plată sporul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 și cei care nu l-au avut — se află în situații juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj în sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea. Este, deci, evident că, din moment ce nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul de doctor, diferențierea de tratament este nejustificată.
În justificare punctului său de vedere, reclamanta a făcut trimitere la Deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994 și 1615/2011, precizând că:
1.Sunt două categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remunerația aferentă titlului științific de doctor deoarece l-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază deoarece nu l-a avut in plata la data de 1 decembrie 2009.
2. Ambele categorii lucrează în aceleași condiții.
3.Ambele categorii dețin titlul științific de doctor, ceea ce a implicat un efort suplimentar din partea lor, suprasolicitarea neuropsihică și efortul depus în vederea obținerii titlului fiind aceleași, totuși, tratamentul juridic aplicat celor două categorii este diferențiat.
În plus, a mai arătat reclamanta, că este evident faptul că este discriminata față de restul cadrelor didactice care au în plată remunerația aferentă titlului de doctor, ceea ce contravine dispozițiilor O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările ulterioare (art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000).
Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011), în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009.
Reclamanta a precizat în motivarea excepției invocate, că art. 8 al Capitolului I din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, care prevede că persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de baza, a fost adoptat cu vădita încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 5, art. 16 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Constituția României.
In opinia reclamantei, diferențierea operată - în funcție de data obținerii titlului respectiv înainte sau după data de 31 decembrie 2009 - în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat. Apreciază, deci, ca fiind evident faptul că legiuitorul a optat pentru un criteriu greșit în acordarea acestui drept salarial, ceea ce a creat o situație de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care dețin titlul științific de doctor.
Reclamanta a învederat faptul că, prin neplata dreptului aferent titlului științific de doctor, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care nu beneficiau de el la data de 31 decembrie 2009, s-a instituit o restrângere a folosinței exercițiului drepturilor economice și sociale ale salariaților în cauză, în condițiile în care practic, le este negat dreptul de a beneficia de un drept salarial, pe un criteriu temporal, ceea ce contravine dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 Codul muncii, art. 28 și art. 208 -211 din Legea nr. 62/2011, art. 16 și art. 20 din Constituția României, art. 50 din. Legea nr. 128/1997, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Legal citat, pârâtul L. de Informatică „G. M.” a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În motivare, s-a arătat că drepturile aferente sporului de 15% pentru doctorat se nasc pentru luna ianuarie 2010, data de la care, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 1/2010, acest spor nu se mai acorda, fiind abrogate prevederile art. 50, pct. 10 din Legea nr. 128/1997.
Conform prevederilor art. 126 din Constituția României, justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziții ale ei.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/04.12.2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 137/2000.
Astfel, Curtea Constituțională arată că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încălca principiul separației puterilor.
Conform prevederilor art. 61 din Constituția României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești au doar misiunea constituțională de a realiza justiția, de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin urmare, misiunea Instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituția României, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Declarația Universală a Drepturilor Omului și Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sunt acte normative cu caracter general, prioritare la nivelul Uniunii Europene, dar care nu reglementează modul de stabilire a salariilor în țările membre și cu precădere în sistemul bugetar.
În concluzie în mod corect s-a procedat cu privire la acordarea drepturilor salariale, neexistând un temei legal pentru a pune în aplicare solicitările reclamanților privind acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor.
La termenul de judecată de 26.06.2013, reclamanta a formulat precizări la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtului la acordarea sporului de 15 % pentru titlul științific de doctor începând cu data de 06.11.2010
În cauză a fost citat, în calitate de expert, C. Național pentru Combaterea Discriminării, care a depus punct de vedere.
Prin sentința civila nr. 2581/28.06.2013, Tribunalul Iasi ,in baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 republicată, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, excepție invocata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași.
A respins cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze.
A respins, ca nefondata, acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași in numele si pentru reclamanta G. A. in contradictoriu cu pârâtul L. de Informatică „G. M.”.
Pentru a se pronunța astfel,analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că potrivit 29 alin1.din Legea 47/1992 „Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate in fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța in vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”. Conform alineatului 4 al aceluiași text „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța in fata căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, si va fi însoțita de dovezile depuse de părți”.
Instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, text dintr-o lege în vigoare, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituționale.
În ceea ce privește legătura dintre excepția invocata și soluționarea cauzei, Tribunalul a apreciat ca necesară statuarea Curții Constituționale asupra acestui aspect, întrucât însăși pretenția dedusă judecății se întemeiază pe aprecierea neconstituționalității acestui text.
În consecința, Tribunalul a apreciat ca întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care a sesizat Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederii art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, cu modificări ulterioare.
În opinia prezentei instanței, s-a reținut prioritar ca dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 sunt apreciate ca neconstituționale în măsura în care exclud angajații care ulterior datei de 31 decembrie 2009 au obținut titlu științific de doctor de la plata compensație tranzitorii prevăzuta de textul legal. În acest sens, se solicita Curții Constituționale să statueze, în sensul acordării, unei diferențe salariale – în sens legal suma compensatorie, – tuturor persoanelor care beneficiază de titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Or, în acest sens, Curtea a arătat în jurisprudența sa că în condițiile în care nu se solicită constatarea neconstituționalități vreunei sintagme din textul criticat, ci se aduce în discuție o pretinsă soluție legislativă necuprinsă normativ în textul criticat nu intră în competența Curții să complinească un atare text legislativ, întrucât s-ar încălca sfera de competență a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că „sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, precitată). Or (…)Curtea constată că sporul în discuție a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la . totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor. Prin urmare, este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu.”
În consecință, fața de jurisprudența similara anterioara a Curții Constituționale, prezenta instanța a apreciat excepția ca neîntemeiata, urmând ca în baza art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 republicata, să sesizeze Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011.
În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța a respins-o, având în vedere că sesizarea Curții Constituționale, nu are efect suspensiv legal.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta G. A. este angajata pârâtului L. de Informatică „G. M.”.
Prin acțiunea, astfel cum a fost precizata, aceasta a solicitat obligarea pârâtului la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a acordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 06.11.2010, sume actualizate potrivit ratei inflației pana la data plații efective.
Prin Ordinul 4387/06.06.2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor reclamantei, în domeniul filologie, la data de 14.09.2011 fiind eliberată diploma de doctor .
Potrivit disp. art. 50, alin. (10) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 7 din Legea 128/1997, publicata în M.Of. 158 din 16 iulie 1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, era remunerat cu 15% în plus la salariul de baza.
Ordonanța de Urgenta nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, ordonanta ce a abrogat disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997, a fost respinsă prin Legea 30/2012.
Însă la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea 330/2009, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din acest act normativ începând cu data intrãrii în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevãzut la alin. (1) sunt și rãmân în mod exclusiv cele prevãzute în prezenta lege. De asemenea, conform disp. art. 30 alin. 1 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Dispozițiile Legii 128/1997 au fost abrogate expres prin norma înscrisa în art.361 din Legea 1/2011.
Chiar daca maniera legislativa de reglementare rămâne în esența confuza și nesistematizata, trebuie apreciat fața de succesiunea actelor normative, dispozițiile imperative și exprese ale Legii 330/2009 și Ordinului 42/2010, că începând cu data de 01.01.2010 drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, din care face parte și reclamanta, au fost reglementate exclusiv în baza Legii nr.330/2009, act normativ care nu a prevăzut acordarea sumei de 15% in plus la salariul de baza pentru deținătorii titlului științific de doctor, fiind astfel abrogate implicit prevederile art. 50, alin. (10) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 7 din Legea 128/1997.
De asemenea, potrivit disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie.
Noile acte normative au prevăzut acordarea unor sume tranzitorii compensatorii de natură să asigure în plata aceleași drepturi salariale pentru personalul bugetar ce beneficia anterior de sporul aferent titlului de doctor, fără însă a extinde acordarea acestor sume și pentru personalul ce ar dobândi ulterior acest titlu științific. Din aceasta perspectivă, conservarea drepturilor salariale instituite prin acte normative anterioare nu poate genera efecte juridice favorabile ulterioare pentru întreg personalul bugetar contractual, atâta timp cat potrivit principiului aplicării legii civile în timp, legea ieșita din vigoare nu poate ultraactiva.
Prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale s-a reținut că este dreptul Guvernului de a acorda suplimentări de sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna; de asemenea, numai Guvernul este cel care va stabili cuantumul depășirii limitei individuale de 30% si numai Guvernul este cel ce va aprecia “condițiile temporare de munca”, aceasta prevedere legala lăsând deschisa posibilitatea Guvernului de a completa salarizarea unor categorii de persoane pe care numai Guvernul o va stabili in condițiile legii.
Instanța a reținut în același sens și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2009 a Curții Constituționale potrivit cărora dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, Tribunalul nu poate obliga pârâtul la plata drepturilor bănești solicitate, peste conținutul dispozițiilor normative exprese sau aplicând o dispoziție legală unor persoane cărora nu le este destinată, considerând că aceasta este discriminatorie, în condițiile în care stabilirea sau acordarea unor sporuri ține exclusiv de politica financiară a statului, Guvernul fiind cel îndreptățit a decide în această materie.
Pentru aceste considerente, raportat la dispozițiile legale anterior indicate, instanța a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în numele și pentru reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul L. DE INFORMATICĂ „G. M.”. În baza art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 republicata, s-a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta USLIP Iași în numele și pentru membra sa de sindicat G. M. considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011). însă dispoziția mai sus citată nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul științific de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010.
Reclamantei reprezentate in cauza I s-a acordat titlul de doctor prin ordinal Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 4387/06.06.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul de execuție cat si pentru funcțiile de conducere. Potrivit alineatului 3>reincadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011- criticata pentru neconstituționalitate, privind încadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului "didactic si didactic auxiliary din invatamant, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie. Deci, reclamanta nu a beneficita de acordarea drepturilor salariale aferente titlului de doctor, deoarece, desi isi desfășoară activitatea in aceleași condiții si are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu 1-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009.
Prin neacordarea remunerației aferente titului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 se creează, în defavoarea membrilor de sindicat reprezentați, o situație de DISCRIMINARE, încălcându-se astfel principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție. Diminuarea veniturilor, ca efect al neacordării dreptului în cauză, pentru un grup de salariați duce la încălcarea principiului EGALITĂȚII.
Recurenta apreciaza ca, ambele categorii de cadre didactice - și cei care au avut în plată sportul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 și cei care nu l-au avut - se află în situații juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj în sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea. Este, deci, evident că, din moment ce nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.
Criteriul temporal nu este in sine o motivație suficienta care sa justifice o diferența de tratament evident disproporționata si in evidenta contradicție cu dispozițiile constituționale pe care le reitereaza si care ii indreptatesc sa conteste din punctul de vedere al conformității cu principiile constituționale, dispozițiile legale criticate: Art. 16 alin (1) din Constituție: „Egalitatea în drepturi - Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Art. 5 alin. (1) din Codul muncii: „în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
Art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: „Interzicerea discriminării –„Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație" - obligatorii în raport de art. 20 alin. (1) din Constituție”.
Sunt invocate dispozițiile Deciziei 1325/2009 a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitate a dispozițiilor vizând salarizarea cadrelor didactice.
In concluzie, prin neacordarea remunerației aferente titlului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 se creează, în defavoarea membrei de sindicat reprezentata, o situație de DISCRIMINARE, încălcându-se astfel principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție. Diminuarea veniturilor, ca efect al neacordării dreptului în cauză, pentru un grup de salariați duce la încălcarea principiului EGALITĂȚII.
Este, deci, evident că, din moment ce nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele administrate în faza primului ciclu procesual în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Membra de sindicat reclamantă în numele căreia USLIP Iași a formulat recursul și implicit acțiunea introductivă solicită obligarea unității intimate la plata sporului de doctorat începând cu data obținerii titlului de doctor și în continuare, invocând starea de discriminare față de colegii cadre didactice beneficiare a drepturilor corespunzătoare sporului de doctorat, stare creată prin refuzul plății acestor drepturi salariale de către angajator.
A invocat recurenta prevederile Legii nr. 128/1997, art. 50 alin. 10, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii nr. 330/2009 ultimele două acte normative solicitând să fie analizate prin raportare la dispozițiile art. 5 alin.l din Legea nr.53/2003 și 16 alin. 1din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru Eliminarea Tuturor formelor de Discriminare Rasială, Pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea relevă că art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997 acorda personalul didactic din învățământul preuniversitar, care deținea titlul științific de doctor, o remunerație suplimentară la salariul de bază de 15% .
Fundamentul legal de acordare a sporului de doctorat a fost însă abrogat de art.14 lit. m, din OUG 1/2010.
Verificând dispozițiile OUG 1/2010 și ale Legii 330/2009, în baza cărora s-a făcut reîncadrarea pe funcții a personalului bugetar și determinat salarizarea Curtea constată că nu se regăsește reglementat dreptul la acordarea sporului de doctorat după data de 01.01.2010.
Prin urmare, dreptul la acordarea sporului de doctorat de 15% recurentei membră de sindicat începând cu data obținerii titlului de doctor prin Ordin al Ministrului Educației, în cursul anului 2010, se vădește a fi nefondat. Aceasta chiar și în condițiile adoptării de către Parlament a Legii nr.30 din 16 martie 2012 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar., pentru perioada de dinainte de publicarea în Monitorul Oficial a legii de respingere, OUG 1/2010 producându-și efectele.
Recurenta reclamantă a invocat reținerea stării de discriminare rezultată din modalitatea de stabilire a salariului, față de cadrele didactice care dețineau în decembrie 2009 titlul de doctor și care beneficiau de sporul de 15%, iar după data de 01.01.2010 au primit sume compensatorii în baza art.30 (6) din Legea 330/2009.
Curtea observă, în acest context, că recurenta reclamantă nu solicită sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal ce reglementează salarizarea, ci solicită aplicarea și situației lor a dispozițiilor art.30 (6) din Legea 330/2009, pentru comparabilitate și analogie de titlu științific superior, în baza OUG 137/2000, 16 alin. 1din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasială, de pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnată de toate statele membre.
Or, în această circumstanță sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Sunt aplicabile și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.1325/2008, reținute și de către judecătorul fondului conform cărora „ dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.147 (7) din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, Curtea constată că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de angajator în sensul OG 137/2000, art.16 din Constituție și actele normative internaționale indicate de recurent și că nu poate obliga angajatorul la acordarea unor despăgubiri rezultate din aplicarea unui text de lege, altul decât cel incident situație particulare a acestora împrejurare reținută corect și de către prima instanță.
Într-adevăr, așa cum susține recurenta dispozițiile legii 330/2009 arată că la baza stabilirii salariilor stau principiile reglementate în art. 3 li t „d) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar”
Dacă aceste principii de echitate și egalitate sunt respectate de legiuitor sunt aspecte de competența Curții Constituționale, conform dispozițiilor legii 47/1992.
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de USLIP Iași, în numele și pentru membrul de sindicat, împotriva sentinței civile nr.2581 din 28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.11. 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, C. B. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored.S.A.C.
2 ex- 11.11.2013
Tribunalul Iasi - F. E. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 361/2013.... → |
|---|
