Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1702/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1702/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 11854/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1702/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind recursul declarat de recurentul USLIP Iași, în numele și pentru membrul de sindicat B. A., împotriva sentinței civile nr. 2587 din 28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind Școala Gimnazială H..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului de judecată dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamantul B. A., a chemat în judecată pe pârâta Școala Gimnazială H., solicitând obligarea acestuia la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sume actualizate potrivit ratei inflației pana la data plații efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, „personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază."
Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011), însă dispoziția de mai sus nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul științific de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit nelegal, neconstituțional și discriminatoriu, astfel că, practic, cadrele didactice aflate în situații identice, deținând titlul științific de doctor - sunt remunerate diferit, in funcție de data deținerii titlului: cele care au obținut titlul științific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 primesc în continuare drepturile prevăzute de textul statutului personalului didactic, sub formă de compensație tranzitorie, iar cele care au obținut titlul ulterior datei de 1 ianuarie 2010, nu primesc nimic.
În sensul celor afirmate, reclamantul a citat textul art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ:” Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3”, aceste dispoziții fiind aplicabile și în anul în curs, efect al Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la articolul unic, pct. 2, art. II. 1 alin. (4) prevede: „începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.
Ori, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a menținut dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o . alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice, intenția evidenta a legiuitorului - Parlamentul României - a fost deci ca sporul de 15% pentru titlul științific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ca recompensă pentru efortul depus și pentru titlu în sine (în condițiile în care titlul de doctor nu este o condiție esențială pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul preuniversitar, așa cum este în învățământul superior).
Totuși, membrul de sindicat reprezentat în prezenta cauză nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului științific de doctor, deoarece, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții și are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, obținând titlul de doctor în anul 2010.
A considerat reclamantul că prin neacordarea acestui drept, se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept, referindu-se la principiul egalității și nediscriminării.
In opinia reclamantului, diferențierea operată - în funcție de data obținerii titlului respectiv înainte sau după data de 31 decembrie 2009 - în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate, iar pe fond a solicitat admiterea acțiunii.
Prin precizările depuse ulterior, reclamantul a solicitat calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale începând cu data susținerii tezei de doctorat în ședință publică, 14.05.2010.
Pârâta Școala Gimnazială H. nu a formulat întâmpinare
C. Național pentru Combaterea Discriminării a depus „punct de vedere”.
Reclamantul a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2587 din 28.06.2013, Tribunalul Iași „În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 republicată, sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, excepție invocata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași.
Respinge cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze.
Respinge, ca nefondata, acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași cu sediul in Iași, . in numele si pentru reclamantul B. G. A. in contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială H., cu sediul în ..”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit 29 alin1.din Legea 47/1992 „Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate in fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța in vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”. Conform alineatului 4 al aceluiași text „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța in fata căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, si va fi însoțita de dovezile depuse de parti”.
Excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, text dintr-o lege în vigoare, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituționale.
În ceea ce privește legătura dintre excepția invocata și soluționarea cauzei, a apreciat ca necesară statuarea Curții Constituționale asupra acestui aspect, întrucât însăși pretenția dedusă judecății se întemeiaza pe aprecierea neconstituționalității acestui text.
În consecința, a apreciat ca întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care se va sesiza Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederii art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, cu modificări ulterioare.
În opinia instanței, s-a reținut prioritar ca dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 sunt apreciate ca neconstituționale în măsura în care exclud angajatii care ulterior datei de 31 decembrie 2009 au obținut titlu științific de doctor de la plata compensație tranzitorii prevăzuta de textul legal. În acest sens, se solicita Curtii Constituționale să statueze, în sensul acordării, unei diferente salariale – în sens legal suma compensatorie, – tuturor persoanelor care beneficiază de titlul stiintific de doctor, indiferent de data obtinerii acestuia.Or, în acest sens, Curtea a arătat în jurisprudenta sa că în condițiile în care nu se solicită constatarea neconstituționalități vreunei sintagme din textul criticat, ci se aduce în discuție o pretinsă soluție legislativă necuprinsă normativ în textul criticat nu intră în competența Curții să complinească un atare text legislativ, întrucât s-ar încălca sfera de competență a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că „sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula“
În consecință, fața de jurisprudenta anterioara a Curții Constituționale, instanța a apreciat excepția ca neîntemeiata, urmând ca în baza art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 republicata, să sesizeze Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011.
În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța o va respinge, având în vedere că sesizarea Curții Constituționale, nu are efect suspensiv legal.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul B. Gh. A. I. este angajatul pârâtei Școala Gimnazială H..
Prin Ordinul nr. 5729/24.11.2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor reclamantului, în domeniul istorie, la data de 5.05.2011 fiind eliberată diploma de doctor în fizică.
Potrivit disp. art. 50, alin. (10) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 7 din Legea 128/1997, publicata în M.Of. 158 din 16 iulie 1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, era remunerat cu 15% în plus la salariul de baza.
Ordonanța de Urgenta nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, ordonanta ce a abrogat disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997, a fost respinsă prin Legea 30/2012.
Însă la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea 330/2009, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din acest act normativ începând cu data intrãrii în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevãzut la alin. (1) sunt și rãmân în mod exclusiv cele prevãzute în prezenta lege. De asemenea, conform disp. art. 30 alin. 1 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Dispozițiile Legii 128/1997 au fost abrogate expres prin norma înscrisa în art.361 dn Legea 1/2011.
Chiar daca maniera legislativa de reglementare rămâne în esența confuza și nesistematizata, trebuie apreciat fața de succesiunea actelor normative, dispozițiile imperative și exprese ale Legii 330/2009 și Ordinului 42/2010, că începând cu data de 01.01.2010 drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plãtit din bugetul general consolidat al statului, din care face parte și reclamanta, au fost reglementate exclusiv în baza Legii nr.330/2009, act normativ care nu a prevăzut acordarea sumei de 15% in plus pentru deținătorii titlului știintific de doctor, fiind astfel abrogate implicit prevederile art. 50, alin. (10) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 7 din Legea 128/1997.
De asemenea, potrivit disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie.
Noile acte normative au prevăzut acordarea unor sume tranzitorii compensatorii de natură să asigure în plata aceleași drepturi salariale pentru personalul bugetar ce beneficia anterior de sporul aferent titlului de doctor, fără însă a extinde acordarea acestor sume și pentru personalul ce ar dobândi ulterior acest titlu științific. Din aceasta perspectiva conservarea drepturilor salariale instituite prin acte normative anterioare nu poate genera efecte juridice favorabile ulterioare pentru întreg personalul bugetar contractual, atâta timp cat potrivit principiului aplicării legii civile în timp, legea ieșita din vigoare nu poate ultraactiva.
În acest sens, prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale s-a reținut că este dreptul Guvernului de a acorda suplimentări de sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna; de asemenea, numai Guvernul este cel care va stabili cuantumul depășirii limitei individuale de 30% si numai Guvernul este cel ce va aprecia “condițiile temporare de munca”, aceasta prevedere legala lăsând deschisa posibilitatea Guvernului de a completa salarizarea unor categorii de persoane pe care numai Guvernul o va stabili in condițiile legii.
Instanța a reținut în același sens și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2009 a Curții Constituționale potrivit cărora dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, Tribunalul nu poate obliga pârâta la plata drepturilor bănești solicitate, peste conținutul dispozițiilor normative exprese sau aplicând o dispoziție legală unor persoane pentru cărora nu le este destinată considerând că aceasta este discriminatorie, în condițiile în care stabilirea sau acordarea unor sporuri ține exclusiv de politica financiară a statului, Guvernul fiind cel îndreptățit a decide în această materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamantul B. A..
Față de motivarea primei instanțe, recurentul consideră, dar fără a contesta atributul puterii executive de a fi decident în materie de politică financiară a statului, că puterea de decizie a autorității statale trebuie să fie conformă cu dispozițiile constituționale și să nu creeze discriminări nejustificate între categorii profesionale.
Susține recurentul că criteriul temporal în sine nu este o motivație suficientă pentru justificarea diferenței de tratament, motiv pentru care reiterează dispozițiile constituționale, respectiv art. 16 alin. 1 din Constituție, dar și art. 5 alin. 1 Codul muncii, art. 14 din CEDO, obligatorii în raport de art. 20 alin. 1 din Constituție, care îl îndreptățesc să conteste, din punct de vedere al conformității cu principiile constituționale, dispozițiile legale criticate.
Mai arată recurentul că, în motivarea sa, instanța de fond invocă decizia 1325/2009 a Curții Constituționale, care se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu are legătură cu dispozițiile OG nr. 137/2000, concluzionând că, prin neacordarea remunerației aferente titlului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31.12.2009, se creează o situație de discriminare, încălcându-se, astfel, principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constitute, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție.
Prin urmare, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare și menținerea măsurii de sesizare a Curții Constituționale.
Intimata Școala Gimnazială H. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Pretenția dedusă judecății, astfel cum a fost precizată ulterior formulării cererii de chemare în judecată, o constituie calculul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 14.05.2010, data susținerii tezei de doctorat în ședință publică.
Recurentul, cadru didactic în învățământul preuniversitar, face parte din personalul plătit din fonduri publice. Salarizarea sa a fost reglementată, începând cu data de 1.01.2010, de Legea nr. 330/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Unul din principiile care au stat la baza sistemului de salarizare reglementat de Legea nr. 330/2009, a fost cel al supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii, așa cum prevede art. 3 lit. b din acest act normativ. Mai mult, angajatorul este cel care, conform legii, procedează la încadrarea salariaților și stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, în acest sens fiind emis un act administrativ, care poate fi contestat de persoana nemulțumită.
În prezenta cauză, recurentul solicită direct instanței de jurisdicție a muncii acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor. Acest drept salarial nu este prevăzut de Legea nr. 330/2010, și nici de actele normative ulterioare care au reglementat salarizarea recurentului, respectiv Legea nr. 285/2010 și Legea nr. 63/2011, deci nu există, începând cu data de 14.05.2010, o normă juridică de forța legii care să prevadă acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor.
Totuși, în susținerea solicitării sale de acordare a acestui drept salarial, recurentul, invocând discriminarea nejustificată, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între categorii profesionale, menționează dispozițiile art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011, care prevăd că „persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3”.
Cu privire la acest text de lege, recurentul a invocat, raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție, excepția de neconstituționalitate. Stabilirea caracterului neconstituțional al unei dispoziții legale în vigoare constituie atributul exclusiv al Curții Constituționale, în acest sens fiind și sesizată, de către prima instanță, Curtea Constituțională, o eventuală admitere a acestei excepții putând constitui cauză de revizuire a hotărârii, potrivit art. 322 pct. 10 Cod proc. civilă.
Față de prevederile art. 20 din Constituție, se reține că judecătorul național este cel care stabilește, într-un caz concret, dacă aplicarea legii interne, în prezenta cauză art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011, produce efecte contrare tratatului internațional, deci vine în contradicție cu art. 14 CEDO, cum susține recurentul.
Potrivit art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost redat de recurent, „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Așadar, protecția pe care o oferă art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului este una limitată. Dreptul de a nu fi supus discriminării nu are un caracter autonom, ci trebuie analizat prin raportare la exercitarea unui drept garantat de Convenție, aceasta fiind și interpretarea constantă a Curții Europene. Recurentul nu invocă un drept autonom garantat de Convenție.
Însă, Protocolul adițional nr. 12 al Convenției Europene introduce o clauză generală, prin care se interzice discriminarea în legătură cu orice drept garantat de legea internă. Protocolul acesta este în vigoare de la 1 aprilie 2005 și a fost ratificat de România la 1 noiembrie 2006.
Articolul 1 al Protocolului nr. 12 precizează că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată, fără vreo discriminare, fondată în special pe sex, rasă,culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice fel, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Or, așa cum s-a arătat, începând cu data de 14.05.2010, sporul de 15% pentru titlul științific de doctor nu este prevăzut de lege. D. urmare, dreptul salarial solicitat nu intră în sfera de protecție a art. 1 al Protocolului nr. 12 al Convenției Europene, deci aplicarea legii interne ( art. 8 Anexa 5 Capitolul I din Legea nr. 63/2011) nu poate veni în contradicție cu principiul egalității de tratament.
Referitor la decizia nr. 1325/2009 a Curții Constituționale, menționată în considerente de prima instanță, se constată că aceasta privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. Decizia Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, prin care instanța de control constituțional a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, este decizia nr. 1325/2008.
În consecință, față de considerentele expuse, care înlocuiesc parțial considerentele primei instanțe, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de USLIP Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 2587 din 28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.11.2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat B.C.
2 ex/2.11.2013
Tribunalul Iași – F. C. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2085/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 683/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
