Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 662/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1396/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 662/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurentul A. C. împotriva sentinței civile nr. 2909 din 12.11.2012 a Tribunalului Iași, intimată fiind U. P. A. Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat V. M. pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al patrulea termen de judecată, intimata nu a răspuns la excepția de nelegalitate cu care a fost citat.
Avocat V. M. precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 4 din Legea 554/2004 constată că este competentă material în a soluționa excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 238/2011 a Senatului Universității „P. A.” Iași. Nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul apărătoarei recurentului pe excepția de nelegalitate și pe recurs.
Avocat V. M., pe excepția de nelegalitate a Hotărârii 238/2011 a Senatului Universității P. A. Iași, arată că decizia de încetare a contractului de muncă a fost semnată de profesor B. în calitate de mandatar al Universității „P. A.” Iași.
Potrivit Legii învățământului nr. 1/2011, în vigoare la data emiterii hotărârii de către Senat, reprezentarea universităților este asigurată prin Rectorul desemnat fie pe baza unui concurs public fie prin vot universal a tuturor cadrelor didactice ale Universității. Funcția de mandatar în care a fost desemnat profesorul B. nu mai este prevăzută în Legea învățământului, fapt care atrage nelegalitatea hotărârii Senatului.
Solicită să se aibă în vedere la analiza nelegalității hotărârii Senatului și considerentele sentinței 398/2013 a Curții de Apel București care constată de asemenea nelegalitatea Ordinului 3684/2012 emis în baza hotărârii Senatului universității 298/2011. Această hotărâre a Senatului nu desemnează rectorul, care este singurul îndreptățit să reprezinte universitatea.
Solicită admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, precizează că decizia de încetare a contractului de muncă nu putea interveni decât după reintegrarea efectivă a salariaților . Decizia 436/1 11 2011 este o decizie formală, emisă fără intenția de a produce efecte juridice. Nu se face dovada că o dată cu reintegrarea au fost reintroduse în organigramă postul și funcția. Caracterul formal al deciziei rezultă chiar din conținutul acesteia în care se arată că lucrul efectiv va începe după depunerea actelor necesare întocmirii dosarului personal, în contradicție cu dispozitivul sentinței ce a dispus reintegrarea. Deasemeni, nu este dovada că a încetat de drept funcția celui care a ținut locul profesorului A..
Speța, din punct de vedere juridic este simplă prin argumentele juridice aduse. Fiind vorba de o universitate privată, dispozițiile privind încetarea raporturilor de muncă potrivit art. 56 lit. c Codul Muncii nu sunt aplicabile. Dovada în acest sens este faptul că persoanele ajunse la vârsta de pensionare pot să își continue activitatea pe baza hotărârii Senatului. La data nașterii litigiului, cadrele universitare care ieșeau la pensie încheiau contract de colaborare pe 1 an, care se reînoia. Reclamantul se afla în derularea unor raporturi de muncă încheiat pe baza unui contract de muncă, cu aprobarea Senatului, deși depășise vârsta de pensionare.
Încetarea contractului de muncă este cu atât mai sancționabilă în condițiile în care reclamantul are calitatea de membru fondator al universității și membru în Consiliul de Administrație.
Pentru toate aceste motive, expuse pe larg și în motivele de recurs, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr._, reclamantul A. C. a chemat în judecată pe pârâta U. „P. A.” din Iași solicitând constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă din 05.01.2012, anularea acesteia, reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate cu indicele de inflație calculate de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile art. 56 alin. 2 din Codul muncii potrivit căruia constatarea cazului de încetare de drept a contractului de muncă ca urmare a pensionării se face în scris, prin decizie a angajatorului, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia.
Or, decizia contestată a fost emisă mult după intervenirea cazului de încetare, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
În subsidiar, solicită anularea deciziei din 05.01.2012 ca fiind emisă pro causa și de către o persoană fără calitatea de a reprezenta angajatorul.
Prin sentința civilă nr. 609/LM/AS/13.07.2011 definitivă și irevocabilă, Tribunalul G. a constatat că reclamanții au calitatea de salariați ai Universității „P. A.” din Iași și a dispus reintegrarea în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009. Datorită demersurilor făcute de intimată (contestație la executare, cerere de suspendare a executării etc.) nu s-a putut efectua executarea silită decât la data de 02.02.2012, dată la care avocatul pârâtei a adus la cunoștința executorului judecătoresc că pentru toți cei 50 de creditori reintegrați s-au emis în luna ianuarie a.c. decizii de concediere sau decizii de încetarea contractului ca urmare a pensionării,reintegrarea rămânând fără obiect.
Consideră că scopul pentru care au fost emise toate aceste decizii, inclusiv decizia contestată prin prezenta, nu a fost unul real, ci doar pentru a împiedica executarea silită a sentinței mai sus menționate și reintegrarea efectivă.
În altă ordine de idei, decizia nr. 162 din 05.01.2012 este emisă de conf. univ. dr. B. S. în calitate de președinte al Universității „P. A.” din Iași ori, potrivit art. 213 alin. 6 din Legea Educației Naționale, Rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității. Același aspect rezultă și din prevederile art. 207 alin. 2, art. 211 alin. 1 și alin. 3 din aceeași lege.
Întrucât decizia contestată este un act juridic, ea trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate sub aspectul capacității și cauzei, lipsa acestora atrăgând nulitatea relativă a actului.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii arătând că Senatul Universității „P. A.” din Iași (Hotărârea nr. 238 din 01.11.2011), având în vedere dispozițiile art. 55 din Cartă, l-a mandat pe4 domnul conf. univ. dr. S. B. să pună în executare hotărârile judecătorești în care U. este parte și acesta prin Decizia nr. 436 din 01.11.2011 decide reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009.
Susține pârâta că U. „P. A.” din Iași a insistat pentru punerea în executare, prin acord, a sentinței Tribunalului G. și la data de 24.11.2011 a trimis reclamantului o scrisoare recomandată cu confirmare de primire și notă de inventar, prin care se comunica faptul că reclamantul a fost reintegrat și i se solicită ca în termen de 5 zile de la primirea acestei scrisori să comunice Universității actele necesare întocmirii dosarului personal pentru completarea registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași. Și acest demers a rămas fără nici un rezultat, motivat de faptul că reclamantul a refuzat să ridice de la poștă această scrisoare cu confirmare de primire. Această strategie a reclamantului,de a refuza orice comunicare cu U. și de a depune actele solicitate de către aceasta, este determinată de faptul că reclamantul a devenit pensionar.
Având în vedere atât vârsta reclamantului și atitudinea acestuia față de demersurile întreprinde se Universitate prin reprezentant, cât și dispozițiile din art. 289alin. 1 din legea educației naționale nr. 1/2011 (coroborate cu dispozițiile din vechea lege a învățământului și din vechiul Statut al personalului didactic, precum și cu cele din Codul muncii), reprezentantul legal al Universității „P. A.” din Iași a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a pensionării nr. 162/05.01.2012.
Mai susține pârâta că la data de 31.01.2012 prin sentința nr. 175/2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Iași a admis excepția de nelegalitate a procesului-verbal din 18.11.2009 ce privește alegerea Președintelui Universității P. A. din Iași, urmând ca instanța de fond să soluționeze litigiul fără luarea în considerare a actului a cărui nelegalitate s-a constatat. Menționează faptul că această sentință nu este definitivă și irevocabilă, împotriva acesteia U. P. A. din Iași formulând recurs ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Iași, în prezent suspendat prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție până la judecarea cererii de strămutare.
De asemenea, menționează faptul că Senatul Universității „P. A.” din Iași, la data de 03.02.2012, l-a reales pe conf. univ. dr. B. S. în funcția de președinte al Universității și, mai mult, prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3684 din 06.04.2012 domnul conf. univ. dr. S. B. a fost desemnat să exercite temporar atribuțiile de Rector al Universității „P. A.” din Iași.
Prin sentința civilă nr. 2909 din 12.11.2012 Tribunalul Iași respinge excepția nulității absolute
Respinge acțiunea formulata de contestatorul A. C. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat C. B., cu sediul în Iași, ., . in contradictoriu cu intimata U. P. A. din Iași cu sediul in Iași, .. 13.
Obligă contestatorul sa-i plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Analizând actele dosarului raportat la susținerile părților și dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 162/05.01.2012, U. „P. A.” Iași a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului A. C. în temeiul art. 56 lit. c din Codul Muncii, ca urmare a pensionării.
Potrivit disp. art. 56 lit. c Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionari, la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare. Art. 56 alin. 2 Codul Muncii prevede că pentru situațiile prevăzute la alin. 1 lit. c, j, constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în interval de 5 zile lucrătoare.
Se reține că legea nu prevede sancțiunea nulității absolute pentru decizia de încetare a contractului individual de muncă emisă cu depășirea termenului de 5 zile lucrătoare.
Cum cazurile de nulitate absolută a unei decizii de concediere sunt expres prevăzute de Codul Muncii, instanța va respinge excepția nulității absolute invocată de contestator ca neîntemeiată.
Susținerile reclamantului privind emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă de o persoană fără calitatea de a reprezenta angajatorul sunt neîntemeiate. Astfel, prin Hotărârea nr. 238/01.11.2011, Senatul Universității „P. A.” din Iași, reunit în ședința din 01.11.2011, a constatat vacantă funcția de Rector al Universității și a împuternicit pe președintele universității cu exercitarea prerogativelor de conducere și administrare în conformitate cu art. 55 din Carta Universității.
În ceea ce privește alegerea președintelui Universității „P. A.” Iași, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 175/2012, pronunțată în dosarul nr._, a admis excepția de nelegalitate a procesului-verbal din 18.11.2009. În recurs, Curtea de Apel Tg. M., a modificat în parte sentința și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului-verbal din 18.11.2009 privind alegerea Președintelui Universității „P. A.” Iași.
Cu privire la același aspect se reține că decizia nr. 436/01.11.2011, privind reintegrarea pe posturile didactice deținute anterior datei de 24.08.2009 a fost emisă de aceeași persoană în calitate de președinte al Universității „P. A.” Iași, mandatar al Senatului Universității „P. A.” Iași.
Pentru aceste motive, susținerile reclamantului referitoare la emiterea deciziei de către o persoană fără calitate sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A. C., considerând-o nelegală și netemeinică.
După ce, în prealabil, face o prezentare a situației de fapt, recurentul dezvăluie motivele de recurs.
Susține recurentul nelegalitatea deciziei de încetare a contractului de munca care a fost semnata de o persoana care nu are calitatea de reprezentant legal al Universității P. A. din Iași. Semnatarul acestei decizii de încetare, respectiv S. B., s-a proclamat președinte al UPA în urma organizării unor alegeri ilegale la 18 noiembrie 2009, alegeri convocate de un rector suspendat a cărei numire în funcție a fost infirmata prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care nu au fost analizate de instanța si care atrag nelegalitatea si netemeinicia hotărârii.
Decizia de încetare a contractului de muncă nu putea interveni decât după reintegrarea efectivă a salariaților conform cu titlul executoriu sentința 609/2011. Arată că executarea efectivă si legală a măsurii reintegrării sale s-a produs urmare a întocmirii procesului verbal al executorului judecătoresc, act execuțional de autoritate emis in dosarul de executare nr 1003/2011, act care nu a fost contestat.
Având în vedere ca reintegrarea efectivă s-a produs la 02.02.2012, emiterea deciziei de încetare la 05.01.2012 atrage nulitatea acesteia, urmare a lipsei de obiect, în sensul că raportul de munca și reactivarea contractului individual de munca nu se produsese încă.
Mai subliniază recurentul caracterul formal pro causa al deciziei de reintegrare emisa fără intenția de a produce efectele pretinse. Caracterul formal al acestei decizii pretins de reintegrare rezulta chiar din conținutul deciziei în care în mod explicit se arata că lucrul efectiv va începe după depunerea actelor necesare întocmirii dosarului personal, condiționare nelegala, în contradicție cu dispozitivul sentinței ce dispune reintegrarea necondiționat de îndeplinirea unor formalități. Caracterul formal rezulta si din neindicarea de către angajator a posturilor funcțiilor pentru care s-a dispus reintegrarea.
Susține recurentul că acest caracter formal rezultă și din faptul că UPA a solicitat instanței suspendarea executării sentinței și a contestat prin motivele de recurs calitatea sa de salariat. De asemeni se adresează Tribunalului G. solicitând ca pe calea contestației la executare sa se lămurească înțelesul dispozitivului sentinței de reintegrare, fapt care descalifica acest act.
Mai motivează recurentul că fundamentul nelegalității acestor desemnări l-a constituit împiedicarea participării reprezentanților tuturor facultăților la constituirea unui Senat legal; împiedicarea participării subsemnatului in calitate de membru a comunității universitare la alegerile de constituire ale Senatului si de desemnare a funcțiilor de conducere al instituției;organizarea de alegeri Înaintea împlinirii mandatului legal de 4 ani. In aceste condiții respectând hotărârile pronunțate si principiul puterii de lucru judecat, nici un organ de conducere al Universității desemnat în baza alegerilor calificate ca nelegale nu poate sa reprezinte legal si legitim instituția de învatamant. Condiția esențiala a legalității constituții Senatului este data de reprezentarea în organul suprem de conducere a tuturor facultăților instituției de învatamant superior, condiție ce nu se poate determina din analiza înscrisului ce se constituie legitimarea semnatarului cererii. Daca rectorul instituției a fost infirmat, efect al unor alegeri nelegale, nici un ocupant al celorlalte funcții dc conducere a Universității nu poate sa se bucure de legalitate si legitimitate.
Mai motivează recurentul că organele de conducere ale universității nu vor putea fi legal constituite decât dupa reintegrarea efectiva a salariaților care, având calitatea de cadre didactice - membri ai comunității universitare - sunt îndreptățiți sa participe la alegerile la nivel de facultate în vederea desemnării reprezentanților fiecărei facultăți in Senatul Universității conform cu art 209 al 1 lit b din legea 1/201 1. Cum in prezent U. P. A. din Iasi nu este condusa de organe de conducere desemnate în mod legal, potrivit art 210 NCC actele de administrare si dispoziție revin fondatorilor, calitate pe care o au prof.univ. A. C. si prof univ dr N. N. si prof univ dr D. Tompea . Acesta din urma, aflându-se în contrarietate de interese nu se poate implica in aceste decizii. Ca fondatorii au putere de decizie rezulta si din art 211 al 7 din legea 1/2011 conform cu care fondatorii numesc Consiliul de administrație si art 227 14/201 1 conform cu care fondatorii avizează Carta Universitara.
Prin urmare actele in litigiu sunt nule fiind semnate de o persoana fara drept legal de a reprezenta angajatorul. Legea 1/2011 nu prevede funcția de președinte pretins a justifica emiterea si semnarea actului in litigiu.
Mai motivează recurentul că lipsa de eficienta a acestui act este dată si de măsura reintegrării dispusa prin procesul verbal al executorului judecătoresc, măsura care nefiind invalidata de către angajator are ca efect înlăturarea consecințelor oricăror acte emise de angajator anterior emiterii de către executor a procesului verbal de reintegrare ( 02 02 2012).
Lipsa de eficiență a acestui act este justificata si prin desființarea ei integrală prin mai multe hotărâri judecătorești.
Recurentul susține că instanța a făcut o aplicare greșita a legii și atunci când a apreciat ca sunt incidente dispozițiile art.56 lit.c Codul Muncii ignorând faptul ca angajatorul este o persoana juridica de drept privat cărei nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Dovada în acest sens este faptul ca persoanele ajunse la vârsta de pensionare pot sa îsi continue activitatea pe baza hotărârii Senatului, condiția esențiala în cauza fiind constituirea unui Senat legal si legitim fapt care nu se regăsește în speța.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fondul cauzei anularea deciziei de încetare a contractului individual de munca din 05 01 2012, reintegrarea efectiva în funcția deținuta anterior emiterii deciziei cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si actualizate cu indicele de inflație calculate de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva. Cu cheltuieli de judecata.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 ind.1, art.312 Cod pr civilă.
În recurs, recurentul contestator A. C. a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii Senatului Universității P. A. nr. 238/01.11.2011. Susține recurentul că funcția de mandatar sau de președinte al Universității nu mai este prevăzută în legea învățământului. Hotărârea nu exprimă voința unui Senat legal constituit. Indică în argumentarea excepției și sentința nr.398/29.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.
S-au prezentat la dosar hotărâri judecătorești.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs, excepția invocată și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a hotărârii Senatului Universității P. A. nr. 238/01.11.2011 Curtea reține că este nefondată.
Hotărârea nr. 238/01.11.2011 atestă că Senatul Universității „P. A.” din Iași, reunit în ședința din 01.11.2011, a constatat vacantă funcția de Rector al Universității și a împuternicit pe președintele universității cu exercitarea prerogativelor de conducere și administrare în conformitate cu art. 55 din Carta Universității
La momentul emiterii hotărârii de către Senat era în vigoare Legea 1/2011, invocată de recurent.
Dispozițiile actului normativ indicat, prin art.207, nu mai reglementează funcția de președinte al universității și ca atare nu arogă acestuia competențe de prerogativelor de conducere și administrare.
Însă, această funcție este reglementată de Carta Universitară, adoptată de Senatul Universității și care se circumscrie dispozițiilor art.213 alin.2 lit.b din legea 1/2011, prin art.55 din Cartă reglementându-se atribuțiile Președintelui Universității.
În condițiile în care legea învățământului nu reglementează cine reprezintă interesele instituției pe perioada vacanței funcției de rector ( până la desemnarea rectorului într-una din modalitățile prevăzute de art.209 sau art.214) sunt aplicabile dispozițiile Cartei Universitare. Aceasta cu atât mai mult, cu cât prin sentința civilă nr.398/29.01.2013 s-a constatat nelegalitatea OMECTS nr.3684/06.04._.
A mai susținut recurentul că hotărârea nu exprimă voința unui Senat legal constituit, în sensul că nu a fost constituit din reprezentanții tuturor cadrelor didactice.
Potrivit art. 208 din Legea 1/2011 “(1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic și de cercetare și din 25% reprezentanți ai studenților”, iar art.36 din Carta Universitară statuează că hotărârile se iau cu majoritatea membrilor prezenți, cu condiția ca cei prezenți să reprezinte 2/3 din totalul membrilor.
Curtea notează recurentul nu a contestat că cei prezenți la întrunirea din data de 01.11.2011 au fost în proporție de minim 2/3 din totalul membrilor, ci faptul că Senatul nu a fost constituit din reprezentanții tuturor cadrelor didactice, ceea ce nu constituie o echivalență de situații.
În condițiile în care recurentul nu a susținut argumentat nelegalitatea Hotărârii nr. 238/01.11.2011 a Senatului Universității „P. A.” din Iași, se constată că aceasta are forță probantă în privința deciziilor ce le încorporează.
Excepția de nelegalitate a hotărârii Senatului Universității P. A. nr. 238/01.11.2011 va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul litigios, Curtea notează că prin cererea de chemare în judecată contestatorul a fixat obiectul dedus judecății ca fiind constatarea nulității absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.162 din 05.01.2012, anularea acesteia, reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate cu indicele de inflație calculate de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În aceste limite judecătorul fondului a efectuat cercetarea judecătorească.
Prin sentința civila nr.609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și recurentul - contestator din prezenta cauză, A. C., și s-a constatat calitatea reclamanților de salariați ai recurentei intimate U. ,,P. A.” din Iași, cu consecința reintegrării în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009.
În executarea sentinței menționate intimata a emis decizia nr. 436 din 01.11.2011, prin care, reluându-se dispozitivul titlului executoriu, dispune reintegrarea pe posturile didactice (funcțiile didactice) deținute anterior datei de 24.08.2009, a mai multor persoane, printre care și recurentul, potrivit sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțate de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._, urmând ca lucrul efectiv să înceapă după ce fiecare dintre aceste persoane va aduce actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași. Recurenta a mai dispus, prin aceeași decizie, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat persoanele menționate de la data de 08.10.2009, până la data reintegrării efective în funcție, care se va face după întocmirea unui raport de expertiză contabilă în funcție de actele ce vor fi depuse de către aceste persoane.
La art. 2 din decizie se dispune trimiterea de notificări către toate persoanele pentru a fi invitate pentru aplicarea, prin acord, a sentinței civile menționate, emiterea de adrese către aceste persoane prin care să fie solicitate toate actele necesare întocmirii dosarului personal și punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Actele dosarului dezvăluie faptul că decizia nr. 436 din 01.11.2011 nu a fost contestată de recurent nici în dosarul pendinte și nici pe cale separată.
În aceste circumstanțe decizia nr.436 din 01.11.2011 a produs efectul reintegrării în privința recurentului, decizie emisă anterior întocmirii actelor de executare silită în dosarul nr.1003/2011.
Curtea observă că în cererea introductivă, pe lângă faptul că nu cerere anularea deciziei nr.436/2011, contestatorul nu aduce nici critici de nelegalitate împotriva acestui act, menite să atragă eventual, înlăturarea deciziei dintre probele cauzei. În recurs se fac apărări pe decizia nr.436/2011 care nu au fost aduse în discuție în primă fază procesuală.
În ceea ce privește decizia nr.162 din 05.01.2012 Curtea reține că judecătorul fondului a făcut o interpretare judicioasă a probelor cauzei în raport de dispozițiile art. 56 lit. c Codul Muncii, dispoziții aplicabile situației recurentului. Împrejurarea că angajatorul este o persoană juridică de drept privat nu exclude de la incidență dispozițiile art. 56 lit. c Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 56 lit. c Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionari. Art.56 alin.2 Codul Muncii prevede că pentru situațiile prevăzute la alin.1 lit. c, j, constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în interval de 5 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art 129din legea 128/1997 ( în vigoare la data îndeplinirii condițiilor de pensionare de către contestator):
“(1) Profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor pot rămâne în activitate pana la vârsta de 65 de ani.
(2) La împlinirea vârstei de pensionare, profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor, cu excepțiile prevăzute în titlul VIII - Dispoziții tranzitorii și finale, care dovedesc competenta profesională deosebita, pot fi mentinuti ca titulari în funcția didactica, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuala a senatului universitar, prin vot nominal deschis, pana la împlinirea vârstei de 70 de ani”.
Nu există probe care să ateste faptul că recurentului a solicitat și i s-a aprobat continuarea activității și după îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare, conform textului legal anterior citat.
De altfel la data de 13.09.2010 Casa Județeană de Pensii Iași a emis în beneficiul recurentului decizia de pensionare nr._, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 04.08.2010.
Curtea nu poate reține apărarea recurentului în sensul în care decizia de încetare a contractului de muncă este sancționabilă pentru faptul că are calitatea de fondator al universității și are calitatea de membru al consiliului de administrație. Aceasta deoarece incidența dispozițiilor 56 lit. c Codul Muncii acestei vizează calitatea de salariat și nu calitatea de fondator ori de membru al consiliului de administrație, fiind noțiuni total distincte cu drepturi și obligații juridice diferite.
Argumentele judecătorului fondului referitoare la apărările contestatorului, susținute și în recurs privind emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă de o persoană fără calitatea de a reprezenta angajatorul sunt juste. Hotărârea nr. 238/01.11.2011 atestă că Senatul Universității „P. A.” din Iași, reunit în ședința din 01.11.2011, a constatat vacantă funcția de Rector al Universității și a împuternicit pe președintele universității cu exercitarea prerogativelor de conducere și administrare în conformitate cu art. 55 din Carta Universității. Emiterea decizie de încetare a contractului de muncă a fost dată în exercitarea competențelor acordate Senatul Universității.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate a hotărârii Senatului Universității P. A. nr. 238/01.11.2011, invocată de recurentul contestator.
Respinge recursul formulat de contestatorul A. C. împotriva sentinței civile nr. 2909 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi, 10.05. 2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, E. G. |
Red./tehnored./P.D.
2 ex./29.06.2013
Tribunal Iași – T. P..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 199/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1858/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
