Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1486/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 25/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. P.
Judecător G. P.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind apelul declarat de apelanta S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. – S. de T. Feroviar de Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 643 din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind S. I. și SNTFC CFR Călători SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică - lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, la dosar s-a depus întâmpinare iar prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului de judecată dă citire raportului asupra apelului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 643 din data de 03.078.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă excepția prescripției, cu privire la drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.07.2009 – 26.03.2010.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. C. I., domiciliat în mun. Bârlad, în contradictoriu cu pârâta SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul în București, și S. de T. Feroviar de Călători Iași și, în consecință a fost obligată pârâta SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA să calculeze și să plătească reclamantului S. C. I. diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008 – 2011, și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 27.03.2010 – 31.12.2010, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
S-au respins ca prescrise, drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.07.2009 – 26.03.2010.
S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiții speciale pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2011.
Pentru a se pronunța a astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de reclamantul S. C. I. în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de T. Feroviar de Călători ” CFR Călători” SA și S. de T. Feroviar de Călători Iași, s-a solicitat obligarea pârâtelor la acordarea drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41, alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 și cele efectiv plătite pentru perioada 01.07._12, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada pentru care solicită drepturile bănești a fost angajat la S. Națională de T. Feroviar de Călători ” CFR Călători” Iași . Pentru anii 2009 și 2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă între SNTC CFR Călători SA și sindicatele reprezentative ale salariaților, prin care s-au acordat drepturi salariale, prime și alte sporuri. Astfel, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de R. Transporturi, aplicabil pentru anii 2008-2010 s-au stabilit conform art.41 coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoriilor de salariați din ramura transporturi.
La alin.3 lit. a) se prevede că salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil de la 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, indemnizații adaosuri incluse în acesta.
Contrar acestor dispoziții, în grilele de salarizare a fost prevăzut începând cu 01.07.2008- -570 lei și de la 21.04.2010 -600 lei. D. urmare, precizează reclamantul, aceasta reprezintă o încălcare a prevederilor Contractului Colectiv la nivel de ramură transporturi prin stabilirea la nivel de unitate a unor dispoziții inferioare contractului superior, contrar prevederilor codului muncii.
Arată că potrivit Contractului Colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi valabil pentru anii 2008-2010, art.4(2), valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Solicită acordarea sumelor ce constituie diferența dintre drepturile bănești cuvenite și cele plătite efectiv, actualizate cu rata inflației la data plății.
În drept, își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Codului muncii, Legii nr.62/2011, ale CCM valabile pentru perioada pentru care sunt solicitate drepturile.
La dosarul cauzei s-au depus extrase din CCM de Muncă la Nivel de R. Transporturi, practică judiciară.
Pârâta SNTFC „ CFR Călători” SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 01.07._10.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, motivat de faptul că drepturile pe care reclamantul le solicită sunt prevăzute într-un contract la care societatea nu este parte și deci ale cărui clauze nu-i sunt opozabile așa încât obligarea la plata unor diferențe salariale care își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi lipsită de temei.
Examinând prioritar excepția invocată, față de obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, raportat la termenul de prescripție de 3 ani de la data introducerii cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 268 (1) lit. c din Codul muncii, reținându-se aplicabilitatea în cauză a prevederilor 2501 alin.1 coroborate cu art.2517 și 2552 din Codul civil, urmând a se respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01.07._10.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul S. C.I. a solicitat obligarea pârâtelor la plata retroactivă a drepturilor salariale neacordate la termenele de scadență în timpul cât au durat raporturile de muncă, actualizate cu rata inflației, cu începere de la data nașterii dreptului până la data plății efective, reprezentând diferența de salariu rezultată din salariu de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art.41 din CCM la Nivel de R. Transporturi valabil pentru 2008-2010 și sumele efectiv primite, pentru perioada 01.07._12, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, precum și cheltuielile de judecată.
Potrivit art. 41 din CCM la Nivel de R. Transporturi aplicabil pentru anii 2008-2010, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoriile de salariați din ramura transporturi. La alin.3 lit. a se prevede că salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil de la 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, indemnizații adaosuri incluse în acesta.
Potrivit art.41 alin.1 lit. b din contract părțile stabilesc de comun acord următoarele: „ Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40, pct.3 lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.40 pct.1 din prezentul contract de muncă, așa cum au fost înscrise la lit. b al aceluiași alineat. ”
În privința inopozabilității CCM. la nivel de ramură, instanța a reținut că fiind cuprinsă în anexa nr.5 la C.C.M. la nivel de ramură transporturi, pârâta este parte contractantă, contractul fiindu-i opozabil.
Unitatea pârâtă a aplicat grile de salarizare sub nivelul celor negociate, fapt recunoscut și de aceasta în întâmpinare, respectiv începând cu 01.07.2008- -570 lei brut nivelul clasei I de salarizare și de la 21.04.2010 -600 lei.
Referitor la apărarea pârâtei, în sensul că este aplicabil C.C.M. la nivel de grup de unități, instanța a reținut că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 (in vigoare la data nașterii drepturilor pretinse prin cerere) “Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.” Art.38 alin.1 codul muncii prevede ca “Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.”
F. de aceste dispoziții legale instanța a constatat că, prin contractul colectiv de munca încheiat la nivelul grupului de unități, părțile nu puteau sa prevadă drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de munca la nivel de ramură în transportul feroviar iar de asemenea, salariații, prin reprezentanții lor, nu puteau renunța la drepturile care le sunt recunoscute de lege (in cauza de contractul colectiv de munca la nivel de ramură din transportul feroviar).
În consecința instanța a respins susținerile paratei care a arătat ca, prin actele adiționale la CCM la nivel de grup de unități, înregistrate sub nr. 370/20.06.2008, respectiv nr.2572 /04.06.2009 la Direcția de Munca si Protecție Sociala a municipiului București, s-au stabilit un alt salariu minim și alți coeficienți de ierarhizare.
Astfel, față de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de R. Transporturi, instanța a constatat că cererea reclamantului vizând perioada 26.03._10 este întemeiată, astfel că a admis-o în parte și a obligat pârâtele la calculul și plata către reclamantul S. C.I. a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și salariile efectiv plătite, pentru perioada 27.03._10, actualizate cu rata inflației la data plății efective. Întrucât salariații au dreptul la repararea integrala a prejudiciului, în baza art.166 alin.4 codul muncii, instanța le va obliga pe pârâte să plătească acestora drepturile salariale actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective.
Instanța a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01.07._10.
De asemenea, instanța a constatat neîntemeiată cererea formulată de reclamant pentru perioada 01.01._12, având în vedere denunțarea aplicării Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 de către părțile semnatare după data de 31.12.2010, așa cum reiese înscrisurile depuse la dosar( adresele nr.445/17.11.2010 și 283/16.11.2010 ale Confederației Naționale a Patronatului Român și adresa nr. 848/DDS/04.06.2013 a Ministerul Muncii, Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), cu privire la care a fost notificat și Ministerul Muncii, Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
D. urmare, cererea formulată de reclamant vizând perioada ulterioară datei de 31.12.2010 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. Națională de T. Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - S. de T. Feroviar de Călători Iași.
În motivarea apelului, neîncadrat în drept, se susține, față de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. d și art. 247 Codul muncii (articol abrogat prin Legea nr. 40/2011), că dispozițiile CCM valabil pe anii 2008-2010 la nivel de ramură transporturi nu se aplică reclamantei, întrucât, din documentația depusă la dosarul de fond, rezultă că, pentru perioada solicitată, acesteia i s-au aplicat prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010, acestea fiind obligatorii pentru părți.
În consecință, apelanta apreciază că nu poate fi obligată să aplice în mod direct art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru munca prestată, în aceeași perioadă de timp fiind valabile contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, astfel că acțiunea reclamantei este nefondată.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare prin care a sloicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței primei instanțe.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate și a aspectelor invocate de apelante în conformitate cu prevederile art. 478 și art. 480 n.c.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, pe care și-a întemeiat intimatul reclamant acțiunea, a fost încheiat între reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe.
Potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, act normativ în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, părțile au obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate; în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc si se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe au prevăzut, în art. 123 pct. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe care l-au încheiat, că acesta produce efecte „în toate unitățile nominalizate în anexa 5”.
Examinând anexa nr. 5 la contract, se constată că recurenta este nominalizată în această anexă la poziția 1, deci Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 produce efecte pentru toți salariații acesteia, potrivit art. 123 pct. 1 din contract.
Art. 123 pct. 1 din contract, ca și art. 3 alin. 1 din același contract, preiau dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii în vigoare în perioada 2009-2010, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă”, aceste dispoziții instituind o excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
De asemenea, pentru salariații recurentei produce efecte și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în acest sens fiind dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. a și b Codul muncii în vigoare în perioada 2009-2010
În ceea ce privește concursul între efectele contractelor colective de muncă încheiate la diferite niveluri (în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 247 Codul muncii, articol abrogat prin Legea nr. 40/2011), se reține, de principiu, că aplicarea contractelor colective de muncă încheiate la niveluri inferioare (contractele colective de muncă la nivel de unitate), nu înlătură aplicarea contractului colectiv de muncă încheiat la un nivel superior (contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi), așa cum consideră recurenta invocând dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. d și art. 73 lit. b din Legea nr. 168/1999, dacă aceste contracte colective conțin clauze ce stabilesc drepturi la niveluri diferite.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Intimatul reclamant și-a întemeiat acțiunea pe clauza cuprinsă în art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, care își produce efectele pentru toți salariații încadrați la recurentă, deoarece prevede drepturi la un nivel superior celor prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Astfel, art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 stabilește coeficienții minimi de ierarhizare, de la 1 la 2, pe categorii de salariați, respectiv muncitori, personal administrativ încadrat pe funcții, personal de specialitate încadrat pe funcții și personal încadrat pe funcții.
Potrivit art. 41 alin. 2, coeficienții minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stabilit prin art. 41, alin. (3), lit. a).
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Art. 41 alin. 3 lit. b prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1).
Așadar, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, părțile aveau obligația să stabilească salariile de bază minime brute, pentru fiecare categorie de salariați, prin aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, cel puțin la salariul de bază minim brut la nivel de transporturi stabilit prin art. 41 alin. 3 lit. a din același contract.
Evident că părțile implicate în negocierea contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior (așa cum este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate) puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mare de 700 lei, însă, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, nu puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mic de 700 lei, așa cum a procedat recurenta, la care să se aplice coeficienții minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010.
În aceste condiții, și fără a fi necesară constatarea prealabilă a nulității clauzelor contractuale de rang inferior cum susține apelanta, intimatul reclamant poate solicita aplicarea directă a prevederilor art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, deci acțiunea formulată, având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada în care acest contract și-a produs efectele, este întemeiată. Sub acest aspect, al aplicării directe a unei clauze dintr - un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, nu sunt relevante susținerile recurentei privind „eludarea dispozițiilor referitoare la prescripție cuprinse în Codul muncii”.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art.480 N.c.pr.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. – S. de T. Feroviar de Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 643 din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.11.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat P.G..
2 ex.18.12.2013
Tribunalul V. – I. R. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 988/2013.... → |
|---|
