Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1589/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1589/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 4262/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1589/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești privind recursul declarat de recurenta S. „C. Călători” SA București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 1081/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind U. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. R. pentru intimat, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al doilea termen de judecată, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură din cadrul instanței au fost înaintate relațiile ce au fost solicitate de la recurentă.
Instanța înmânează apărătorului intimatului duplicat de pe înscrisurile înaintate la dosar de către recurentă.
Avocat C. R. pentru intimat, învederează instanței că nu dorește amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor înaintate la dosar de către recurentă. Precizează că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordare cuvântului în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. R. pentru intimat, având cuvântul, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia și a se constata că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Susține că instanța de fond a admis acțiunea formulată de intimat raportat la probele administrate în cauză. Critica recurentei vizează o altă situație de fapt, procedura despăgubirilor colective nu a fost avută în vedere de către instanța de fond. De asemenea precizează că a analizat actele și lucrările dosarului iar criticile recurentei nu se regăsesc în acțiunea formulată de intimat.
În concluzie solicită respingerea acestuia și a se constata că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr._, contestatorul U. P. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 600/423 din 22.03.2012 emisă de S. „C. Călători” S.A. – STFC Iași.
În motivarea contestației, se arată că decizia de desfacere este nelegală, criteriul invocat prin art., 4 (2) de către pârâtă fiind nejustificat. Astfel, așa cum reiese din Fișa de evacuare a activității profesionale pe anul 2011, nota finală a fost „9”. În aceste condiții, criteriul indicat prin decizie, respectiv cel al „competenței profesionale” nu era de natură a determina selectarea contestatorului pentru concediere. O justă selectarea angajaților ce au fost disponibilizați ca urmare a concedierilor colective, în funcție de criteriul „competenței profesionale”, ar fi impus crearea unei liste a tuturor angajaților cu ordonarea acestora în funcție de rezultatele evaluărilor profesionale anuale. În caz contrar, selecția angajaților pentru disponibilizarea colectivă reprezintă o decizie arbitrară, ce dă naștere unor abuzuri din partea angajatorului.
Potrivit art. 5 din decizie, se susține de către pârâtă faptul că la data concedierii nu existau”posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză”. Apreciază că această afirmație este nereală, în perioada în care se efectuau concedierile colective unitatea pârâtă efectuând angajări.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației. Concedierile colective efectuate de societate au fost determinate de dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății așa cum rezultă din programul de eficientizare a activității S. „C.” Călători aprobat prin Hotărârea A. nr. 17/29.11.2011 și notificarea nr._ .
Evaluarea activității profesionale a fost legală și reală parcursă în mod efectiv pentru fiecare salariat în parte. Astfel, prin legea 40/2011 a fost adusă o modificare importantă art. 69 din Codul muncii, ce constă în introducerea unui nou alin. 3. Prin intermediul său au fost modificate criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. Pe primul plan aflându-se competența profesională, realizările de la locul de muncă.
Urmare a modificării legislației și așa cum este prevăzut prin disp. art. 77 din regulamentul intern, la nivel de societate s-a emis Dispoziția Directorului general al Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” S.A. nr. 85/07.12.2011, privind organizarea și desfășurarea activității de evaluare a salariaților. Întreaga procedură privind evaluarea profesională a salariaților a fost stabilită prin regulamentul intern al unității din 26.08.2011.
Prin sentința civilă nr.1081 din 01.04.2013 Tribunalul Iași admite contestația formulata de contestatorul U. P. cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat R. C. cu sediul in Iași, ..3, . in contradictoriu cu intimata S. „C. Calatori” SA cu sediul in București, ..38, sector 1.
Anulează decizia nr. 600/423/22.03.2012 emisa de intimata.
Obliga intimata sa achite contestatorului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii si până la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 600/423 din 22.03.2012 emisă de Societatea națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului U. P., inginer II la STFC Iași din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Conform deciziei, motivele de fapt care determină concedierea colectivă, sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din programul de eficientizare a activității S. C. Călători S.A. și Notificarea nr._ .
Se susține în decizie că salariatului U. P. i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, în perioada 24.02.2012 – 22.03.2012 și că acestuia i s-a aplicat criteriul privind competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță.
La dosar a fost depusă fișa de evaluare a activității profesionale pe anul 2011 a contestatorului U. P., întocmită de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” S.A., potrivit căreia, în anul 2011, i s-a acordat nota finală 9 și calificativul bine.
La interogatoriu, intimata a susținut că toate posturile au fost desființate la data de 24.02.2012, dar nu a făcut dovezi în acest sens.
Se mai reține că, potrivit disp. art. 69 din Codul Muncii, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
În speță, angajatorul nu a făcut dovada realizării efective a unei astfel de evaluări în ceea ce privește pe salariații ce ocupau funcția de inginer II în C. Serviciului tehnic.
Astfel, din statele de funcții, depuse în copie la dosar, rezultă că la Serviciul Tehnic la data de 13.10.2011 existau 2 posturi de inginer II, iar la data de 24.02.2012 figura un singur post de inginer II. Angajatorul nu a depus la dosar evaluarea realizării obiectivelor de performanță realizată pentru salariații Serviciului Organizare tehnic Investiții, Patrimoniu ce a stat la baza concedierii contestatorului.
Cu toate că îi revine sarcina probei, conform disp. art. 272 Codul Muncii, intimata nu a făcut dovezi privind locurile de muncă vacante în unitate la data de 22.03.2012 pentru a se putea verifica temeinicia susținerilor privind efectuarea de angajări în momentul concedierii contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. „C. Călători” SA București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în mod greșit a reținut instanța că nu a făcut dovada desființării efective a posturilor. Prin statul de funcții aflat la dosarul cauzei a fost făcută dovada că toate posturile au fost desființate la data de 24.02.2012, la data de 22.03.2012 neexistând locuri vacante, unitatea aflându-se în plin proces de reorganizare. Invocă incidența art.65 al.2- 67 Codul muncii. Programul de eficientizare a activității S. "C. Călători"SA și Notificarea nr._ evidențiază motivele care au determinat concedierea colectivă: dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, iar în ceea ce privește lista locurilor de muncă se dispune doar în cazul prevăzut de art.61 lit.c si d si art. 56 lit.e, nu și în cazul prevăzut de art.65 din codul muncii, cum este în cazul de față.
Mai motivează recurenta că în mod total eronat se reține că nu a făcut dovada realizării efective a evaluării profesionale a contestatorului. Evaluarea competenței profesionale este prevăzută prin dispozițiile art.69 alin 3 din Codul Muncii, raportat la disp. art.77 din Regulamentul intern si Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C.„C. Calatori,,SA nr.85/07.12.2011, rezultând astfel clar criteriul de departajare al salariaților Referitor la evaluarea obiectivelor de performanță arată că potrivit art. 69 alin.3 Codul muncii așa cum a fost modificat prin Legea 40/2011, angajatorul are obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților iar potrivit art. 242 lit.l din Codul muncii, acestea sunt stabilite prin Regulamentul intern al unității.Pe lângă criteriile stabilite la art.65 (7) din Contractul Colectiv de Muncă pe 2011/2012 și prin cifrele de reducere a numărului de salariați stabilite prin programul de restructurare și notificare, la baza concedierilor colective au stat și criteriile privind starea disciplinară și de competență a salariaților, acestora desființa du-li-se efectiv posturile de natura celor ocupate, desființarea acestora fiind reală si efectivă.
Mai motivează recurenta că în cuprinsul deciziei de concediere la art. 4 alin 1 au fost trecute în ordine criteriile care au stat la baza emiterii deciziei astfel încât contestatorul trebuia să îndeplinească în ordine și nu cumulativ unul sau mai multe criterii astfel că în cazul domnului U. P. au fost luate în considerare performanțele profesionale.
Prin urmare,solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
În drept își întemeiază recursul prezenta pe dispozițiile art. 304 pct.8, 9 Cod proc. civilă.
Intimatul U. P. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Între intimatul - contestator U. P. și recurenta S. „C. Călători” SA București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași s-au desfășurat raporturi juridice de muncă, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.1/2/2/2/UNPA/01.04.2001, salariatul îndeplinind funcția de inginer II.
Aceste raporturi de muncă au încetat prin decizia unilaterală a angajatorului, nr.600/423/11.03.2012, la data de 23.03.2012, după expirarea termenului de preaviz, (24.02.2012 – 22.03.2012) decizie ce formează obiectul controlului judecătoresc sub aspectul legalității și temeiniciei, în dosarul pendinte.
Curtea constată că temeiul legal al desfacerii contractului individual de muncă îl constituie art.65 din Codul muncii și a avut ca fundament hotărârea A.G.A. nr.17/29.11.2011.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia acestei decizii, se reține că, potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii menționat în decizie, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Pentru a se reține cauza reală și serioasă a reorganizării este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune.
Codul muncii, deosebit de reglementarea anterioară, nu se referă la desființarea unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ceea ce presupunea o selecție a salariaților ulterioară desființării posturilor, ci vizează, în mod direct, posturile salariaților ce vor fi concediați.
Motivat de dificultățile economice, intimata a aprobat Programul de restructurare în vedere eficientizării activității, apreciindu-se că se impune reducerea cheltuielilor prin reducerea de personal.
În urma aplicării măsurilor de reorganizare și restructurare a societății, s-a dispus concedierea unui număr total de 11 posturi de inginer II pe total Regională. Intimatul - contestator U. P. a îndeplinit funcția de inginer II la Serviciul tehnic dezvoltare statistică. În cadrul acestui serviciu erau două posturi de inginer II, iar în urma restructurării a rămas un singur post, împrejurare atestată de statul de funcții din 13.10.2011 și cel din 24.02.2012.
Ca atare, se confirmă susținerile recurentei cu privire la reorganizarea unității și reducerea celor 2 posturi existente de inginer II la 1 singur post, ocupat de M. G..
În ceea ce privește neîncadrarea în criteriile prioritare de disponibilizare stabilite chiar de angajator, susținută de contestator, Curtea constată că nu se confirmă.
Astfel, așa cum rezultă din decizia de concediere contestată și cum prevăd dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii, criteriile prioritare se aplică după reducerea posturilor vacante și după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Or, în cazul contestatorului s-au aplicat dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii. Astfel cum rezultă din probele administrate, contestatorul a obținut la evaluarea pe anul 2011 calificativul ,,Bine” (fila 6 dosar fond), în timp ce salariata M. G. a obținut la evaluarea pe anul 2011 calificativul ,,Foarte Bine”. Fișa de evaluare a acestei din urmă salariate este identică ca și tehnică de redactare cu cea a contestatorului, în plus ambele fise de evaluare sunt semnate de evaluator si evaluat, pe nici una nefiind aplicat sigiliul unității.
Prin consecință se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art.65 din Codul muncii.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința, în sensul respingerii contestației formulată de contestatorul U. P. în contradictoriu cu intimata S. „C. Călători” SA împotriva deciziei de concediere nr. 600/423/22.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. „C. Călători” SA București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 1081/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația formulată de contestatorul U. P. în contradictoriu cu intimata S. „C. Călători” SA împotriva deciziei de concediere nr. 600/423/22.03.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.10.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat P.D.
2 ex/18.11.2013
Tribunalul Iași – T. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1086/2013. Curtea de Apel IAŞI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1112/2013.... → |
|---|
